Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Focus Mircea Mihăieş:
Ce surpriză! de Alex. Ştefănescu

Înainte de a citi cartea lui Mircea Mihăieş despre Ulysses al lui James Joyce credeam că: romanul Ulysses îşi are locul într-un muzeu al literaturii, nu în trepidanta viaţă culturală de azi.

Apariţia volumului – Mircea Mihăieş, Ulysses,732. Romanul romanului, Iaşi. Ed. Polirom, 2016. 1016 pagini – mi-a spulberat această idee fixă (nicio grijă, am şi altele!). Nu a mai apărut de multă vreme la noi o carte de critică literară atât de inteligentă şi de bine scrisă, atât de evident destinată unei lungi cariere în spaţiul literaturii universale. Deşi despre Joyce s-au scris sute de cărţi, cred că aceasta, a lui Mircea Mihăieş, va însoţi de acum înainte, ca o umbră luminoasă, romanul Ulysses (poate chiar că unii editori le vor tipări simultan şi le vor vinde îngemănate într-o casetă de carton). N-ar fi exclus să se scrie şi cărţi despre cartea lui Mircea Mihăieş.

Autorul român şi-a construit ca un arhitect exegeza, făcând-o completă, dar şi graţioasă. Cele peste o mie de pagini (format mare) ale sale cuprind impresionant de multe informaţii, dar integrate toate într-o poveste care curge firesc. Nu are structura unei enciclopedii care trebuie doar consultată, ci a unui captivant roman critic care merită citit de la prima la ultima pagină.

Aflăm, din această exegeză totul despre romanul Ulysses şi încă ceva în plus. Înţelegem cum s-a format autorul, cum a evoluat sub presiunea circumstanţelor, cum a fost primită opera lui de contemporani (războiul juridic cu autorităţile americane pe tema pretinsului caracter pornografic al romanului fiind, printre altele, o adevărată comedie neagră). Facem cunoştinţă cu Leopold Bloom şi cu celelalte personaje, recapitulăm epica static-arborescentă a celebrei naraţiuni, descifrăm ţesătura de parafrazări şi parodieri ale unor autori celebri sau, dimpotrivă, prea puţin cunoscuţi nouă, întrevedem sensul ascuns ori doar posibil al unor momente epice. Iată un singur exemplu:

„Evocarea momentului grotesc al răsturnării unui dric în zona străzii Dunphy şi rostogolirea cadavrului pe caldarâm are, pe lângă dimensiunile rabelaisiene, pe lângă umorul negru şi pe lângă cinismul morbid, rolul de a atrage atenţia asupra felului în care ia naştere sensul: prin violentarea părţilor ascunse ale realităţii. Ieşirea cadavrului din sicriu reprezintă metafora literaturii moderne, care intenţionează să dezvăluie totul şi căreia nu i se poate ascunde nimic.”

Şi, în plus, regândim ideea de literatură, religie în care lucidul, ironicul şi uneori cinicul Mircea Mihăieş crede cu fervoare.

Sunt în Bucureşti unele clădiri dinainte de război a căror frumuseţe este evidenţiată, din toate unghiurile, cu ajutorul a numeroase reflectoare bine plasate. Noaptea, aceste clădiri redesenate cu lumină par desprinse dintr-un vis. Aşa ni se înfăţişează romanul Ulysses după ce îl citim pe Mircea Mihăieş. Cartea sa poate fi considerată varianta luminată a romanului lui James Joyce. Dacă ar urma să plec într-o călătorie de lungă durată şi ar trebui să iau cu mine fie romanul Ulysses, fie cartea despre romanul Ulysses scrisă de Mircea Mihăieş, aş opta pentru aceasta din urmă.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara