Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica muzicală:
Artişti români în ediţii discografice de Dumitru Avakian

Au fost numeroase; sunt cu totul captivante unele dintre ediţiile discografice ale anului trecut; poţi alege câteva titluri, anume idei, poţi observa atitudini artistice semnificative, cele etalate de anume artişti români prezenţi în discografia europeana a anului. Mă refer la zona muzicii academice.

În Germania, Casa A-Avie a editat una dintre cele mai complete imagini discografice ale personalităţii lui Dinu Lipatti. Autorul faptului muzical-artistic? Nimeni altul decât cunoscuta pianistă originară din România, Luiza Borac, unul dintre artiştii europeni importanţi ai generaţiei sale.
Ce cuprinde cu adevărat nou această imagine a geniului lui Lipatti, acest inedit, dublu CD? Nu este vorba de imprimările sale, cele care după mai bine de şase decenii se constituie în continuare într-un adevărat best-seller în standurile de discuri din întreaga lume. Recenta ediţie oferă imaginea întregii sale opere componistice dedicate instrumentului preferat, anume cunoscutul Concertino en style classique realizat în colaborare cu ansamblul cameral de la Academy of St.Martin in the Fields, condus de Jaime Martin, Sonatina pentru mâna stângă, Fantezia op.8 în două părţi şi cinci secţiuni, cele două Nocturne, cea în fa diez minor şi cea în la minor scrisă pe o temă moldavă, de asemenea prima imprimare discografică a Sonatei în re minor, lucrare care poartă semnificativul moto Muzica este limbajul zeilor, opus al adolescenţei, scris la nici cincisprezece ani. Primul CD cuprinde de asemenea celebra piesă Navarra de Isaac Albéniz, lucrare neterminată de compozitor şi refăcută de Lipatti. Al doilea CD conţine inclusiv transcripţiile unor creaţii bachiene, Pastorala BWV590 scrisă în original pentru orgă, apoi două Studii, transcripţii ale Cantatei BWV 208 Was mir behagt. Implinind această ediţie Luiza Borac realizează o operă fundamentală dedicată marelui artist care a fost Dinu Lipatti. Lucru important, Luiza Borac se poziţionează în zona de spiritualitate care a definit personalitatea compozitorului. Am în vedere echilibrul interior, sensibilitatea adresării, claritatea timbrală a sonorităţilor, intuiţia preţioasă a datelor actului componistic. Imprimarea a fost realizată pe un pian Bechstein, instrument similar celor pe care artistul le prefera în concertele sale, instrument similar celui pe care Lipatti a cântat în România, la Fundăţeanca, domeniu proprietate a familiei. Nu pot să nu menţionez, actuala ediţie discografică oferită de Luiza Borac se alătură firesc celeilalte integrale, cea pe care domnia sa a dedicat-o lucrărilor lui George Enescu. Împlineşte astfel un veritabil tezaur al valorilor naţionale aduse în actualitatea vieţii muzicale de un artist al zilelor noastre.
Nu sunt numeroşi, din păcate, din generaţia medie, cei care să-şi mai aducă aminte astăzi de maestrul Berger.
Compozitor fecund – a compus 24 de simfonii, artist al meditaţiei temeinic extinse, profesor urmat de tineri şi de vârstnici, muzicolog erudit, Wilhelm Georg Berger a fost un reper al profesionalismului de supremă distincţie în viaţa noastră muzicală în a doua jumătate a secolului trecut.
Canalul cultural al Radiodifuziunii Germane, casa de producţie CPO, i-a dedicat ultima sa ediţie discografică. Simfonia a 4-a şi Concertul pentru violă şi orchestră sunt realizate sub bagheta dirijorală a maestrului Horia Andreescu, cu participarea Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii Germane, cu participarea solistică a violistului Nils Mönkemeyer.
Stilistic vorbind, ambele sunt creaţii ce aparţin deceniilor de mijloc ale secolului trecut, sfârşitului anilor ’50, începutului anilor ’60, aparţin unei identităţi cu totul speciale pe care – cu discreţie, cu neclintită credinţă – artistul şi-a promovat-o în condiţiile asaltului unei ideologii ce viza promovarea realismului socialist drept unică orientare ideologică în cultură, în artă. Ascultând muzica lui Berger nu poţi să nu-ţi pui întrebarea… pentru cine anume compunea autorul? Numai ascultând muzica sa realizezi că actul creaţiei avea o adresare certă situându-se în limitele unui mare dialog interior cu sine însuşi. De la Brahms la Max Reger şi de aici la Schönberg şi Hindemith, apelând de asemenea la idei mahleriene, Berger găseşte drumul unei meditaţii ce nu întoarce spatele modalismului şi nici serialismului ce înflorea în acea vreme în muzica vest-europeană. Eterogenă la nivelul elementelor componente, creaţia sa urmează traseul unei gândiri desfăşurate pe spaţii arhitectonice ample.
Simfonia oferită lunile trecute de casa germană este supranumită Tragica. Sunt marcate etapele unei deveniri spirituale autentice pe care muzicienii ansamblului, dirijorul Horia Andreescu, le detaliază cu vădită aplecare pe parcursul ambelor părţi ale lucrării; sunt imagini ale aceleiaşi forme de sonată considerate de autor drept supremă atingere privind dinamismul ideilor muzicale. Mai apropiat, în structura de ansamblu, de zona clasicoromantică Concertul de violă este unic în felul său în literatura secolului XX; deşi compozitorul însuşi îl indică drept model pe Hindemith… Este apropiat expresiei violonistice fără a apela însă la întregul arsenal al disponibilităţilor tehnice. Este un aspect intuit de solistul acestei ediţii discografice, de Nils Mönkemeyer, artist pentru care comunicarea meditativă apropiată violei este pusă în valoare de echilibrul dintre natura cordială a expresiei şi, pe de altă parte, de rigoarea expunerii. Demn de menţionat, prezentarea întregii producţii în limitele booklet-ului ataşat, aparţine muzicologului Jörg Siepermann, muzician ataşat muzicii româneşti, atent cunoscător al spaţiului spiritual transilvan din care provine maestrul Berger.
O mare operă discografică a fost desă vârşită în anul precedent, o operă fundamentală pentru cariera unui mare muzician, în viaţa unui conoscut, foarte cunoscut ansamblu cum este Orchestra geneveză de la Suisse Romande. În adevăr, integrala simfoniilor lui Anton Bruckner – integrală realizată cu sentimentul demnităţ ii unui reputat ansamblu – se constituie într-o piatră de fundament în viaţa profesională a acestui colectiv orchestral. A fost realizată sub conducerea maestrului Marek Janowski, personalitate puternică a unei generaţii care a dat artişti importanţi în arta dirijorală a celei de a doua jumătăţi a secolului XX. Două au fost direcţiile ce au concurat la finalizarea acestui proiect care a necesitat ani buni de gestaţie, de împlinire. Mă refer la iniţiativa managementului artistic al formaţiei de a împlini imaginea acestui faimos colectiv orchestral pe direcţia simfonismului austro-german; iar aceasta dat fiind faptul că gloria ansamblului genevez a crescut în anii în care acesta a fost condus, în deceniile de mijloc ale secolului trecut, de marele Ernest Ansermet, apropiat muzicii franceze, muzicii baletelor ruse. O conjunctură fericită a făcut ca – începând cu anul 2005, pentru o perioadă de peste un deceniu şi jumătate – Janowski să preia conducerea ansamblului. Astfel s-a născut idea integralei simfoniilor lui Anton Bruckner, un grandios excurs artistic care include, alături de ciclul celor nouă simfonii, Messa în fa minor relizată cu concursul Corului Radiodifuziunii berlineze.
Aşadar, ultimul număr al integralei l-a constituit cea de a patra Simfonie, Romantica, în mi bemol major, lucrare ce se integrează perfect întregului ciclu prin valorile construcţiei formulate în trasee ample, direcţii pe care Janowski le defineşte cu impresionantă susţinere expresivă; se poate observa, şi în acest caz, o consistenţă de natură spirituală ce urmează traseul simfonismului austro-german, de la Beethoven, la Brahms, la Bruckner… Indiscutabil, natura romantică a expresiei se sprijină pe valoarea de excepţie a partidei corzilor, a viorilor prime, a violoncelelor în mod special, dar şi pe aportul incontestabil al suflătorilor; tranparenţele timbrale ale suflătorilor de lemn, acordajul, claritatea tonului alămurilor par a fi realmente definitorii în realizarea acestui atât de popular opus.
Nu în ultimul rând trebuie observat faptul că iniţiativa de lider de grup al ansamblului aparţine minunatului muzician român Bogdan Zvorişteanu, primul violonist al formaţiei, personalitate artistică importantă a vieţii muzicale geneveze, un artist eficient în zona muzicii de ansamblu, a muzicii de cameră, în domeniul solistic.


Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara