Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Reacţii imediate:
Cimitirul vesel al literaturii române de Alex. Ştefănescu

Am mai folosit cândva acest titlu, Cimitirul vesel al literaturii române, dar am dreptul să-l repet întrucât scriu tot despre o carte a Anei Selejan, din seria consacrată literaturii române din perioada realismului socialist. Este vorba, de data aceasta, de una referitoare la poezia din anii 1944-1948. Marea problemă a versificărilor propagandistice rămase de atunci o constituie pitorescul lor involuntar, care îi poate induce în eroare pe cercetătorii de azi şi, bineînţeles, de mâine, făcându-i să creadă că aservirea creaţiei literare de către regimul comunist a fost pentru scriitori şi cititori mai degrabă un motiv de amuzament decât o catastrofă în plan cultural. Comunismul cu totul are, oricum, ceva ininteligibil, astfel încât cei care nu-l cunosc dintr-o experienţă directă tind să-l considere o ficţiune, datorată unui autor fantezist, neinteresat de gradul de plauzibilitate al invenţiilor lui. Cu atât mai mult textele literare, prin definiţie produs al imaginaţiei şi spiritului ludic, sunt citite cu îngăduinţă şi cu un sentiment al relativităţii, putând fi considerate orice: experiment, joc de-a literatura, parodie etc. Astfel pot fi considerate de un tânăr din vremea noastră poemele reproduse de Ana Selejan, la sfârşitul volumului, sub titlul Antologie de texte - publicate în presa din 1948. Să le citim şi noi din perspectiva unui asemenea cititor ingenuu. Nina Cassian proslăveşte "Marea Revoluţie" din 1917, proslăvire neverosimilă, în prezent, când s-a consacrat ideea că regimul comunist a fost în esenţa lui ilegitim şi criminal. Înclini să crezi că autoarea oferă cititorilor o probă de umor negru glorificând momentul de instaurare a comunismului în Rusia: "An viu, nouă sute şi şaptesprezece!/ Frige ca jarul toamna la rece. ş...ţ/ Guvernul îngroapă reformele-n praf/ Şi-nalţă în rang Ťprovizoriulť jaf./ }ăranii aşteaptă pământul: nu-l capătă./ Suduie unii. Nădejdea o leapădă. ş...ţ/ An viu, nouă sute şaptesprezece!/ Cum scapără arşiţa în toamna ta rece./ Şi tremură sbirii, avuţii, mai marii,/ Cu pumnii la gură, cu ochii tâlharii,/ Fugiţi sub umflatele, negre pleoape -/ Simţind Revoluţia tot mai aproape." (Poem pentru Marea Revoluţie, în "Viaţa Românească" nr. 6, nov. 1948). Geo Dumitrescu, ironicul contemplator de altădată al "muştei care se plimbă pe tavan", se avântă acum în iureşul unui entuziasm de paradă, pe care îţi vine greu să îl iei în serios: "Sboară tu, cântec al inimii mele,/ Cântec al inimilor româneşti,/ Sboară tu şi poartă vestea cea mare,/ Vestea cea nouă,/ vestea noului răsărit,/ sboară tu, cântec de slavă,/ cântec de biruinţă,/ cântec de glorie ş...ţ/ sboară tu şi proclamă/ glas al poporului, glas al vieţii, glas al victoriei ş...ţ/ te cânt, ţara mea liberă,/ te cânt în elanuri şi vorbe voinice,/ te cânt liberă, nouă,/ mântuită" (Trăiască Republica, în "Flacăra" nr. 2, 1948). Geo Şerban îşi cheamă prietenii şi fraţii pe şantier, ca într-o comedie a elanului muncitoresc, scrisă (s-ar putea crede) intenţionat cu o mână nesigură, nedeprinsă cu scrisul: "Haideţi prieteni şi fraţii mei harnici,/ purtăm muncii pecetea, doar de udarnici/ şi-n inimile roşii elanul victoriei./ Ne-aşteaptă şantierul, filele istoriei./ Deasupra capetelor pâlpâiri de stindarde, paradă/ Ies şi bărboşii pe borduri să ne vadă/ cum găsim rănilor ruginite leac./ Haideţi, prieteni, ziduri pentru veac!" (Ziduri pentru veac, în "Flacăra" nr. 5, 1948). Dan Deşliu îi satirizează, la rândul lui, pe intelectuali, incluzându-se şi pe el, demagogic, printre cei ce pierd timpul cu "tâlcuri ticluite" în loc să se exprime în "sunete netede". Discursul sună atât de fals încât poate fi luat drept o parodie: "Noi, ăştia, să lăsăm frazele măsluite/ şi tâlcurile ticluite, scrobite/ să cântăm ce trăim/ în sunete netede, zilnice,/ aşa cum ştim, cum simţim,/ Cât despre marea trăncăneală şde aici şi-a luat, oare, Mircea Iorgulescu titlul pentru cunoscutul său eseu asupra operei lui Caragiale? n.n.),/ vorbăria pudrată, domoală/ şi-abia furişată/ cu gesturi silnice/ prin urechile acului,/ prea îmbuibată, măcar că-i goală,/ nici o scofală,/ ducă-se dracului!" (Cântec de înfrăţit, în Flacăra nr. 5, 1948). Lasciva poetă Maria Banuş apare şi ea travestită în muncitoare, înotând într-o salopetă care pare de operetă: "Ana, Luca şi Dej/ conduc ofensiva./ Macii-s aprinşi./ Casmalele scapără./ Din pieptul mulţimii zbucneşte un strigăt/ fără sfârşit:/ Ana! ş...î/ Cine răspunde?/ Cine răspunde la numele Ana?/ Noi, echipe de-ntrecere,/ Malaxa, F.R.B., Griviţa Roşie,/ Noi, şantierele mun­cii,/ Bucureşti, Ceanul mare, Agnita./ Noi, brigăzi de femei şi fete/ în luptă cu piatra, cu vântul,/ noi ce ne-am pus cocarda aprinsă/ a numelui Ana,/ steag în întrecere." (Ana, în "Flacăra" nr. 10, 7 martie 1948). Etc., etc. Meritul Anei Selejan este că reconstituie cu minuţie, pe baza unei imense documentaţii, în paginile anterioare ale cărţii, întreaga ţesătură de forţe, ambiţii şi laşităţi care a cuprins literatura română în anii de după război, schimonosind-o într-un asemenea hal. Cercetătoarea evocă dezbaterile inchizitorial-înfricoşătoare care aveau loc în presa vremii pe tema obligaţiei scriitorului de a deveni un soldat credincios al partidului comunist, analizează cazurile de convertire a scriitorilor consacraţi, descrie starea de spirit a nou-veniţilor în literatură, atent selectaţi de oficialitate. Şi tot ea aduce în prim-plan paginile de literatură bună care mai apăreau, ca prin miracol, în acea vreme, ceea ce înseamnă că oferă mereu un termen de comparaţie, că aduce ne­contenit aminte cititorilor, ca şi cum ar folosi un diapazon, care este sunetul literaturii adevărate. Ana Selejan are grijă ca tragedia să nu rămână în istorie ca o comedie. Textele propagandistice din primii ani de după război pot fi privite, fără îndoială, ca un cimitir vesel al literaturii române, dar nu trebuie să uităm că este vorba, totuşi, de un cimitir.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara