Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Prepeleac:
Cesare Beccari de Constantin Ţoiu

La opt iunie a.c. predam la Cluj un text mai lung din opera umanistului italian, - Delicte şi pedepse, - marele cărturar jurist, contemporan cu iluminiştii francezi ai secolului XVII. Text încredinţat Martei Petreu ce conduce cu atât entuziasm minunata revistă "Apostrof".

Traducerea, după cum arătam mai demult în prefaţa clujană, aparţine răposatei prozatoare Dora Scarlat. în amintirea căreia, îmi îngădui să public şi în România literară un scurt fragment din tălmăcirea măiastră a Delictelor, şi-aşa depăşind cu mult spaţiul de tipărire al oricărei reviste.



Cap. XXXIX Despre un tip special de delicte



Oricine va citi această lucrare îşi va da seama că eu am omis un tip de delicte care a acoperit Europa de sânge omenesc şi care a înălţat acele estrade funeste, unde corpurile umane vii serveau de aliment flăcărilor, când spectacolul era vesel şi armonia plăcută pentru mulţimea oarbă la auzul gemetelor confuze şi surde ale nenorociţilor care ieşeau din vârtejurile de fum negru, fum de membre omeneşti, între trosnetul oaselor carbonizate şi sfârâitul viscerelor palpitând încă.

Dar oamenii cu judecată vor vedea că locul, secolul şi materia nu-mi permit să examinez natura unui astfel de delict. Ar fi prea lung şi în afara subiectului meu să arăt cât de necesară trebuie să fie o uniformitate perfectă de gânduri într-un stat, contra exemplului multor naţiuni; ca opinii care se deosebesc între ele doar prin unele diferenţe foarte subtile şi neclare, prea îndepărtate de capacitatea umană, pot totuşi să tulbure binele public, când una nu este autorizată cu precădere faţă de altele; şi cum natura opiniilor este compusă într-atât încât prin contrast se clarifică, fremătând şi luptând împreună, şi aducând la suprafaţă pe cele adevărate, cele false se scufundă în uitare, nesigure din cauza constanţei lor nude, trebuie să fie investite cu autoritate şi forţă.

Ar dura prea mult să dovedim cum, oricât de odios ar părea imperiul forţei asupra minţilor omeneşti, ale cărui singure cuceriri sunt prefăcătoria, apoi înjosirea; oricât ar părea de potrivnic spiritului de bunătate şi fraternitate comandat de raţiune şi de autoritatea pe care o venerăm cel mai mult, este totuşi necesar şi indispensabil.

Acest fapt trebuie crezut dovedit în mod evident şi conform cu adevăratele interese ale oamenilor, dacă există cineva care-l exercită cu autoritate recunoscută.

Eu nu vorbesc decât despre delicte care izvorăsc din natura umană şi din pactul social, şi nu despre păcate, ale căror pedepse, chiar vremelnice, trebuie să se conducă după alte principii decât cele ale unei filosofii limitate.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara