Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Muzică:
Armonii româno-franceze de Ion Pop


La Academia de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj a avut loc recent premiera operei lui Cornel Ţăranu Oreste & Oedipe: o premieră ca şi absolută, de vreme ce în două concerte precedente au fost prezentate doar fragmente ale lucrării. De data aceasta, publicul clujean a putut-o audia aproape integral (a lipsit doar epilogul, aflat într-o fază de finisare), urmărind în două secvenţe mari cele patru acte.
Născută din colaborarea dintre reputatul maestru român şi poetul francez Olivier Apert, cunoscut clujenilor din "atelierele" de poezie organizate de centrul Cultural Francez în ultimii doi ani, lucrarea este o compoziţie de două ori îndrăzneaţă şi novatoare. Mai întâi, prin libretul său, care îi aduce faţă în faţă, într-o confruntare inedită şi dintr-o perspectivă "posmodernă" pe cei doi cunoscuţi protagonişti de tragedie antică greacă: Oreste, fiul regelui Agamemnon ucis de soţia sa Clytemnestra, şi Oedip, fiul regelui Laios al Thebei, devenit, prin voinţa neînduplecată a zeilor, ucigaş al tatălui şi soţ al mamei sale, şi ajungând în final să se autopedepsească prin orbire pentru faptele cumplite săvârşite fără voia sa. Poetul libretist îi face să se întâlnească, sub ochii "corului" antic, într-un oraş fără evenimente, ca doi "străini", care urmează să-şi mărturisească fiecare obsesiile, proiectele, întrebările, caracterizându-se în chip contrastant: în timp ce Oedip rosteşte un discurs de cuceritor şi războinic, având vocaţia învingătorului, Oreste are o fire mai lirică şi mai ezitantă. Concepute în contrast, sunt şi cele două "mediatoare îndrăgostite" adică Electra, sora lui Oreste, care-i întreţine dorinţa de răzbunare şi îl îndeamnă să-şi ucidă mama trădătoare, şi Sfinxa, care, obosită de a pune mereu întrebări, îi sugerează lui Oedip răspunsul care o va ucide. În Teba, Oedip-salvatorul va ajunge repede la descoperirea adevărului despre sine prin vocea inflexibilă a lui Tiresias, purtătorul de cuvânt al Legii, în timp ce, paralel, la Mycene, Oreste o va ucide pe Clytemnestra. Dubla pedeapsă a zeilor nu întârzie, căci, urmăriţi de Erinii, cei doi eroi vor rătăci prin lume, unul orb, altul nebun, fără a reuşi să se mai recunoască în momentul ultimei întâlniri, rămânând străini şi prizonieri ai destinului implacabil. Taţii lor morţi apar doar ca voci spectrale, rostind, la începutul şi sfârşitul acţiunii, mesajul zeiesc.
Libretul oferă astfel, cu o mare economie de mijloace, o sinteză a celor două mituri privite ca într-o oglindă şi conturând ipostaze în fond complementare ale "umanităţii" protagoniştilor, - o "filosofie a meditaţiei" şi una a "voinţei", prinse în mecanismul necruţător al Legii şi echivalente în fond prin finalul tragic, care sugerează - cum spune şi autorul său - că orice experienţă zguduitoare, inedită, este, prin definiţie incomunicabilă".
Pe un text redus la "schema" celor două tragedii, Cornel Ţăranu a compus o muzică ce concentrează, la rândul ei, în embleme, ipostazele celor câteva personaje simbolice. Accentele "greceşti" ale muzicii, rafinat filtrate, în prelungirea marelui exemplu enescian, au punctat partiturile tensionate ale vocilor într-un joc, cum ar zice Ion Barbu, de o "dificilă libertate": obligat la o maximă concentrare, discursul muzical a apărut deopotrivă esenţializat, în stare să definească concis "caracterele" în conflict, şi dinamic în mişcările bruşte ori graduale de la o "stare" la alta, cu interferenţe de mare efect în susţinerea stărilor tensionale. Experimentata orchestră de cameră "Ars Nova" a Academiei de Muzică clujene, condusă cu prestanţă de compozitorul-dirijor care o îndrumă de un bun număr de ani, a răspuns cu promptitudine şi simţ al nuanţei exigenţelor unei partituri dificile, cu o rafinată distribuire a accentelor de "participare" emoţională şi "distanţare", să-i zicem postmodernă, faţă de convenţia teatrală aflată la baza operei. Cornel Ţăranu şi-a găsit şi vocile foarte potrivite pentru a-i transmite mesajul muzical. Un Gheorghe Roşu în cea mai bună formă a conferit energie şi fermitate rolurilor Oedip şi Tiresias, secondat de tenorul Marius Budoiu, foarte convingător, de asemenea, în susţinerea partiturii lui Oreste, în timp ce mezzosoprana ungaro-franceză Katalin Karolyi şi sopranele Lavinia Cherecheş şi Angela Ţibrea au interpretat "comentariile" de spectator în efigie conferit de structura textului tragic.
Să notăm, în fine, că la această valoroasă premieră au fost prezenţi şi autorul libretului, poetul Olivier Apert, compozitorul francez Bernard Cavanna, director al Grupului de Muzică Contemporană "20 2m" şi regizorul de platou Olivier Schobert, invitaţi ai Centrului Cultural Francez de la Cluj, condus de d-na Christiane Botbol. Ministerul Afacerilor Externe din Franţa şi Asociaţia Franceză de Acţiune Artistică au sprijinit generos manifestarea. "Biblioteca Apostrof", în colaborare cu Editura franceză Mihaly, a publicat recent într-o elegantă ediţie bilingvă libretul scris de Olivier Apert, acompaniat de comentariile sale (traducere românească de Anca Măniuţiu), cu o prefaţă de Christiane Botbol. Cunoscutul regizor Mihai Măniuţiu are în vedere punerea în scenă a operei lui Cornel Ţăranu, care va fi prezentată şi în Franţa, în cursul anului 2002.