Rodica Ioniţă. Un principiu pe care nu se poate să nu-l fi auzit, citit sau intuit este că o revistă literară nu republică texte apărute anterior în cărţi. Faptul că propuneţi spre publicare un text edit arată că sînteţi complet dezorientată în lumea literară. Povestirea propusă este de altfel o schiţă naivă, la nivelul unui cenaclu de şcoală generală. Faptul că aţi publicat-o într- o carte arată doar lipsa de simţ critic a editorului.

Ovidiu Dinică. Versurile dvs. sînt preţioase şi nefireşti, cu sintagme care nu au nicio acoperire, nu semnifică. Ce va să zică nefiinţa rostită a tatălui plecat la vânătoare? Se poate presupune că „tatăl” a plecat la vînătoare de fiare care l-au trecut în nefiinţă (rostită sau nu). De fapt însă, bietul tată a plecat la vînătoare de capre: turmele caprelor îşi adună semeţe frunţile să scuture prin ele vântul . Enunţat aşa, rezultă că frunţile semeţe nu sînt ale caprelor ci ale turmelor iar vîntul, dacă scutură prin frunţi, înseamnă că or fi găurite de niscai gloanţe. Deocamdată mă tem că vîntul „scutură” gîndurile poetului, răvăşindu-le. Încercaţi să vă reveniţi.

Dorina Ceoarec. Doamne, cu fiecare gând negrit te răstignesc/ şi nu-mplinesc nicicum dorirea Ta. / Ţi-ai pus în mine viaţa, (??) ca să îţi calc pe urme, / să înmulţesc (??) blândeţea şi surâsul, / să-mpart din daruri şi să rabd,/ dar eu, Nimic păgân, / rânjesc mizeriei şi-o dau crescută/ celorlalţi,/ mă scald în râuri de dorinţă/ şi-ţi cer făţarnic să mă ierţi... (Rugă Marelui Anonim). Ideea cu Marele Anonim nu e originală şi nu vă aparţine. În schimb aveţi tot felul de „originalităţi”, mai exact libertăţi neîngăduite de limba română, în numai cîteva versuri: gînd negrit, dorirea, o dau crescută. Rîurile de dorinţă trebuie completate măcar cu o găletuşă de putinţă. Dar, dacă v-aţi arătat „făţarnică” şi faţă de Creator, anonim sau nu, cînd i-aţi cerut iertare, se vede că şi-a dat seama şi v-a pedepsit cu secarea talentului.

Septimiu Moldovan. Trimiteţi un singur poem, lung ce-i drept. Atît aţi scris în viaţa dvs. sau de restul vă ruşinaţi, ceea ce ar fi o frumoasă dovadă de îndoială fertilă? Oricum, poemul cu titlul banal „Oraşul” şi care începe ca la Eminescu: Privesc oraşul (lipseşte furnicarul) nu este rău, doar că e cam diluat cu enumerări ce-l lungesc artificial şi are pe-alocuri nişte metafore forţate. Mai scrieţi, mai trimiteţi şi-om vedea.

Marian Hotcă. Condiţia de student la Litere presupune o anumită iniţiere în retorica poeziei şi nu vă permite să scrieţi în felul în care o faceţi. Mi-am cenzurat cu greu expresia „în halul”. Aveţi construcţii căznite sau de o naivitate şcolărească. Faptul că aţi publicat într-o seamă de reviste este o notă foarte proastă pentru redactorii respectivelor publicaţii care v-au încurajat pe un drum greşit, bolovănos şi înfundat. Iată un poem care dovedeşte că nu gîndiţi destul înainte de a tasta versuri. Se cheamă, măreţ dar ingenuu, Sărut cosmic: Soarele şi Terra –/ două rădăcini eterne,/ îmbrăţişate (???) / în aceeaşi cocă de lumini/ frământate/ albăstresc depărtarea.// Eu stau rezemat de scara/ ce urcă spre neant/ şi beau timpul,/ lustruindu-mi/ din când în când ochii/ să văd mai bine / sărutul cosmic/ ce va urma. Cînd s-or îmbrăţişa Soarele şi Terra, s-a zis cu poezia noastră şi o s-o luaţi pe scară în sus, către neant! Metafora cu băutul timpului, ca şi „coca de lumini”, nu-i semnificativă, dar sînt curios cum vă lustruiţi ochii. Ceea ce caracterizează toate textele dvs. este că autorul nu s-a întrebat nicio clipă de ce le scrie. Pentru cine ar fi interesante aceste mici floricele de stil ofilite care nu se adună într-un înţeles? Cînd o să meditaţi profund înainte de a scrie, să-mi mai trimiteţi.

Petre Viorel. E uimitor că vă încăpăţînaţi să scrieţi banalităţi care nici de texte de muzică uşoară nu-s bune fără să vă daţi seama că versurile, pînă să fie proaste, sînt şchioape, iar rimele sînt inexistente. Cît de incult să fie cvineva ca să scrie aşa (fără diacritice): Blestemata fi (sic) iubire/ Ai facut ce ai vrut din mine/ Am plans mult si am indurat/ Ceva ce nu era adevarat// Au fost siple (sic!) amagiri/ Si iluzii desarte/ Si de tot ce credeam bun/ Nu prea am avut parte. Tot ce scrie poartă semnul aceleiaşi vulgarităţi şi unui jalnic primitivism. Mă ruşinez că, teoretic, fac parte din aceeaşi specie cu dvs.

Aştept în continuare textele şi opiniile dvs. numai la adresa email: posta.romlit@ gmail.com.