Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Tichia de margaritar:
Ce bine e să fii fluture! de Alex. Ştefănescu

A apărut o carte mixtă: Cuibul de întuneric de Cosmin Miuţe (Târgu Jiu, Ed. Gorjeanul). Cuprinde şi poezie, şi proză. Pe coperta cărţii este reprodusă fotografia unei femei goale, care stă în pat, pe coate, cu fundul în sus, într-o poziţie indecentă, dar are pe o fesă un fluture.
Deschizi cartea cu nerăbdare, ca să vezi ce se întâmplă în continuare cu femeia, dacă vine un bărbat hotărât, care să profite de poziţia ei, sau măcar un entomolog, care să prindă fluturele, dar constaţi că între fotografia de pe copertă şi texte nu există nici o legătură.
Primele pagini sunt ocupate de versuri plictisitor-năstruşnice. Cuvintele amestecate în pălărie sunt scoase unul după altul de o mână ţeapănă şi păguboasă:
"Maternităţile de clei/ Apar ca necazurile după/ O ploaie/ De smoală.";
"Noi, toţi, ne cunoaştem de mici,/ De când, în calitate de zmeie,/ Ştiam să punem ochii pe cruce";
"Şi dacă buzele tale cu gust de buzunar fierbinte/ Ştiu să aprecieze apusul dezbrăcat,/ Înseamnă că a meritat să-ţi spun toate astea!" etc.
Urmează proza, de o preţiozitate rebarbativă:
"O chemare şi-a întâlnit ecoul dincolo de cortina ruptă dintr-o neatenţie minoră a răsăritului, care şi-a permis luxul de a închide ochii preţ de o veşnicie şi un sfert. Oameni care să tragă cu nonşalanţă draperiile peste ramurile crescute prematur pe umerii unui cer deloc senin, se mai găsesc şi astăzi.";
"Diversitatea văzută prin lentile de salcie devine deranjantă în momentul spargerii în tipare străine a două timpane posomorâte. În acelaşi spaţiu îşi face apariţia neliniştea, care se laudă bucuroasă cu degetele ei impare şi inconsistente în acelaşi timp."
Principala povestire din volum, Cuibul de întuneric, este scrisă la persoana întâi, în numele unui personaj, Victor Graţianu, angajat într-o investigaţie detectivistică. Ca în unele filme americane (puerile), există un misterios "Centru" responsabil de asasinarea unor oameni nevinovaţi. Stilul are o eleganţă căutată:
"În dimineaţa zilei care a urmat normalitatea părea instalată. Sorbeam cafeaua dintr-o ceaşcă albastră. Eva se aşezase pe canapeaua amplasată cu mult gust în imensa încăpere, dar n-aş fi putut să afirm cu siguranţă dacă îmi admira nasturii de la cămaşa pe care o îmbrăcasem în dimineaţa aceea sau se gândea într-o cu totul altă parte."
Închizi cartea regretând timpul pierdut cu citirea ei. Singura consolare este să mai vezi o dată imaginea femeii de pe copertă. Şi să te gândeşti ce bine e să fii fluture.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara