In luna martie, am avut o imensă bucurie fiind invitat de către Baletul Operei Naţionale Bucureşti să asist, la Madrid, la spectacolul lor de Giselle, cu Alina Cojocaru şi Johan Kobborg, pentru prima oară în capitala Spaniei - deci un mare eveniment artistic, căci Alina este sărbătorită peste tot în lume ca o regină a dansului clasic, recunoscută astfel de cei mai prestigioşi critici din toate continentele.
Emoţiile mă copleşeau căci ştiam că o voi vedea în direct şi, în plus, acompaniată de colectivul nostru de balet, într-o nouă montare a acestei perle coregrafice. Am fost trimis de oficialităţile culturale din Las Palmas de Gran Canaria ca să aranjez viitoare spectacole ale baletului românesc, cu Bayadera şi Giselle, împreună cu steaua internaţională. Stăteam liniştit în saloanele hotelului, aşteptând să treacă timpul, când văd că se apropie de mine o tânără, în care am recunoscut-o pe Alina. Cu modestia ce o caracterizează, mi-a spus că a aflat că sunt jos, la recepţie, şi a vrut să vină să mă salute. Rolurile s-au inversat şi mi-a spus că ştie tot despre mine şi ce am reprezentat eu în arta coregrafică, şi mi-a mulţumit pentru prezenţa mea la această reprezentaţie a ei, la Madrid. Vorbind cu ea şi cu Johan, despre cum s-ar putea realiza venirea lor în Canare cu baletul românesc, în prezenţa directorului teatrului din Las Palmas, d-nul José Risneno, Alina a fost categorică, spunându-mi: ŤMaestre, când doriţi d-voastră să vin, eu vin. Nu este nici o problemă. Să se ia contact cu noi şi cu baletul din Bucureşti, din timp, şi peste un an ne vom întâlni la voi acasă. Royal Ballet mă lasă liberă oricând, dar trebuie făcute demersurile din timpť. Ce uşor s-ar face contractele artistice în lume, dacă toţi artiştii ar fi atât de generoşi şi de umani ca Alina Cojocaru!
A venit şi seara spectacolului, cu o sală arhiplină şi cu nervozitatea ce se simte înaintea unui mare eveniment. în acelaşi timp, a fost şi un examen important şi pentru baletul nostru, pe care-l cunoşteam deja de la colaborarea mea cu el (Daphnis şi Chloe), cu perioadele lui de strălucire şi de decădere. Am văzut acum un colectiv nou, tânăr şi talentat, foarte bine pregătit, omogen şi la înălţimea celor doi protagonişti, consideraţi, de către prestigioasa critică engleză Louette Harding, ca Ťprimul mare cuplu de dans clasic al secolului XXIť. Balerine egale în port de bras-uri, la tehnica de pointe, la sărituri, la fel ca şi tinerii balerini, înalţi şi cu o exemplară pregătire tehnică şi artistică. M-au făcut fericit şi i-am felicitat pentru acest act I, perfect executat, în stilul academic ce se cere la Giselle. Alina m-a subjugat prin sinceritatea jocului ei, care a ajuns la apogeu în scena nebuniei şi a morţii, rezolvate fără inutile exagerări. în viaţa mea artistică, am văzut mari interprete în acest rol şi am dansat cu multe stele, dar nici una n-a aprins în mine emoţiile ce mi le-a dăruit "la Cojocaru"! Nu exagerez când afirm că este o mare artistă dramatică şi că este mândria baletului nostru şi al celui mondial. Doar cei săraci cu spiritul, cei iresponsabili şi bolnavi de invidie pot critica pe această genială stea, iar prin criticile lor se descalifică singuri. Alina este autentică şi transmite sincer sentimentele acelei ţărăncuţe inocente, îndrăgostită de cel pe care-l credea egalul ei. Dramatismul ei a cutremurat atât publicul baletoman, cât pe cei care asistau pentru prima oară la vizionarea acestei capodopere. Iar actul doi a fost sublim, ceresc, părea că zboară, că pluteşte prin fermecătoarele ei mişcări, care se scurg din sufletul ei şi ajung la punctul magic. Acest corp, desenat cu dragoste şi măiestrie de natură şi de o şcoală de mari tradiţii, ne-au unit sentimentele cu cele ale acestei stele şi ne-au transportat în atmosfera romantică a spectacolului, ne-au spălat ochii şi sufletul.
Sfârşitul a fost inevitabila explozie a ovaţiilor spontane ale publicului, dăruit total acestui cuplu unic şi acestui tânăr balet românesc, care au fost elogiaţi de specialiştii spanioli. în această seară am fost fericit, căci am descoperit un geniu al dansului şi un om adevărat, pe Alina Cojocaru, pe care am urmărit-o în multe C.D.-uri, dar vizionarea în direct al acestui izvor de sentimente şi de artă pură este o supremă fericire pentru orice muritor.
Trebuie să spun că programarea acestor spectacole de către Comunitatea din Madrid a fost total greşită, căci nu se pot organiza, în acelaşi timp, două spectacole cu Giselle - unul cu Baletul Clasic din Moscova şi celălalt cu Baletul Operei Naţionale din Bucureşti, cu Alina Cojocaru. Baletul de la Moscova s-a bazat pe marca Ťmade in Rusiať, care de multe ori este formidabilă, dar în prezent este plafonată de rugina decadelor. La români a fost totul nou, cu aceste decoruri proaspete, cu costume noi, de bun gust şi cu excelenţi balerini.
Felicit conducerea baletului nostru, pe toţi balerinii şi balerinele şi pe profesorii lor şi felicit pe Alina şi pe Johan pentru măiestria, modestia şi generozitatea lor.