Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
Claymoor de Rodica Zafiu




Genul publicistic al "cronicii mondene", întrerupt timp de mai multe decenii de seriozitatea partinică a reportajelor din fabrici si de pe ogoare, a supravietuit în memoria cititorilor mai ales prin intermediul parodiilor lui Caragiale. Carnetul monden - "Cum se pitrece la noi" - al tînărului Edgar Bostandaki din High-life, pasajul în franceză ("Un journal chic") din Temă si variatiuni, aluziile la cronicarul real cu pseudonimul Claymoor (din L'Indăpendance roumaine) din alte mici articole risipite prin periodice oferă imaginea unui stil al mondenitătii de acum un secol: pretios, elegant, artificial, eufemistic, măgulitor. ăn conditiile în care cel putin obiectul ("lumea bună") si publicul (cititor al magazinelor) s-au cam schimbat, ceea ce apare acum în reviste, în rubrici sau pagini care se intitulează uneori chiar "Monden", are un profil stilistic destul de diferit de cel traditional, apropiindu-se mai mult de tiparele actuale ale jurnalismului de scandal. Nu e greu să deduci, dincolo de diferentele individuale, trăsăturile programatice ale acestor texte de bîrfă scrisă, care trec în revistă, pe un ton lejer si glumet, cît mai multe detalii din viata privată a vedetelor si a personalitătilor politice la modă: ele îsi propun să fie spumoase, inteligente, amuzante, surprinzătoare. Reflexul lingvistic al acestei proiectii ideale (foarte rar materializate în productii de moderat bun gust) e un hibrid stilistic, un mixaj de elemente culte si familiare, într-un limbaj destul de artificial, în care englezismele de ultimă oră si expresiile populare se învecinează, în care elemente familiare si argotice se întretes cu structuri arhaice, evocate în citate ironice.

ăntr-o pagină de "Jurnal monden" (în "Jurnalul national" = JN 1910, 1999, 12), artificiul stilului înalt utilizat cu detasare ironică e obtinut prin două trăsături sintactice principale: folosirea formei neaccentuate a pronumelui în dativ ("dativul posesiv") ca determinant al unui substantiv - si inversiunile de topică. Primul fenomen (despre care am mai scris aici) a devenit un adevărat tic stilistic: "vorbea la telefonu-i mobil"; "si-a purtat picioarele-i încăltate cu o stranie pereche de sosete". Al doilea e mai frapant cînd constă în antepunerea, solemnă si arhaică, a unui atribut pronominal: "subterfugiile prin care ai ei colegi au reusit s-o aducă la Flamingo". Aceluiasi registru îi apartin si unele elemente lexicale arhaice, de pildă "s-a purces la dans". ăn text apar numeroase elemente populare si familiare - "o ditamai surpriza"; "era, după cum ne-a mărturisit, nitel picată din lună", "au urmat pupături furtunoase"-, unele deja consacrate în uz pentru conotatiile lor ironice - "a avut grijă să-si adoarmă odrasla". Tonul parodic al relatării ("prima vedetă care a sosit la locul faptei"; "încercînd să rezolve acolo problema cu pirostriile" - JN 1669, 1998, 23) alunecă usor în excese inovatoare, în combinatii inedite care riscă să devină inadecvate (faptul e uneori implicit recunoscut prin folosirea ghilimelelor):"minuscula lui prietenă", "pe vremea cînd ăsălăsluiaă, nu tocmai comod, în fotoliul de ministru" (JN 1910, 1999, 12). Nu lipsesc conotatiile peiorative si ironice ale cuvintelor sau chiar numai ale sufixelor de origine turcă, asociate cuvintelor sau rădăcinilor latino-romanice: "se deplasează din urbe în urbe cu tot calabalîcul" (JN 1910, 1999, 12); "a trăit într-un amantlîc fierbinte"(1670, 1998, 24). N-au dispărut cu totul nici frantuzismele (firavă legătură cu traditia vechii cronici mondene) "cei mai buni prieteni ai minionei", desi dominante sînt desigur englezismele: "si-a schimbat look-ul". Diminutivele provin tot din registrul oralitătii familiare, afectuoase dar mai ales ironice: "iubitelul mult prea absorbit, din păcate, de conversatia celor două colege"; "se vor produce singurei", "regizorasul" (1670, 1998, 24).

ăn ciuda diferentelor lingvistice, între cronicile mondene mai vechi si cele contemporane există asemănări importante; dorinta de a demonstra abilitatea stilistică prin ornamente artificiale e legată de scopul simplu si banal al acestui tip de mesaj, care trebuie să ofere în primul rînd liste ale participantilor la petreceri. Versiunea modernă face totusi ca descrirea persoanelor studiate să pară mai anostă si mai lipsită de sens: ni se comunică, de pildă, că pe toată durata unei petreceri, "G. s-a consolat prin a-si scoate sau a-si pune puloverul pe ea" (1910, 1999, 12).