Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

 
Cartea pomelnicelor de Octavian Soviany


1
Vânat cu şbilţul ca pungaşii
Cândva pe uliţe pustii
Tu frate bun cu toţi apaşii
Şi straşnic stâlp de puşcării

Puţind a crâşmă şi-a povarnă
Ci-n snoave tare pehlivan
Ce te-ncălzeai pe timp de iarnă
Lângă-al Margotei burdihan

Şi tocmai îngânai irmoase
Când gaborul te-a pus la ţarc
(Din vremea Bertei picioroase
Şi-a Sfintei Verguri Jeanna d'Arc)

Iar gâdele ţi-a pus cravată
Şi-un popă gângav ţi-a cântat
Ci unde-i neaua de-altădată
Şi unde-i Carol împărat?

Thaisa fără marafete?
Al doamnei Flora nu ştiu ce?
Pe unde-i Petrea cel scapete?
Fecioara Franţei unde e?

Diac setos după libaţii
Dedat cu hoţii şi sperjur
Abia de gât cu spânzuraţii
Pricepi cât tragi de mult la cur

Cu limba-nvineţită biata
(Ea ce pupase-atât curvet)
în timp ce-ţi stihuieşti diata
Rugând pre Sfântul Paraclet

Să îţi aprindă-o luminiţă
(Un sfârc acolo de un ban)
Bătrâna ta armurăriţă
Sau Berta mare la bulan

Ca sus - pe pajiştea-nflorată
Alumnul lotru şi ciachir
François Villon numit odată
Să intre-n rai ca-ntr-un tractir

Şi tot în hanţe şi-n otrepe
Holbându-se în jur ciufut
Pe Sfântul Petru să-l întrebe:
- Ce dai bătrâne de băut?

Şi-apoi cu brânca lui hoţească
Scoţându-şi ştreangul putrezit
La Maica Sfântă să-i şoptească:
- Măicuţă bine te-am găsit

2
Pariziene spleenuri! Lulele cu haşiş!
Mari albatroşi pe fruntea unor barcazuri vile!
Prin codri de simboluri privindu-ne pieziş
Se macera plictisul unei ploioase zile

în vreme ce-n culcuşul lor rece de femei
Făcând să i se-ncrunte lui Platon geana sură
Delfina cea ciudată şi Hipolita ei
Visau că îşi sărută mormintele pe gură

Parfum culoare sunet prin câte-o seară scundă
îşi îngânau risipa ecoului lor rar
Iar ochii beau cu sete priveliştea imundă
Unde cocea la soare câte un hoit murdar

Săruturile Circei cu mâini de astroloagă
Pe frunţi de vechi otrepe se încrustau avan
Cum din adânci firide de umbră se dezghioacă
Cioplită în savană de-un Faust african

O moarte căpitane bătrân ce plaur şters
Va fi acea Cythera cu lâncede platouri
Pe care barzi pletorici şi istoviţi de mers
Vor distila esenţa defunctelor amoruri?

Ca-ntr-un Vârtej de muzici ciudat şi pestifer
Reverberând în ferme culori parnasiene
Parisul e eretic la gala lui Baudelaire
Mansardele sunt pline de vinete migrene

Apoi lângă-o femeie cu şolduri tuciurii
(Adio frumuseţe a verilor prea scurte!)
Cu degetul la tâmplă un biet poète maudit
Ascultă bocănitul butucilor din curte

Şi înainte totuşi ca zorii să inunde
Terasele de seară pe care barzii zac
Acest apatic rege al ţărilor afunde
Va face să pălească rentierii lui Balzac

3
(portretul unei doamne)

Samur la gât o mult iubita salbă
în deget vechi inel de-argint pleznit
Ca în acea străveche noapte albă
Gropi proaspete pe Neva au plutit

Stal roşu! Caldul umăr de zăpadă!
Şi fumu-n seara ce venise grea
De pe-al Didonei rug de altădată
Spre rugul Jeannei d'Arc călătorea

Ceva fugar şi alb privi pieziş
Apoi peste oraşul de aramă
Părându-vi-se iar că pe furiş
Caietul ars pe vremuri vă blesteamă

în mirosul de vânt şi de taiga
Cu lumânări aprinse-ntr-o fereastră
Voaleta neagră încă flutura
Ahmatova nu sunteţi dumneavoastră

Ce aşteptaţi ciudat de fumurie
Cu cheiurile Nevei la un loc
Să fluiere domol o melodie
Tenorul trist al timpurilor: Blok

4
Umblă o veste-n sate toată vara:
Cică e ţar la Moscova Pilat
Serghei Esenin se-nverzeşte seara
Şi iar or să te-ngroape nespălat

Departe peste-al Sneghinei conac
Ce bete scapăr ale ploii fire!
Mai beau la Kriuşi mujicii basamac
Mai arde-n ceruri steaua ta subţire

Stârnind din hăţuri caii câteştrei
Mestecenii îţi par păduri de oase
Şi porţi cilindru nu pentru femei
Saluţi cu dansul izbele buboase

Umblând spăşit cu funia de gât
Sunt tari în coarne vacile la sate
Tu i-ai trimis oraşului urât
Cuvânt de la Inonia-Cetate

Apoi te-ai dus la crâşmă ca la zdup
Să nu mai vezi atâtea izbe goale
Şi oameni ce mănâncă pui de lup
Scuipând vârtos pe versurile tale

Şi nu ai scos cuţitul din carâmb
Şi a putut de braţ să te cuprindă
Doar un om negru cu obrazul strâmb
Ieşit pe înnoptate din oglindă

Făcându-ţi semn cu mâneca pe frunte
Şi-a sec peste mesteceni a sunat
Sunt linse-n câmp răchitele mărunte
De limba rece-a unui spânzurat

în timp ce beau mahorcă huliganii
Şi cântă beţi de drojdii şi tării
O Eli Eli Lama Sabachtani
(Prohodul pravoslavnicei Rusii)

5
Satir impudic pelerin nocturn
Făcut ca mohorât să se perinde
Cu cei născuţi sub semnul lui Saturn
Prin hanuri prin fundacuri forfotinde

Cum i-ar fi stat peruca de marchiz
Purces către Versailles sau spre Veneţii?
Din fastul sărbătorilor gonit
El ar fi stat de vorbă cu valeţii

Şi-ar fi şezut cu doici şi vizitii
Interceptând o gleznă fugitivă
Sub cerurile mari trandafirii
Pe care umblă sorii în derivă

Privind pe-alei Amorul răsturnat
Şi toate-acele zboruri spulberate
Un cântec bun şi simplu a cântat
Ca-n seri în care mori de puritate

Ca-n serile apoi de fosfor sur
Care planau prin Londra coşcovite
Hălăduind alături de Arthur
Ca două păsări mari şi zgribulite

Când s-a întors în hanţe de apaş
Visând prin gări şi putrede cătune
La ploaia care plânge în oraş
Peste fadoarea soarelui-apune

Prin cârciumi cu tavanul rebegit
Unde-şi putea serbările începe
La mesele cu fildeşul pleznit
Iubit de barzi de boaite de otrepe

Şi-a fost o zi din toate mai ales
(Tăcerea se-ngroşase ca metalul)
Când buzele au murmurat Sagesse!
- Visa o frunte cheală Port-Royalul

6
Două râuri curg în albii
Unul viaţă altul moarte
Luna roşie de sânge
A las cinco de la tarde

Rană de cuţit în vânturi
Dragoste ce-n vânt se piarde
Te iubesc nespus de verde
A las cinco de la tarde

Stau pândind din scai din bozii
Puşti cu ţevi înrourate
Cerul fu împuns de tauri
A las cinco de la tarde

Către Córdoba duc drumuri
Iapa numai să te poarte
Moartea sus pe nişte turnuri
A las cinco de la tarde

Ay ale Granadei râuri
Rană între coaste arde
Neagră neagră porumbiţă
A las cinco de la tarde

7
Albesc pe fundul criptei oseminte
Trec saltimbancii care încotro
Şi Sena se tot duce înainte
Gălbuie pe sub podul Mirabeau

Sărbătorim cu vinurile noi
Pe Loreley legendele renane
Poet plecat în marele război
Stigmatizat cu hoţii de icoane

Retorica a fost făcută zob
Antichitatea plânge cu tarate
Vorbeşti cu Picasso cu Max Jacob
Le pui în glumă faunilor ţâţe

Şi macerat de febra din Alcooluri
Sub baldachine mari de tinichea
Ţi se năzare dincolo de storuri
Un glas strigând À-bas Guillaume à-bas!

în caligrame-i iz fetid de rană
De două ori tăcerea s-a-ncuiat
Prefă-te-n abur fir de buruiană
O soare soare roşu gât tăiat

Ce-nsângerezi absintul din pahare
Departe-n sate fără paraclis
Dar amintirea-i corn de vânătoare
Şi sunetul său moare prin Paris