Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
"Bulgarizare" de Rodica Zafiu




În limbajul politic si jurnalistic international există o categorie de derivate cu sens metaforic, formate de la nume de tări sau popoare, pentru a desemna situatii si evolutii politice sau economice de un anume gen, analoge cu cele din tările respective. În română, principalele derivate de acest tip sînt verbe formate cu sufixul neologic -iza: a (se) albaniza, a (se) bulgariza, a (se) libaniza etc.; tiparul derivativ se regăseste, cu schimbările de rigoare, si în alte limbi. Semantic, aceste formatii diferă de cele în care este vorba de un proces de asimilare, de influentă asupra altor persoane sau populatii (ca de exemplu a germaniza ă"a face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane" ă DEX); evident, aceleiasi forme îi pot corespunde ambele sensuri principale, detectabile din context. Sensul analogic e mai interesant pentru analiza limbajului politic modern, pentru că este cel legat de contingent, de actualitatea imediată sau de o imagine cliseizată (de obicei negativă) asupra unei natiuni. Semnificatiile acestor vebe etnico-politice sînt efemere, durînd adesea doar atîta vreme cît situatia la care fac aluzie rămîne în atentia publică. Dictionarele generale le înregistrează de aceea, în mod firesc, cu mare prudentă; după o vreme însă, în lipsa explicatiilor, identificarea analogiilor devine tot mai anevoioasă. În română există, de mai multă vreme, a (se) libaniza ă verb cu corespondente în mai multe limbi, în care persistenta pentru mai multi ani a războiului civil din Liban a creat un punct de referintă pentru analogii: de aceea, s-a vorbit initial de "o ălibanizareă a Iugoslaviei" ("22", 32, 1991, 5). (În exemple apar, alături de verbele-bază, si derivatele lor nominale formate cu sufixul ăre, asa-numitele "infinitive lungi".) Verbul a libaniza are corespondente în mai multe limbi; pentru română este indicată, de exemplu, sursa franceză - libaniser. În italiană (citez, traducînd, după editia din 1995 a dictionarului Zingarelli), verbul libanizzare este explicat etimologic ă "de la Liban, teatru de conflicte lungi si distructive" si primeste o definitie lungă si detaliată, cu un sens principal "a transforma un oras, un teritoriu sau un întreg stat într-un cîmp de luptă, în care se înfruntă opozanti interni si adversari internationali"- , cu o extensie semantică - "a face instabil un echilibru social sau o situatie politică, prin manifestarea factiunilor opuse" - si un uz figurat - "a provoca o situatie de diviziune, în special ideologică, într-un sector în sine omogen: a vrea să libanizezi scoala". Verbul a libaniza (absent din DEX) e înregistrat de Florica Dimitrescu, în Dictionarul de cuvinte recente, editia a II-a, 1997 (DCR2), cu mai multe citate si cu cîteva semnălari lingvistice Un model global dar destul de clar definit pare să îl constituie America de Sud: "politicienii nostri îi vor sud-americaniza pe bune" ("Academia Catavencu" = ACat 37, 1999, 7). Cele mai frecvente rămîn totusi, la noi, analogiile mai apropiate în spatiu: a (se) albaniza si a (se) bulgariza (despre a se balcaniza, cu multiplele sale sensuri, am vorbit cu altă ocazie). Verbul a (se) albaniza nu este foarte transparent, astfel încît apare de obicei însotit de explicatii: "ăalbanizareaă, respectiv anarhia politică (...), nu avea cum să se producă în România" ("România liberă" = RL 2559, 1998, 1); "Beckenbauer se teme de albanizarea fotbalului german" (urmează motivatiile: "ruinarea fotbalului german, care s-ar putea prăbusi la nivelul celui din Albania"; "dacă nu vom fi atenti ne vom trezi curînd la nivelul Albaniei" etc.) (RL 2582, 1998, 23). Cele două citate de mai sus mi se par instructive, pentru că demonstrează atît efemeritatea sensurilor (calmarea si uitarea situatiei de criză din Albania poate duce la obscurizarea textului), cît si diversitatea lor contextuală. În ziarele românesti nu cred totusi să fie vreun cuvînt din această categorie mai frecvent decît a (se) bulgariza (si acesta înregistrat în DCR2): verb în care se reflectă o situatie de criză economică petrecută acum doi-trei ani, dar mai ales obsesia natională a comparării (cînd cu aere de superioritate, cînd cu lamentatii de autonegare) cu vecinii din sud: "dacă România nu va sfîrsi, cumva, prin a se ăbulgarizaă" (RL 2083, 1997, 4); "nu există riscul să ne bulgarizăm, consideră Sorin Pantis??...), cu toate că acest fenomen nu este în detrimentul economiei" (RL 2555, 1998, 8); "dacă Guvernul cedează în fata sindicatelor, economia ăse bulgarizeazăă" (RL 2560, 1998, 3). La fel de frecvent e nominalul bulgarizare: "nevoia de a evita ăbulgarizareaă României" ("Dimineata", 68, 1997, 1); "instabilitate, inflatie galopantă, ăbulgarizareaă economiei si a nivelului de trai" ("Evenimentul zilei" = EZ 1412, 1997, 3); "criza economică va provoca ăbulgarizareaă României" (EZ 1706, 1998, 1); "în fotbal, ca si-n economie, pe biata Românie o paste pericolul bulgarizării" (ACat, 37, 1998, 12); "am reusit să evităm ăbulgarizareaă - termen deja perimat, pentru că... vecinii nostri de la sud au depăsit cu bine criza" (RL 2559, 1998, 1). Evident, aparitia în limbajul international a unui asemenea derivat etnic e un semn rău: banalitatea normalitătii politice e de preferat exportului lexical.