Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Cronică Literară:
CĂLĂTORIE ÎN TIMP de Alex. Ştefănescu




Un om al cărtii

Z. Ornea este prin excelentă un om al cărtii . Numai când citeste se simte în elementul lui. Când îsi întrerupe lectura se uită la lume nedumerit, ca la un text neinteligibil.

Cea mai mare parte din viată (s-a născut la 27 august 1930 în comuna Frumusica din judetul Botosani) si-a petrecut-o în biblioteci si edituri, ceea ce înseamnă în muzee ale cărtii si în fabrici de cărti. La Biblioteca Academiei a putut fi văzut decenii la rând - si poate fi văzut si în prezent - aproape zilnic în sala de lectură. Pare o statuie de incintă. Iar la Editura Minerva (unde în 1969 a început să lucreze ca sef al redactiei de istorie literară, pentru ca în 1991 să fie numit director) a devenit cu timpul un fel de institutie în institutie, contribuind într-un mod remarcabil la editarea clasicilor.

Z. Ornea a realizat performanta de a fi deopotrivă un "bun român" si un "bun evreu". L-a apărat, când a fost cazul, pe Eminescu de Moses Rosen si a incriminat antisemitismul juvenil al unor scriitori români idolatrizati, ca Mircea Eliade sau Emil Cioran. De altfel, si prin structura personalitătii si-ar putea revendica o dublă nationalitate. Eruditia sa aproximativă si patetică aduce aminte de Nicolae Iorga, în timp ce rationalismul popular pe care îl practică dezinvolt are ceva rabinic. Mai presus de apartenenta etnică, Z.Ornea rămâne însă un cărturar.

Si morala sa este a unui cărturar. Z. Ornea vrea liniste, ca să poată să citească, vrea relatii cordiale cu semenii, ca să poată să coopereze. Foarte tolerant cu moravurile celor din jur, devine inflexibil atunci când ia act de manifestări extremiste, care pun în pericol existenta însăsi a culturii.

Din cauza uriasului volum de muncă pe care îl presupune, opera sa pare să apartină unui colectiv de cercetători si nu unui singur om (si acela fragil, cu o sănătate nesigură). Si totusi, un singur om a scris: Junimismul, 1966, Tărănismul, 1969, Trei esteticieni, 1969, Sămănătorismul, 1970, Poporanismul, 1972, Studii si cercetări, 1973, Junimea si junimismul, 1975, Actualitatea clasicilor, 1976, Curentul cultural de la "Contemporanul", 1977, Traditionalism si modernitate în deceniul al treilea, 1980, Viata lui C. Dobrogeanu-Gherea, 1982, Opera lui C. Dobrogeanu-Gherea, 1983, Viata lui Titu Maiorescu, I, 1986, II, 1987, Comentarii, 1986, Viata lui C. Stere, I, 1990, ii, 1991, Întelesuri, 1994, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, 1995, Fizionomii, 1997, Medalioane, 1998 - pentru a aminti numai o parte dintre cărtile sale.

Exeget sau

memorialist?

La Editura Minerva, în colectia "Biblioteca pentru toti", a apărut de curând o nouă editie a lucrării de mare anvergură (800 de pagini, mii de informatii sistematizate si interpretate, o imagine de ansamblu a unei întregi epoci din istoria culturii noastre) Junimea si junimismul. Este vorba de lucrarea cu acelasi titlu publicată pentru prima oară în 1975 si nu de Junimismul din 1966, scriere pe care autorul a abandonat-o, considerând-o naivă.

Recitită azi, când totul pare să ne fi îndepărtat de literatură, când diversi teoreticieni sustin că însăsi istoria literaturii ar fi imposibilă si inutilă, vasta sinteză se dovedeste totusi pasionantă. Cu o extraordinară capacitate de cuprindere si reconstituire, Z. Ornea evocă înfiintarea societătii literare din Iasi de către un grup de tineri intelectuali si povesteste apoi pe larg ce consecinte a avut initiativa lor, ducând în cele din urmă la modernizarea mentalitătii publice însesi.

Lucrarea este de fapt o secventă dintr-o posibilă odisee a culturii române. Eroii sunt incredibil de tineri. "Numai Pogor - explică Z. Ornea - depăsise - în 1864 - treizeci de ani (avea 31), desi era cel mai... copilăros dintre ei. Cât despre ceilalti, Maiorescu avea 24 de ani, Carp 25, Rosetti 27, iar Negruzzi, ătipicarulă, păstrătorul tuturor sigiliilor si al formelor nescrise era mezinul, neputând revendica, oricât si-ar fi îngrosat vocea, mai mult de 22 de ani." Istoricul literar îi urmăreste cu simpatie pe toti acesti entuziasti angajându-se în realizarea unor proiecte utopice, ajustându-si din mers idealurile, pentru a le face aplicabile, actionând initial ca o echipă unită si despărtindu-se apoi, fără a trăda însă spiritul junimist, părăsind sau nu literatura în favoarea politicii ori, pur si simplu, în favoarea unei vieti burgheze lipsite de griji, evoluând de la statutul unor teribilisti la acela al unor persoane publice importante, cărora li se fac la moarte funeralii nationale. Melodia nostalgică a unui nerostit "Ubi sunt qui ante nos?" acompaniază întreaga istorisire.

Într-un film al lui Ingmar Bergman, Fragii sălbatici, există o secventă a întoarcerii unui bătrân în lumea copilăriei lui. Fără să fie văzut, dar putând să vadă, personajul contemplă cu lacrimi de duiosie în ochi viata de fiecare zi a unor oameni pe care i-a iubit si care în realitate au dispărut de multă vreme. Z. Ornea este un asemenea personaj. Departe de a studia functionăreste documentele unei epoci, asa cum procedează alti istorici literari, el asistă, cu un luminos sentimentalism, la prelectiunile populare, la sedintele Junimii, la discutarea de către junimisti a sumarului Convorbirilor literare. Îti vine să crezi, citindu-i cartea, că nu s-a documentat pur si simplu, ci a călătorit în timp si a trăit o perioadă, ca să se edifice, în a doua jumătate a secolului nouăsprezece. Istoricul literar pare mai curând un memorialist decât un exeget.



Istoria literară ca roman de idei

Există multă epică în Junimea si junimismul. "Scandalul" de la Scoala Centrală de Fete avându-l ca protagonist pe Titu Maiorescu, participarea junimistilor la viata politică, despărtirea junimistilor de conservatori în împrejurările demiterii mitropolitului Ghenadie, conflictul dintre Petre Carp si Titu Maiorescu, descoperirea lui Slavici de către Eminescu, sustinerea Junimii de către Vasile Alecsandri, reactiile imprevizibile ale lui I.L.Caragiale, duelurile publicistice angajate cu junimistii de către personalităti ca B.P.Hasdeu, Al. Macedonski sau C.Dobrogeanu-Gherea, ca si numeroase alte situatii sau întâmplări vivante sunt integrate cu artă în fluenta constructie a cărtii. Si totusi nu ele dau tonul.

Esenta lucrării o constituie o istorie a ideologiei junimiste. "Romanul" este de fapt un roman de idei. Z.Ornea povesteste ce s-a întâmplat cu spiritul junimist (caracterizat prin spirit critic, luciditate, profesionalism, scepticism în fata înnoirilor improvizate) în confruntare cu opacitatea sau ostilitatea altor curente de gândire din epocă.

În Cartea Oltului, Geo Bogza relatează momente din "viata" unui râu, arătând cum izvorăste acel râu din munti, cum întâlneste stânci pe care trebuie să le învingă printr-o măcinare lentă, cum se lăteste în câmpie, cum inundă sate, cum îsi schimbă uneori albia, cum se varsă în cele din urmă în Dunăre. În mod similar, cu aceeasi lentoare maiestuoasă si, bineînteles, cu un sentimentalism mult mai sobru, pe măsura calitătii sale de istoric literar, Z. Ornea istoriseste curgerea - de la izvoare si până la vărsarea în fluviul culturii române - a unei ideologii din a doua jumătate a secolului trecut. Ca să explice si într-o oarecare măsură să justifice meandrele făcute de junimism, istoricul literar descrie cu claritate, în cunostintă de cauză, peisajul cultural si politic al epocii.

Autorul are un admirabil simt al nuantelor (ceea ce nu înseamnă că se împotmoleste în nuantări interminabile). Junimismul, considerat de alti cercetători, în mod simplist, o expresie a conservatorismului, este definit de exemplu de Z. Ornea ca "un liberalism de tip prusac, reprezentând nu interesele unei societăti noi împotriva uneia vechi, ci interese înnoite în cadrul unei societăti învechite. Sau altfel spus - adaugă istoricul literar - junimismul va opune legatului revolutionar pasoptist (acum abandonat tacit si de exponentii liberalismului) o întelegere evolutivă a progresului social, de temperare a elanului reformator, apelând pentru aceasta la corpul de idei al ideologilor restauratiei."

În afară de valoarea ei în sine, lucrarea lui Z. Ornea are o valoare educativă, propagând interesul si poate si pasiunea pentru studiul istoriei literaturii române. Ar fi bine să o citească nu numai cunoscătorii, ci si cât mai multi tineri.

Z. Ornea, Junimea si junimismul, vol. I-II, Bucuresti, Ed. Minerva, col. "Biblioteca pentru toti", 1998. 408+408 pag., 20.000 lei