Aparent, Lucian Blaga nu se află la ora actuală sub o zodie favorabilă. Aplicat factorului etnic, unui „localism” pe care-l integra însă într-o geografie mitologică, reflectînd relaţii cu cosmicul, marele poet şi gînditor pare „defazat” în raport cu „globalizarea” care se arată dispusă a neglija particularităţile naturale ale popoarelor.

Nici Eminescu, nici Arghezi ori Sadoveanu nu sînt mai norocoşi. Ce se întîmplă de fapt? Are loc o devalorizare estetică sau altceva? Mă tem că e o substituţie a esteticului prin puncte de vedere străine acestuia, geopolitice şi economice. Scriitorii „naţionali” par „demodaţi”, din perspectiva acestora, iar nu din cea a valorilor imanente pe care le ilustrează. Din teama unei „nealinieri” la conceptele în vogă în sfera politichiei, unii analişti îşi supralicitează exigenţa întemeiată pe noul canon extraliterar, preferînd, spre a nu fi acuzaţi de naţionalism, a pune în paranteză naţionalul ori, mai simplu, a susţine o subapreciere flagrantă a autorilor în cauză (s-a văzut, în special, în cazul lui Eminescu). Ancestralitatea, satul, folclorul, matricea stilistică ce ar putea fi atribuită acestora se văd ocolite, dacă nu denunţate chiar drept percepţii stînjenitoare, bune a deveni cel mult exponate muzeale. Satul arhaic, situat în „zariştea cosmică”, toposul unde s-a născut „veşnicia” ce-ar putea fi mai inadecvat precipitatei deveniri supranaţionale, americanizate? Dar mai există un fenomen pregnant. Avem a face şi cu o despiritualizare, cu un dezinteres progresiv faţă de ceea ce la Blaga era aspiraţia spre un „dincolo” de fenomenal, spre orizonturile metafizice. Aşa cum arăta, între alţii Berdiaev, pe care Blaga îl citea cu interes, societatea de consum are în comun cu cea preconizată de materialismul istoric prevalenţa factorului economic în dauna spiritului, a creaţiilor în care se întrupează acesta… Cu asemenea gînduri parcurgem ultima carte a lui Zenovie Cârlugea, cred că a şasea, dacă nu mă înşel, pe care vrednicul cercetător i-o închină lui Blaga. Ea trece în revistă o seamă de volume apărute în ultima vreme care au ca obiect prodigioasa personalitate a autorului Spaţiului mioritic, semnate de autori de vîrste diverse ori de rude ale acestuia. E o tuşantă dovadă a prezenţei permanente a lui Blaga prin mijlocirea admiratorilor săi, în aşteptarea unui context mai fericit. Găsesc nimerit a spicui acum cîteva rînduri referitoare la ipostaza sa umană, evocată deseori în scrierile comentate. Iată o mărturie făcută de soţia sa, Cornelia, care i s-a devotat cu totală abnegaţie: „Era prea mare ca să fie numai al meu. Muzele care l-au inspirat nu mi-au produs amărăciuni. Lucian avea nevoie de ele pentru creaţia sa. O soţie a unui scriitor trebuie să înţeleagă şi să ierte. Să nu pozeze în martiră”. Cuvinte complementare la cele ale fiicei lor, Dorli: „Viaţa Tatei nu a fost deloc comodă, dar a avut-o alături pe Mama care l-a susţinut în ce priveşte creaţia, dar şi problemele vieţii, ale mijloacelor de existenţă. Şi acest lucru ea l-a făcut pînă la sfîrşit”. Şi următorul portret datorat lui Corneliu Blaga, văr de-al doilea al lui Lucian Blaga, remarcabil diplomat, victimă a temniţelor comuniste în care a zăcut nu mai puţin de 15 ani: „Lucian Blaga era dotat cu o mare sensibilitate, nu numai artistică. Tip nervos, deşi în aparenţă calm, încontinuu sub tensiune. Sistem nervos labil. Şi fiindcă era un om muncit mereu de gînduri. Şi nu izbucnea, să se descarce, ci se inhiba. Se adunau în el sentimente şi porniri neexprimate. (…) Psihic, Lucian Blaga era un introvert şi un introspect. Era «mutulică», cum i se spunea în familie, şi el strîngea încă mai tare din buze, dar îi şi înflorea uneori pe faţă un zîmbet care nu ştiu ce însemna, îngăduinţă şi înţelegere a oamenilor, sau ironie faţă de lume şi de el însuşi? «Pe mine nu mă sporesc decît creaţiile şi stelele năzdrăvane». Lucian Blaga era raţiune pură, dar una frămîntată. Soarta filosofilor. Era raţionalist schopenhauerian, dar şi intuitiv de tipul bergsonian. Somn bun nu avea, vise mereu da”. Ultimele cuvinte, atît de relevabile pentru o existenţă de poet.

Zenovie Cârlugea, Lucian Blaga - sfîrşit de secol, început de mileniu,
Ed. Scrisul românesc, 2012, 328 p.