Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Recenzii:
Cinci povestiri despre nimic de Luminiţa Corneanu

Augustin Cupșa,
Profesorul Bumb și macii suedezi
București, Editura Cartea Românească, 2011, 154 p.

Profesorul Bumb şi macii suedezi este o carte scrisă cu o siguranţă de veteran al literaturii, deşi autorul său este doar la al doilea volum de proză. Scriitura lui Augustin Cupşa, şi asta s-a văzut încă de la Perforatorii, nu seamănă cu nimic din literatura tinerilor scriitori români contemporani. Nu autobiografism, nu autenticism, nu mizerabilism. Realitatea din povestirile sale este filtrată printr-o imaginaţie bogată, printr-o cultură solidă şi, deloc neimportant, printr-o experienţă cotidiană de medic psihiatru care-i asigură o viziune cu totul aparte, cumva din interior, asupra minţii omeneşti.
Cele cinci texte care alcătuiesc volumul au subiecte şi tonalităţi variate: în primul, care dă titlul volumului, profesorul Bumb, un cercetător cândva genial eşuat în alcool, împreună cu prietenul său Furtunache îi joacă o festă Olgăi, o studentă voluptuoasă cu care avusese ceva legături; în Munţii de neon, eroii se întorc de la nunta dintre un poliţist mediocru şi o fiică de colonel, „fata de la meteo” care nu ratase nimic din „fişa postului”, precum pozatul în reviste de adulţi ori fugitul de acasă pentru aventuri cu bărbaţi dubioşi. În Uşor cu metroul prin Bucureşti. Eva la Mijloc, trioul format din cuplul de bătrâni Eva-Aşiel şi prietenul lor de-o viaţă, Paul, merge cu metroul la aniversarea unei prietene. În Importanţa Cârtiţei, soţia lui Edi e internată pentru că e convinsă că au o cârtiţă în bucătărie, în ghiveciul de flori, şi nu-şi poate scoate asta din cap. În ultima bucată, Furtună într-un singur cuvânt, circarii Basil şi Ustachia plimbă un camion cu oglinzi care deformează şi al căror rol esenţial îl vom afla abia în final, când Promoroacă încearcă să se întoarcă în trecut cu ajutorul lor.
Augustin Cupşa se foloseşte însă de aceste situaţii banale ca de nişte pretexte pentru a ne prezenta personajele şi a ne spune, din off, povestea fiecăruia, care e de fiecare dată mult mai interesantă decât ceea ce pare la prima vedere. Substanţa filosofică a poveştii se face însă simţită treptat, insinuându- se în epic în varii feluri, modalitatea favorită a lui Cupşa fiind ezitarea între atribuirea sensului literal şi a celui metaforic. Astfel este cârtiţa din penultima povestire, care începe prin a fi o halucinaţie a Ginei, însă de a cărei irealitate Edi nu e deloc convins, căci în cele din urmă va porni în căutarea puştii de argint cu care să vâneze nenorocita de cârtiţă; aceasta, dintr-un animal subteran, devine „ce”-ul existenţial al vieţii lui şi a altora: „Cârţiţa fusese de foarte multă vreme în viaţa lui. Fusese peste tot şi săpase tuneluri prin cuvintele pe care voia să i le spună Ginei, lăsându-le doar învelişul, prin gândurile lui şi chiar prin ea.// Cârtiţa umblase cu tramvaiul 34, se ţinuse după ei în fiecare dimineaţă când vagoanele îi zgâlţâiau şi îi duceau pe el şi pe Gina rupţi de somn la serviciu, se băga între ei când ziua era prea puţin limpede şi prea devreme ca ei să-ţi spună ceva, doar se grăbeau să nu întârzie, se strecura în înghesuiala dintre oameni şi le rodea sufletele.”
Eroii lui Augustin Cupşa au mai toţi sămânţa geniului, dar şi pe aceea a ratării. Bumb, Otto, Aşiel, Paul, Eva, Edi, Promoroacă, toţi, dacă nu s-au ratat cu totul, cu siguranţă au ratat ceva esenţial, marea iubire sau marea realizare profesională, marele proiect al vieţii. Regretele sunt totdeauna tardive, iar încercările de a repara ceva, sortite eşecului. În fond, filosofia personajelor lui Cupşa este teoria nimicului a profesorului Bumb: „Teoria nimicului avea ca fundament o axiomă şi o teoremă enunţate de profesorul Bumb pe nerăsuflate, aproape de la finalul primei sticle de votcă, într-o seară de aprilie. // Axioma: La fiecare capăt al vieţii se află nimicul. // Teorema: Nimicul de la un capăt şi nimicul de la celălalt capăt sunt unul şi acelaşi. // (Urma demonstraţia prin reducere la absurd, bineînţeles, dar Bumb o uitase între timp.)”
Câştigător al concursului de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din România, ediţia 2011, Profesorul Bumb şi macii suedezi este un volum solid, cu adevărat remarcabil în peisajul literaturii noastre actuale. Cu amestecul său de real şi fantastic, cu doza de absurd care corespunde întru totul absurdului nostru cotidian, proza lui Augustin Cupşa se reclamă de la marea literatură, aceea care spune multe printre rânduri, în pagini puţine şi bine scrise.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara