Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Prepeleac:
Caftane si cafteli de Constantin Ţoiu

Opţiunea Parpanghel... E personajul cel mai intrigant al Poemei eroi-comice. Nu s-a mai auzit nimic de el, între timp. Ce face Parpanghel?... Ciudată absenţa lui în mijlocul unui conflict angajând pe viaţă şi pe moarte ţigănimea în Oplină răzmeriţă... Avem două mărturii care ne ajută să pricepem opţiunea politică a acestui june simpatic, aventuros, ginerele lui Goleman, fidelul ibovnic al Romicăi... Mai întâi, depoziţia lui Mitru Perea, înţeleptul. S-o auzim... Mai întâi, - zice el: Toţi fiind acum amestecaţi în bătaie, numai Parpanghel cu ai săi nu să amestecase... (Nu prea cine ştie ce informaţiune...) în schimb, Erudiţianul vine cu amănunte interesante. El declară: Curios mi-a părut mie că Parpanghel, după ce s-a sfădit cu Tandaler,... n-a grăit nimic la nici un sfat al ţiganilor. Deci am căutat anume însemnările cu Tălălău şi am aflat pricina: zice adică acel prea învăţat că el... (Parpanghel) numai pe ascuns cu cei mai bătrâni se sfătuia şi cum că să ştie de bună seamă că din sfatul lui a fost şi soborul învăţaţilor orânduit, care să sfătuiască nu cumva să ajungă Tandaler la domnie... A, va să zică ne-am prins: Deşi antimonarhic, Parpanghel lucra mână în mână cu intelectualii bătuţi măr de bruta de Cucavel, după cum s-a relatat mai înainte. Un fel de... Alianţă civică. Pentru că al său caracter, al lui Parpanghel adică, se armonizează cu opţiunea politică paşnică, inteligentă... Un spectator tăcut al vieţii politice cu alte cuvinte: Toţi acu de arme s-apucase Numai Parpanghel, de lina pace Iubitor, ce nu se amestecase, Şi nici un sfat dă, priveşte numa şi tace... Un arbitru, aşadar, al scenei politice, un adept al mişcării intelectualiste, anterior maltratată, în halul în care s-a văzut, de lăeţi şi goleţi... Partida lui Parpanghel este contra violenţei şi răzbunărilor oarbe, contra exceselor de tot felul, decurgând din prostie şi din ignoranţă. Ei nu vor puterea. (Pentru că o au!...) Iar dacă ţigănimea le-ar da-o cu de-a sila, mai întâi ar mirosi-o cu grijă şi mult, mult şi ar pipăi-o cu toată prudenţa, ca să se convingă că face, că merită s-o ţie în mână, nu înainte de a curăţa (Puterea!) de jegul, de lacrimile, de scuipăturile, vomisurile, precum şi celelalte abjecte maculări... Să nu se creadă însă că Parpanghel este un bleg şi un naiv, ca toţi idealiştii... Că vine Corcodel, adică, la el cu a sa noduroasă măciucă şi că-l sileşte să treacă de partea prostimii, a lăeţilor şi goleţilor... Nu, să nu vă înşelaţi... Atacat, Parpanghel va reacţiona cu toată forţa, fiind în legitimă apărare, şi îi va zdrobi lui Corcodel ţeasta cu buzduganul de aramă... Riposta va fi tot atât de năpraznică, pe cât fusese mai înainte... până atunci... reţinerea distinsei alianţe... Sfiosul Parpanghel?... Asta zicând, sare cu iuţime Şi întorcând sabia vitejeşte Unde-i cea mai deasă golăţime, Acolo, dă, taie şi loveşte: Nasuri, mâini, urechi, capete o sută Picară sburate într-o minută... Forţele primitive sunt înfrânte... Opţiunea Parpanghel a triumfat (deocamdată)...