Blazare, umor, cinism
Florin Iaru, fermecătorul poet de altădată, ni se înfăţişează acum ca un autor neglijent şi blazat. Textul său din antologia Poveşti erotice româneşti, intitulat Poveşti care nu duc nicăieri, plin de digresiuni inutile, de teribilisme practicate fără entuziasm şi de cugetări acre ("femeia celuilalt, futută, nu are calităţile adulmecate de la distanţă") este scris din perspectiva unui bărbat în vârstă care îşi aminteşte o întâmplare de pe vremea când se apropia de patruzeci de ani. El şi încă patru foşti colegi ai săi de liceu obişnuiau pe atunci să organizeze un fel de orgii (cu alcool mult şi strip-tease) la un restaurant din parcul Herăstrău. Întâlnirea pe care şi-o aduce aminte s-a terminat prost, întrucât participanţii s-au declarat profund nemulţumiţi de femeile care le-au fost puse la dispoziţie (personajului-narator, de exemplu, i s-a repartizat o fiinţă dubioasă, mai mult bărbat decât femeie: "Roşcata mea nu era roşcată, tocmai îşi scosese peruca şi se demachia grăbită. Cum stătea cu picioarele uşor desfăcute, se vedea atârnându-i un penis subţirel ca un viermişor."). După eşecul petrecerii, Novac ("căsătorit cu cea mai frumoasă fată din liceu - Diana") îi povesteşte... povestitorului o experienţă devastatoare trăită de el în ultima vreme: nemaisimţindu-se atras de frumoasa Diana, a căzut în mrejele unei femei de proastă condiţie, care l-a exploatat şi l-a pus în situaţii descalificante. Plăcerea lui masochistă de a se lăsa antrenat într-o aventură promiscuă aduce aminte de atracţia resimţită de doctorul Minda, din Îngerul de gips, faţă de vulgara Mia Fabian, dar nu are nici pe departe dramatismul şi fiorul metafizic care fac de neuitat romanul lui Nicolae Breban. Este vorba, mai degrabă, de o istorioară deocheată de genul celor pe care şi le spun bărbaţii la restaurant.
Cezar Paul-Bădescu povesteşte, cu umor, în Think globally, farg locally, despre cum încearcă (şi eşuează) un tânăr neamţ de 16 ani, Thomas, să scape de virginitate. El se documentează asupra bordelurilor existente, îşi alege unul şi trece la acţiune: "Făcu un duş, îşi puse cei mai faini chiloţi pe care-i avea, asortă şosetele cu tricoul, îşi trase blugii cei noi şi se sui pe bicicletă." Iată însă că profesionista care se ocupă de el, sigură pe ea, expeditivă, îl inhibă:
"Thomas se dezbrăcă precipitat, în timp ce ea-l privea, şi rămase şi el în chiloţi.
- Păi şi cu ăia ce faci? Hai, dă-ţi-i jos şi vino aici în pat!
El simţi că i se strânge inima, dar îi dădu jos. Cu ocazia asta, constată că nu inima i se strânsese, ci puţulica - biata de ea se înghesuise speriată şi se făcuse cât un dop."
Într-un alt episod, din aceeaşi povestire, este adus în prim-plan un spaniol, Alberto, rămas văduv, care, din dorinţa de a-şi găsi o parteneră, participă la o întrunire organizată în acest scop. Acolo, din cauza proastei iluminări a ringului de dans, se alege cu o femeie în vârstă, Felipa, pe care totuşi o invită acasă la el. Doamna îşi ia cu ea şi câinele, Pedro. În timp ce Alberto face amor cu ea, extaziat, simte deodată limba caldă şi catifelată a câinelui lingându-i o talpă, ceea ce strică momentul (dar îi amuză pe cititori).
Ultimul episod, rezervat României, cuprinde o scenă de amor între câini vagabonzi, petrecută în Parcul Izvor. Autorul îşi pune din nou în valoare simţul comediei. Căţeaua asediată îndelung de mai mulţi masculi îl lasă, în cele din urmă, pe cel mai viguros să se suie pe ea, dar nici lui nu i se dăruieşte de la început: "Acum, e-adevărat că nu a ridicat coada din prima şi l-a mai lăsat să se chinuie puţin. Săracu' dădea din fund degeaba şi împungea doar aerul cu săbiuţa lui roşie, scoasă la datorie. Lasă-l să se chinuie, c-aşa-i regula! Nu poţi avea ce-i bun fără nici un efort..." Scena se complică în continuare, autorul parodiind momentele de sex în grup din filmele porno.
Povestirea, cu totul, se remarcă prin umor (dar şi printr-o stranie răceală - dusă până la cinism - a autorului faţă de ideea de dragoste). La o nouă tipărire a povestirii, ar fi bine ca el să renunţe la folosirea unor cuvinte argotice ("fofoloancă", "ştangă" etc.) inadecvate la intelectualismul (fie şi discret) al textului.
Literatură şi maculatură
Câteva pagini de literatură bună ne oferă Doina Ruşti, care, ca şi Ioan Groşan, este o scriitoare autentică, nu o improvizatoare de texte licenţioase, cum sunt mulţi dintre autorii incluşi în antologie. Povestirea sa, }âţe, înregistrează momentul în care o fetiţă, Sabina, trăieşte primul ei fior erotic. Totul se petrece în aglomeraţia capitalei, în vecinătatea unor blocuri, şi anume în mijlocul bulevardului Mihai Bravu, unde mai mulţi muncitori de la spaţii verzi plantează flori. Unul dintre ei o convinge pe fetiţă să-l ajute, creând un tulburător, pentru ea, moment de intimitate: "În scurt timp stăteau amândoi aplecaţi peste stratul de pământ şi sădeau plantele gata înflorite în gropile mici, făcute cu un băţ cât un creion. Se uita la mâinile lui agile şi terfelite cum înfig bastonaşul de lemn în inima pământului, apoi ea îi dădea o plantă din lădiţa de plastic..." Apropierea are un punct culminant: "Apoi se întâmplase atingerea de foc. Bărbatul nu mai avusese răbdare ca ea să-i dea o nouă plantă, ci întinsese pe neaşteptate braţul spre lădiţa de plastic, iar în drumul lui îşi lovise dosul palmei de sânul ei îmbujorat. Fusese o atingere fulgerătoare, aproape de nesesizat, dar care îi electrocutase creierul..." În scurtă vreme, bărbatul o invită în baraca din apropiere, unde Sabina îi ia mâna şi i-o conduce ea însăşi la sân: "Ea îi strânsese între degete mâna caldă şi o trăsese puţin mai jos, privindu-l şi umflându-şi la refuz pieptul devastat. În cele din urmă, el îşi lăsase palma peste ghemuşorul moale, şi îl strânsese cu doar două degete. Era ca un animal turbat care îşi dorea să moară, iar Ginel îi simţea dorinţa prin vârfurile degetelor lui, care se încleştaseră ceva mai strâns pe umflătura vie de sub rochia de mătase."
Folosindu-se de observaţii psihologice subtile şi de un mod original de a reprezenta intimitatea erotică în mijlocul aglomeraţiei unui mare oraş, Doina Ruşti reuşeşte să creeze o atmosferă mai "fierbinte" decât cei care descriu orgii.
La descrierea unor orgii recurge, printre alţii, delicatul poet Dan Sociu, metamorfozat în cronicarul vulgar şi surescitat al unor dezmăţuri în grup. Povestirea sa, Sâmbătă seara, nu diferă prea mult, ca nivel intelectual şi valoare literară, de inscripţiile de pe pereţii WC-urilor publice; "Eram aşa, când Radu a început să urle: Ana-n pula mea, pe covor, eu, într-un genunchi, ca un catolic, Mona, pe dedesubt, lingându-mă, Sabina, trei degete-n pizda Monei, Mona crăcănată până la refuz, oasele pârâindu-i, Dora, încolăcită în jurul cracilor ei lungi, sugându-i degetele de la picioare, doi tipi pe care nu-i mai văzusem în viaţa mea, dar cu pule uriaşe, masturbându-se la câţiva centimetri deasupra capului Dorei, Piki, învârtindu-se agitat în jurul nostru, frecându-şi blăniţa de toată lumea, Marian, în celălalt capăt al camerei, sugându-i-o lui Radu, Radu, întins pe spate, pe canapea, cu bandajele înmuiate în pizda Luizei, care privea concentrată un colţ al sălii, unde instalase Sabina una dintre camerele video."
Când autorul uită de cititor
Povestirea Ceciliei Ştefănescu, Cuprinsă de somn şi încă neadormită, o prezintă pe o fetiţă de opt ani care pătrunde în casa unor vecini şi se aruncă asupra unui domn, Panait, care stă întins în pat: "Într-un acces de panică, s-a aruncat asupra lui şi şi-a lipit gura de gura lui, încercând să-şi strecoare limba mică înăuntru." Faptul este neverosimil, şi neverosimil va rămâne chiar dacă s-ar aduce dovezi că s-a petrecut cu adevărat. Mai plauzibile sunt pasajele din care aflăm că fetiţa îndrăgostită de vecinul ei "cu părul grizonant tuns periuţă" se bucură la auzul veştii că el a rămas văduv: "Mai târziu în aceeaşi zi, a înţeles din şoaptele părinţilor, care străbăteau pereţii de jos până la ea, că mama lui Radu murise noaptea trecută, în spital. Iar el era liber. Bucuria a gâtuit-o. Era sigură că rugăminţile ei fuseseră ascultate şi că acum nimic nu se mai putea împotrivi iubirii." Textul ar avea de câştigat dacă ar fi rescris mai clar, unele pasaje fiind în varianta actuală nebuloase ("După ce se chinuise preţ de o jumătate de oră să adoarmă, a deschis ochii şi a început să se obişnuiască, încetul cu încetul, cu lumina filtrată care pătrunsese pe la colţurile aşternutului şi care dădea coconului ei nou format un aspect de pulpă de portocală" etc.)
Lucian Dan Teodorovici, un prozator experimentat, evocă, în Despărţirea de barză şi alte hălăduieli erotice prin copilăria proprie, momentul în care a aflat, de la vărul său, cum sunt aduşi copiii pe lume. Absorbit de plăcerea de a retrăi secvenţe din copilărie, el "vorbeşte" excesiv, râde, se înduioşează, îi maimuţăreşte pe prietenii lui de demult, fără să-şi dea seama că în tot acest timp cititorul se plictiseşte. Situaţiile descrise de autor sunt banale şi numai faptul că le-a trăit el îl face să creadă că au importanţă:
"- Zi, mă, deşteptule, cum ies copiii? [...]
- Păi... ies... nu pot să-şi spun... Ies aşa... nu ştiu cum să-ţi zic... că le vine. Ies şi gata.
Hohote, scălâmbăieli, prostule, tâmpitule, Doamne, pe ce lume trăieşti?, ha, ha, ha, hi, hi, hi, copiii ies pe-aici, dacă vrei să ştii, caraghiosule. Prin pantaloni, mai exact, prin încheietura pantalonilor - asta îmi arată vărul meu. Copiii ies prin încheietura de la pantaloni! Sau...?
- Prin puţă?
- Prin puţă, fraiere. Da' nu prin a ta, prin a fetei" etc.
Ceva similar se întâmplă când cineva povesteşte amintiri din armată. Povestitorul se lasă cu plăcere în voia aducerilor aminte, uitând să mai verifice dacă istorisirea sa interesează pe cei din jur.
*
Inegal ca valoare, marcat, în mai mare măsură decât ne-am fi aşteptat, de neseriozitate, diletantism şi prost-gust, de lipsa de miză artistică, volumul Poveşti erotice româneşti dovedeşte că mulţi dintre scriitorii români de azi lăudaţi, premiaţi, traduşi, ecranizaţi etc. nu prea ştiu să scrie.
O surpriză neplăcută o constituie şi modul chinuit, grotesc, uneori morbid în care este reprezentată în majoritatea textelor sexualitatea. Poate că editura ar fi trebuit să le pună autorilor la dispoziţie bani pentru o mai bună documentare în domeniu.
