Să zic mersi fiindcă nu merge
să dorm e mai bine decât să mor
cel mai bine-i să urlu un pic şi nimeni nu mă mai împarte cu nimeni

mă sperii cu delicateţe nu-mi dau seama
spiritul meu e de faţă
dar îşi aminteşte că nu mai înţelege nimic

obiectele intervin şi ele ca adineauri
nesupravegheate aleargă fără niciun risc
şi îmi inspiră respect

nici să scâncesc n-am voie că moartea-i aridă
tăcerea ei are şi forme ciudate
aş prefera ceva tulbure ca să-mi permit orice

o fragilitate obositoare cu ceva atractiv nu contează
doar o parte din trup cu puţină piele şi cu altceva dincolo
senzaţia asta e descrisă adesea

apoi cineva se străduieşte să mă imite
şi lucrurile din jur rămân la fel dar se transformă cum le descriu eu
detaliile nu se mai observă

pe dedesubt mă scormonesc fără timpi morţi şi fără obsesii
dar ce contează
când spiritul meu funcţionează mă-nşel adesea

chiar şi vântul mai curge câteodată
aşa mi se pare.