Nu cred că exagerez observând că Bruxelles, Capitala regatului Belgiei, apare astăzi drept o imagine-vitrină a Europei Unite. Atât în plan instituţional, cât şi în cel cultural artistic. Este o metropolă relativ mică ce etalează astăzi un potenţial important. Dat fiind cumulul actual al instituţiilor comunitare, dată fiind vocaţia locului, aceea de mare intersecţie privind circulaţia valorilor. De tot felul. Culturale, artistice, economice. Dată fiind naşterea şi dinamica conceptelor politice, diplomatice. Date fiind abordările şi disputele în plan etnic, religios confesional. Multe dintre problemele Europei, nu de azi, nu de ieri, par a se fi strâns aici. Belgia este un veritabil creuzet al istoriei.
A avut o mare şansă atunci când - cu decenii în urmă, mai exact în anul 1958, la iniţiativa generalului De Gaulle - sediul NATO a fost strămutat de la Paris. Este anul în care Le Corbusier, celebrul arhitect şi urbanist elveţian, inaugura sediul Expoziţiei Universale, construcţie vizionară pentru inaugurarea căreia compozitorul franco-american Edgard Varese a realizat un spaţiu sonor electronic la fel de vizionar cu caracter ambiental. Realizate într-o strânsă interdependenţă muzica şi arhitectura rămân în continuare drept un memento al creativităţii umane puse în slujba europeanului celei de-a doua jumătăţi a secolului.
Un copil cu multe moaşe. Aşa s-a dovedit a fi - în debutul acestei luni - concertul de deschidere a marelui Festival european al artelor, festivalul supranumit "Europalia".
Ediţia din acest an, cea de-a XXI-a, se desfăşoară pe o durată de patru luni, până în debutul lunii februarie a anului viitor, şi este dedicată celor 27 de ţări membre ale U.E. cu o luminare prioritară a valorilor celor două ţări recent admise, a României şi Bulgariei. Concertul a avut loc în marele complex pe care îl reprezintă Palais des Beaux-Arts, un spaţiu cultural multifuncţional creat de celebrul arhitect belgian Victor Horta în deceniile de început ale secolului trecut; aparţine perioadei marcate de curentul Art Nouveau, de concepţia inovatoare a relaţiei cu natura, atât de modernă în epocă. Concertul în sine... a fost, poate, corect din punct de vedere politic. însă foarte inegal în plan muzical artistic. Un concert la realizarea căruia au participat artişti din România şi din Bulgaria, orchestra Filarmonicii "George Enescu" din Bucureşti, colectiv simfonic condus de dirijorul Horia Andreescu, Corul Naţional al Radiodifuziunii din Sofia, ansamblu condus de maestrul de cor Metodi Matakiev, de asemenea tânărul pianist bulgar Gheorghi Tcherkin. Evoluţia mezzo-sopranei Ruxandra Donose a constituit de departe punctul de specială atracţiozitate al întregii seri; dispune de o inteligenţă muzicală activă, de tenacitate şi de curaj în depăşirea momentelor dificile, dispune de un preţios complex al culorilor vocale, aspect atât de util împlinirilor stilistice în pagini de diferită solicitare cum sunt aria cea mare din opera Cenuşăreasa de Gioacchino Rossini sau nu mai puţin celebra arie a Dalilei din opera Samson şi Dalila de Camille Saint-Saens. Concertul a mai cuprins prima Rapsodie enesciană, lucrarea vocal-simfonică Rugăciune, datorată compozitorului bulgar Naiden Andreev, de asemenea Fantezia pentru pian, cor şi orchestră, de Beethoven, o pagină de valoare medie din creaţia compozitorului, lucrare care datorează enorm de mult muzicienilor interpreţi, în mod special pianistului solist, capacităţii imaginative a acestuia; este un aspect care nu a intrat în ecuaţia concertului la care mă refer. Cu câteva ore mai devreme, tot în complexul Palais des Beaux-Arts a fost vernisată expoziţia sugestiv intitulată "Marele Atelier - drumuri ale artei în Europa secolelor V - XVIII". Cu concursul tuturor celor 27 de ţări participante, al marilor muzee, este înfăţişată o imensă panoramă a culturii şi a artei europene, o panoramă extinsă pe o perioada de 13 secole, de la primele momente ale conştiinţei de sine a epocii celei noi, cea care a urmat civilizaţiei antice greco-romane, şi până la marele concert paneuropean al Barocului târziu, marele "secol al luminilor". Sunt expuse 336 de piese ce provin din mai mult de 150 de colecţii şi muzee europene. Preluată din tezaurul Muzeului Naţional de Istorie, ţara noastră prezintă celebra "Cloşcă"... găsită la Pietroasa, expusă de această dată fără pui, mărturie a culturii sfârşitului de secol IV, a trecerii goţilor pe teritoriul actual al ţării. Cam puţin! Nimic din spiritualitatea atât de particulară a Evului celui de Mijloc românesc, din tezaurul de valori al marilor provincii ale ţării, nu este înfăţişat publicului ce străbate astăzi acest distins carrefour european care este Bruxelles, actuala capitală instituţionalizată a bătrânului continent. Este o călătorie fantastică în timp şi în spaţiu ce porneşte din primele secole ale artei creştine romane, vizualizând iradierea acesteia în întreg spaţiul european. De la muzica gregoriană ce a răsunat în catedralele Imperiului Carolingian, la zecile de imagini ale Fecioarei, imagini închipuite de artiştii anonimi ai Evului Mediu târziu, de aici şi până la explozia de lumină, de generoasă aplecare asupra Pruncului cu care marile genii ale Renaşterii investesc chipul Mariei, cultura europeană ni se dezvăluie a fi substanţial condiţionată de spiritualitatea creştină, de umanismul creştinismului european. Cu siguranţă explicaţiile furnizate de domnul profesor Roland Recht, comisarul expoziţiei, au animat interesul membrilor delegaţiilor oficiale ale României şi Bulgariei, delegaţii conduse de preşedinţii celor două ţări, domnii Traian Băsescu şi Ghiorghi Pârvanov. Iar aceasta de vreme ce parcursul expoziţional s-a extins pe o durată de aproape 90 de minute... înaintea concertului anterior amintit! ...concert care a durat şi acesta aproape 120 de minute! ...fără pauză! Gestiunea timpului este un apanaj al organizatorilor. De această dată cam mulţi, provenind atât din instituţiile naţionale, cât şi din cele central europene. Nu se putea să nu observi că se călcau pe picioare de o manieră nu foarte agreabilă!
Ce altceva mai poţi vedea în aceste luni la Bruxelles? O mare expoziţie intitulată "Leonardo da Vinci - un geniu european", la marea Basilică Koekelberg. Sunt expuse aici desene, picturi, schiţe, machete, un întreg parcurs ce prezintă omul, artistul, inginerul şi umanistul Da Vinci. Aflată sub înaltul patronaj al M.S. Regele Albert II, expoziţia este închinată aniversării a 50 de ani petrecuţi de la momentul semnării Tratatului de la Roma, piatra de temelie a actualei U. E. Muzeele Regale de Artă ale Belgiei etalează o expoziţie cu totul inedită intitulată "Rubens - Atelierul geniului", un spaţiu ce investighează de o manieră cvasiexhaustivă, plenară, personalitatea acestui artist ce marchează epoca de sfârşit a Renaşterii din arta flamandă, perioada de consistenţă a Barocului vest-european. Atelierul artistului, colaboratorii apropiaţi, aportul ucenicilor, relaţiile cu comanditarii, cu grupul de mecena, variantele de tablouri, sursele de inspiraţie, managementul circulaţiei comenzilor, totul se constituie într-un rezultat spectaculos al muncii de investigare conduse de oamenii muzeului în baza materialului casei, o muncă de echipă extinsă pe o perioadă de mai bine de cinci ani.
Trebuie recunoscut, spaţiul cultural al Capitalei Belgiei, al Capitalei U.E., este realmente dens. Chiar în prima zi a lunii octombrie, tot la Palais des Beaux-Arts, a concertat orchestra Filarmonicii din Viena sub conducerea dirijorului Daniele Gatti. Un concert mult aşteptat. Un concert inegal dacă apreciem statutul ansamblului. S-a cântat muzică vieneză de secol XIX, de secol XX. Nu Beethoven - Uvertura Coriolan, nu Brahms - prima Simfonie în do minor, au constituit punctele de special interes; ...ci realizarea celor Trei piese pentru orchestră de Alban Berg, momente ale unei virtuozităţi orchestrale ce investighează expresia oniric expresionistă a muzicii.
în rest, la nivelul dinamicei cotidiene, nu de azi, nu de ieri, continuă zarva disputelor mai mult sau mai puţin mărunte dintre comunitatea valonă francofonă şi cea flamandă. Pe motive lingvistice, de inscripţionare a indicatoarelor, privind traficul nord-sud pe una dintre cele mai circulate autostrăzi ce străbate Europa, ce străbate zona flamandă din imediata apropiere a Capitalei Belgiei. Puţin importă faptul că ţara nu dispune de patru luni de un guvern federal. Disputele locale devin principiale. Guvernele regionale îşi fac treaba. La nivelul instituţiilor comunitare, la nivelul instituţiilor europene, se constituie o altă comunitate cu preocupări de nivelul altitudinilor ce par a fi apolinice. Sunt lumi paralele care, uneori, se interesectează. Inclusiv în beneficiul nostru.