Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
Caragiale şi viţelul turbat de Ştefan Cazimir


Revista ,Manuscriptum", nr. 1-4/2002 (126-129), publică un grupaj intitulat I.L. Caragiale - Trei schiţe necunoscute? (Venin, Zălog, Degustare), cu o introducere semnată de Dan Râpă Buicliu: O ,cestiune" şi câteva lămuriri. Noutatea e senzaţională: ,cîteva schiţe inedite, aparţinînd lui I.L. Caragiale, îşi dobîndesc, în sfîrşit, dreptul legitim de a cunoaşte lumina tiparului". Prozele respective îi fuseseră predate, în 1953, lui Sică Alexandrescu de către memorialistul Vasile A. Urechia (fiul doctorului Alceu Urechia), transfer atestat ulterior printr-o scrisoare adresată regizorului la 26.IV.1958: ,Vă confirm prin prezenta că v-am cedat în excluzivitate patru schiţe inedite de Caragiale şi anume: Viţelul turbat, Zălog, Degustare, Venin. Mă oblig pe cuvînt de onoare şi pe omenie a nu multiplica, tipări, răspîndi, comercializa aceste schiţe, operaţiunile de mai sus rămînînd excluziv la libera Dvs. voinţă şi alegere, eu nemaiavînd nici un drept de nici un fel asupra bucăţilor de mai sus. De asemeni să confirm că nu există copii în circulaţie după schiţele în chestiune, iar persoanele care le-au cunoscut au dispărut de mult." Din cuvîntul introductiv mai aflăm că textele fuseseră ,păstrate cu pietate zeci de ani în arhiva familiei Urechia, mai întîi de dr. Alceu V. A. Urechia, apoi de către Vasile A. Urechia", neajungînd însă vreodată sub ochii soţiei sau ai fiicei lui Caragiale, nici ai unor exegeţi ca Paul Zarifopol sau Şerban Cioculescu. Precizare importantă: ,textul manuscris al schiţelor nu reprezintă originalul sau bruionul autograf al autorului, ci doar copia cu autograful, verificat grafologic, al lui Vasile A. Urechia". Descoperitorul crede totuşi că ,textele originale nu au suferit nici o intervenţie, stilistică sau ortografică, din partea lui Vasile A. Urechia, salvatorul lor nemijlocit." Din cele patru schiţe încredinţate lui Sică Alexandrescu s-au păstrat numai trei (Zălog, Degustare şi Venin); nu, din păcate, şi Viţelul turbat: ,A fost sacrificat un text, o schiţă a marelui Caragiale, despre care istoria literară nu va prelua decît o simplă fişă signaletică". Faptul ,echivalează cu o pierdere literară irecuperabilă pentru opera lui I.L. Caragiale şi pentru patrimoniul literar naţional".

Revista reproduce, în continuare, textele, dîndu-le un supratitlu circumspect-dubitativ: I.L. Caragiale - Trei schiţe necunoscute? Urmează un comentariu al lui Barbu Cioculescu (Caragiale şi nu tocmai...), care apreciază ca ,nostime schiţele înfăţişate de Vasile A. Urechia - fiul lui Alceu - drept aparţinînd lui I.L. Caragiale". Dar ,o analiză la text conduce către paternitatea mai degrabă a lui Alceu Urechia", întrucît ,nici una din povestiri nu se ridică la clasicitatea maestrului, dar tinde să-i semene"; ,nerămînînd loc pentru o analiză grafologică, aceea stilistică infirmă autenticitatea caragialiană". Subscriu fără ezitări, minus ipoteza privitoare la ,paternitatea mai degrabă a lui Alceu Urechia", pentru motive ce vor reieşi în continuare.

Cei care l-au cunoscut pe Vasile A. Urechia în anii din urmă ai vieţii lui păstrează amintirea unui bătrînel firav şi cu auzul deficient, totuşi de o nealterată vioiciune spirituală şi dispus a face haz pe seama propriei infirmităţi, declarînd că e o culme a ironiei să te cheme Urechia şi să fii surd... Născut în 1897, Vasilică Urechia - cum îi spuneau cei apropiaţi - a publicat, la 72 de ani, primul şi singurul său volum: Schiţe memorialistice (E.P.L., 1969), în fapt o selecţie extrem de restrînsă din manuscrisul încredinţat editurii. Am fost şi eu implicat în destinul acelei cărţi, întocmindu-i ca referent extern o călduroasă recomandare. Autorul şi-a manifestat gratitudinea dăruindu-mi o copie manuscrisă a bucăţilor neincluse în volum (85 de proze). Nutream amîndoi speranţa unei viitoare ediţii adăugite. Din păcate, peste vreo doi ani, Vasilică Urechia a încetat din viaţă. Voluminosul dosar cafeniu (Amintiri. Caragiale, Doctorul Urechia, eu) a rămas să se odihnească în fundul unui dulap. De curînd, lectura revistei ,Manuscriptum" m-a îmbiat la o nouă răsfoire. Schiţele Venin, Zălog şi Degustare se regăsesc tustrele în bătrînul dosar, cu minime diferenţe de redactare faţă de textul apărut în revistă. Tot acolo se află şi Viţelul turbat, a cărui ,pierdere irecuperabilă" o deplîngea cuvîntul introductiv din ,Manuscriptum". Problema paternităţii este astfel tranşată: nu Caragiale, nici Alceu Urechia, ci Vasile A. Urechia. Acesta din urmă îşi numerota prozele cu creionul, în colţul din stînga sus al paginii prime. Viţelul turbat, Degustare, Zălog şi Venin poartă numerele 105, 106, 107 şi 108, alcătuind astfel un grup compact. Sub aceeaşi numerotare le regăsim într-un Cuprins (ms. autograf, 4 file), care include 161 de titluri; 51 dintre ele au fost publicate în volumul din 1969. De remarcat totodată prezenţa, în Cuprins, a unui intertitlu care precede Viţelul turbat: Apropieri de Caragiale (ŕ la maničre de). Nu rezultă însă unde s-ar sfîrşi respectiva secţiune, căci nici un indiciu nu ne vine în ajutor. Elemente caragialeşti apar, ce-i drept, şi în ş109ţ Idilă, ş112ţ }oc, ş113ţ Odevian etc. Mai revelator e faptul că în textul ş110ţ Două morale, pe fila 8 verso, figurează următoarea inscripţie: ,Momente apocrife. Vezi în special Venin, Degustare şi Zălog." Sînt tocmai prozele ,cedate" lui Sică Alexandrescu, împreună cu Viţelul turbat, cu asigurări apăsate că ,nu există copii în circulaţie după schiţele în chestiune, iar persoanele care le-au cunoscut au dispărut de mult". Intenţia de a-l mistifica pe regizor asupra vechimii celor patru compuneri rezultă cu uşurinţă prin confruntarea versiunilor. în schiţa Zălog, de exemplu, despre personajul Ghiţă Majuru din Sinaia aflăm că îl bîntuia, în cadrul obligaţiilor de serviciu, ,teama de a şnuţ ajunge tîrziu la gară (locuia cam în dreptul actualei halte I.C. Frimu), unde reprezenta, fără strălucire, forţa publică la trecerea trenurilor de călători". în varianta încredinţată regizorului, menţiunea din paranteză dispare, şi odată cu ea proba redactării textului în plină epocă socialistă. Tot astfel, în Venin : ,Pe atunci exista un joc, analog fotbalului, dar vădit superior" (datul cîinilor în tărbacă, obicei evocat de Caragiale în Garda civică şi în Grand Hôtel ,Victoria Română"); explicaţia detaliată ocupă un întreg alineat, care însă va fi scos din textul oferit lui Sică Alexandrescu, întrucît ar fi dat în vileag perspectiva tîrzie a redactării.

Cîteva cuvinte despre Viţelul turbat, a cărui nesperată revenire printre noi nu ne poate lăsa indiferenţi. Un sergent de oraş al urbei Sinaia, sfătuit de doctorul Urechia ,să se lase de izmă", cu alte cuvinte să renunţe la băutură, ia recomandarea ad litteram şi se reprofilează pe ţuică. Inspectoratul sanitar Prahova anunţă ivirea în zonă a unor cîini cu simptome de rabie. Sergentul aflat în patrulare nocturnă vede o namilă într-un tufiş şi sloboade pistolul în ea. Monstrul era un viţel. întîmplarea prilejuieşte două comentarii de presă, unul în Sentinela Prahovei, organ al opoziţiei, celălalt într-un ziar central de limbă franceză. Modelul e, fireşte, Temă şi variaţiuni.

La întoarcerea fiului risipitor se taie, cum ştim, viţelul cel gras. Ce s-ar cuveni să sacrificăm la întoarcerea viţelului turbat? Probabil, ceva din încrederea noastră în micile invenţii ale unor farsori literari.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara