Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Tichia de margaritar:
Ce este şi ce nu este sub ie de Alex. Ştefănescu

Nu oricui îi stă bine să se joace. Lui Iordan Aioanei, de exemplu, nu-i stă bine. Si totuşi, în volumul de versuri Tristeţea florii de cireş (Bacău, Ed. Pro Plumb, 2007), el se lansează în tot felul de giumbuşlucuri şi ghiduşii de îndrăgostit, pentru care nu are graţia necesară. Declaraţiile sale ştrengăreşti, în loc să ne cucerească simpatia, ne consternează: parcă l-am vedea pe Cristian Tudor Popescu ciupind-o de obraji pe Andreea Marin. Ceea ce poetul crede că este exuberanţă ajunge la cititor ca o suită de enunţuri năstruşnice, lipsite de farmec, generatoare nu de emoţie, ci, cel mult, de umor involuntar: "Intimitatea ta precară - îi declară Iordan Aioanei iubitei -/ Mă provoacă la un duel:/ Am să-aleg o armă din rastel/ Să te-ntâmpin vesel în seară." Fericit bărbatul care are mai multe arme în rastel! Acelaşi Iordan Aioanei îi explică alesei inimii lui pentru ce anume o preferă: "Făptura ta sexy mă-mbună,/ De-oriunde aş fi mă adună./ Poate cu ochii tăi să mă minţi -/ Dar pe buze-s săruturi fierbinţi." Din versul "Făptura ta sexy mă-mbună" reiese că poetul este în general o fiară şi că numai o făptură sexy îl mai temperează. Este, să recunoaştem, un adevăr universal, oricând verificabil (până şi criticii literari, cunoscuti pentru ferocitatea lor, pot fi îmbunaţi de câte o făptură sexy). A văzut cineva vreodată o sticlă fardată? Păcat că n-a văzut, fiindcă femeia evocată mereu în versurile lui Iordan Aioanei aşa arată: ca o sticlă fardată: "Toamna mi s-a îmbolnăvit de la un timp/ Nu mai cheamă dragostea ca altădată./ Tu continui să umbli prin visele mele,/ Translucidă ca o sticlă fardată." Este greu de înţeles cum poate această femeie, imaginată parcă de Urmuz sau de Picasso, să dea curs solicitării imperioase a poetului: "Aţâţă-mă/ Cu focul tău lăuntric între pulpe"! Se pare, însă, că sticla fardată are de toate... Are şi sâni, ascunşi însă, în mod curios, sub tra­diţionala ie: "Şi parcă-am râs şi parcă-am plâns/ Tu hărăzită mie/ Când pătimaş eu ţi-am atins/ Doi sâni zglobii sub ie." Păcat că sub ie/ Nu-i şi poezie.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara