Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Literatură:
Cică nişte marginali... de Ioan Holban


S-a scris mult despre proza şi poezia medicilor, criticilor, pictorilor, filosofilor, sociologilor şi încă mai mult, tomuri, glosîndu-se în orizontul (închis) al sintagmei ut pictura poesis; toate frazele obosite şi toate ideile primite, mirosind a naftalină, se înviorează brusc însă printr-o întîmplare precum aceea petrecută, recent, în Atelierul de potcovit inorogi, strămutat, pentru o seară, de la Casa Pogor lîngă şevaletul, şi celebrul pat din Strada Armenească, proprietăţi garantate (ba, chiar, şi ocrotite) ale lui Val Gheorghiu. Prozator, eseist, publicist, pictor - despre care s-au rostit, în timp, cei calificaţi să facă -, Val Gheorghiu e şi un amfitrion şugubăţ, pus pe şotii culturale, riscînd o "manifestare multimedia" într-un loc unde s-au văzut de toate: proze scurte, arlechini, dansatoare, uşi celebre, umbre, culori, tot felul de bunuri simbolice care îi vor fi hrănit spiritul şi viaţa: cartea/viaţa, pînzele/traiul, sufletul/trupul, ochiul/viziunea. Într-o seară, sub privirea amuzat-caldă-ironică a meşterului din Atelier, ai norocul să descoperi un prozator tînăr, Florin Lăzărescu, să asculţi, din nou, vorba molcom-apăsat-pedantă a magistrului Mihai Ursachi, muzica lui Romeo Cosma, frazele inspirate - o nouă pictură - ale lui Valentin Ciucă, să (re)vezi barba lui Nicolae Turtureanu, să ghiceşti şoaptele lui Emil Brumaru - adunaţi toţi în Cenaclul lui Nichita Danilov şi, în toate, (i)realitatea imediată a picturii lui Val Gheorghiu, de curînd reîntors din Bermude. Şi toţi revendicînd cea mai frumoasă temă literară: însăşi marginalitatea lor, fecundă, aducătoare, iată, de noroc.
Şi mai era ceva, acolo: farmecul, pur şi simplu. Categoria frumosului, atît de disputată de filosofi şi esteticieni, a creat o alta, în literatură, pe care criticii literari au semnalat-o, în secolul XIX, la "veselul" Alecsandri şi la "tristul" Eminescu, dar despre care nici filosofii, nici esteticienii şi, cu atît mai puţin, teoreticienii discursului literar n-au produs vreun studiu "canonic": farmecul. Farmecul (re)iese din frumos, dar se adresează mult mai mult omenescului (categoriile estetice, şi "frumosul" printre ele, sînt oarecum neutre, abstracte, îl activează, făcînd sufletul şi percepţia să penduleze între extreme: farmecul poate ucide, creează victime şi călăi, sau poate înălţa. Poate că acesta va fi fiind sensul farmecului de la inventarea sa în literatura română: să domine, "să vrăjească" pentru a stăpîni ("inima fermecată" a lui Eminescu trebuie citită şi astfel). Fermecătorii Mihai Ursachi, Emil Brumaru, Nichita Danilov, Nicolae Turtureanu, Florin Lăzărescu, Romeo Cosma, Valentin Ciucă; Val Gheorghiu.