Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
Bip de Rodica Zafiu


Cuvîntul bip poate fi considerat o adevărată emblemă a actualităţii: foarte nou, internaţional, de sursă engleză dar şi cu un caracter clar onomatopeic, a devenit în ultima vreme un element polisemantic şi polifuncţional. E un simbol al vremii noastre, pentru că redă în limbile umane timbrul de bază şi expresia elementară a mijloacelor electronice. Indiferent de diversitatea surselor, tot mai numeroase (telefon, computer, alarmă etc.), bip indică semnalul sonor al modernităţii grăbite. Cînd e folosit cu sensul său de bază, ca onomatopee, cuvîntul este adesea repetat (,la intrare băieţi serioşi, în costum, cu aparate din alea care fac bip-bip", atelier.liternet.ro). În cele mai multe utilizări, bip este un substantiv, adesea articulat - un bip, bip-ul (,se va auzi un nou bip", mithos.ro; "ziariştii din Buzău au primit Ťbip-ulť prietenesc prin care erau anunţaţi că e rost de-o ştire", Evenimentul zilei = EZ 3742, 2004, 5), de genul neutru, cu pluralul caracteristic în -uri (,se întîmplă să scoată trei bipuri", lug.ro). În toate utilizările sale, cuvîntul poate să apară fie adaptat ortografiei româneşti (bip), fie cu forma de origine (beep); deocamdată sînt mai numeroase cazurile de conservare a scrierii din engleză, dar şi forma adaptată înregistrează o frecvenţă destul de mare. Anglicismul beep a intrat şi în alte limbi romanice: în Internet găsim multe atestări ale sale în spaniolă sau franceză, dar numai italiana pare să-i fi admis intrarea în dicţionare (bip, substantiv invariabil, în Zingarelli 1995).

Interesante sînt evoluţiile şi specializările semantice ale cuvîntului, care ţin de specificul fiecărei limbi; în româna actuală colocvială, de exemplu, se bucură de o mare circulaţie expresia a da bip (prezentă, de altfel, într-o asociere ludic-absurdă, în textul de larg succes internaţional al unei melodii a formaţiei O-Zone: ,}i-am dat bip / şi sînt voinic"). În acest caz, substantivul desemnează semnalul sonor, scurt, al telefonului mobil, iar expresia descrie o practică de folosire economică a acestuia, nu pentru convorbiri, ci pentru transmiterea unor simple mesaje convenţionale (cerere de a fi sunat, semnal de sosire etc.): "ei ne dau un Ťbipť şi noi îi sunăm" (EZ 3742, 2004, 5). ,femeile dau bip-uri ca să fie sunate înapoi de bărbaţi" (resursadefun.ro); ,poţi da bip dacă nu ai credit!" (computere.bursa.rol.ro). Construcţia nu este chiar o locuţiune, pentru că permite mici variaţii (de articulare, folosire a pluralului). Contrastul dintre răspîndirea expresiei şi modernitatea ei e amplificat în contextul limbajului popular-rural şi chiar regional: "No, Ghio, când o trece turma de-ailaltă parte a tăpşanului, ţ-oi da bip" (timpolis/986); citatul este construit cu evidentă intenţie comică, dar enunţul nu e neverosimil.

Mai recent, cuvîntul a suferit o nouă evoluţie semantică, un sens al său specializîndu-se pentru sunetul cu care posturile de televiziune acoperă cuvinte obscene şi/sau înjurături: "drăgălăşenii verbale, de-alea care impun inserarea de bip-uri pe casetă" (EZ 2856, 2001, 15); ,într-una din zilele trecute am auzit primul mesaj cu "Bip!" adresat politicienilor" (obiectivdesuceava.ro); ,n-au lipsit vorbe de duh din Ťfolclorulť autohton pe care n-am cum să le includ aici că aş folosi prea multe bip-uri" (alpinet.org). Pornind de la acest uz, bip devine un mijloc eufemistic, o modalitate de a atenua parţial vulgaritatea unei expresii, lăsînd totuşi să se înţeleagă sensul ei agresiv. E folosit adesea cu intenţie comică, mai ales prin acumularea excesivă care sugerează o imprecaţie extrem de violentă: ,Păi părerea mea e că biiiiiiip bip bip bibip biiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiip biiiip bip bip bip cu bip în bip şi să biiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiip în neamu..." (daciaclub.ro). Se ajunge chiar ca bip să capete, metonimic şi contextual, sensul de ,cuvînt obscen", ,înjurătură": ,invocând apoi toţi sfinţii şi dumnezeii, printre alte bip-uri" (dbrom.ro).

Succesul cuvîntului se reflectă şi în derivare: de la bip s-a format verbul familiar, de conjugarea a IV-a, a bipăi (e drept că a putut beneficia şi de un model din engleză - verbul to beep -, dar este perfect normală şi derivarea independentă). Verbul apare destul de frecvent cu sensul general de producere a unor semnale sonore: "limita e marcată de un post de control care-ţi bipăie bagajul" (22, 42, 1997, 16), ,setează o limită de temperatură peste care placa să înceapă să beepăie" (computergames.ro); ,cum fac o alarmă să beepăie la armare/dezarmare...?" (daciaclub.ro); ,când antiradarul beepăie e prea târziu" (antiradar.comanda-us.com); ,De ce-mi bipăie Windowsu, mă? ... ia-l şi tu la misto... bipăie şi tu la el" (computergames.ro). Ceva mai rare sînt cazurile în care a bipăi se referă chiar la soneria telefonului (,să nu mai bipăie nici un telefon", mens.ro; ,abia aştept în câteva ore să-mi bipăie telefonul", cafeneaua.com) şi e sinonim cu expresia a da bip: ,o să mă bipăie ea mai încolo" (irc.n0i.net); ,dacă te pot ajuta cu ceva bipăie-mă" (desprecopii.com); ,chiar era să te bipăi... să vad ce mai faci....cînd aterizaţi la mare?" (ib.).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara