Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
Anticipatele, compensatele de Rodica Zafiu




Elipsa lexicalizată este un fenomen lingvistic destul de cunoscut: o sintagmă frecvent folosită e redusă cu timpul la unul din elementele sale, care "absoarbe" sensul întregii constructii; apar astfel întelesuri si (prin schimbarea valorii gramaticale) chiar cuvinte noi. Adesea, dintr-o sintagmă formată din substantiv si adjectiv, cuvîntul păstrat este adjectivul, care preia si sensul substantivului determinat. Pentru română, un exemplu clasic e cel al numelor unor legume foarte comune - rosii, vinete -, desprinse din sintagmele care astăzi practic nu se mai întrebuintează: pătlăgele rosii, pătlăgele vinete.
În limba contemporană - cel putin în stilul politico-jurnalistic cu tentă colocvială, unde exemplele de acest tip se pot găsi usor - multe cazuri de elipsă lexicalizată se realizează tocmai prin adjective feminine plurale. După 1989, a început să se vorbească foarte mult de alegeri, ajungîndu-se rapid la desemnarea diverselor categorii prin adjective substantivizate: prezidentiale ("Ar putea totusi cîstiga prezidentialele" - "Expres", 16, 1992, 3), parlamentare, locale ("Testul ălocaleloră" - "România liberă" = RL 1881, 1996, 1; "ăLocaleleă la ora primelor concluzii"; "PDAR, despre rezultatele ălocaleloră" - RL 1883, 1996, 3). Fată de alte tipuri de conversiune a adjectivului în substantiv, acesta are particularitatea de a păstra restrictiile gramaticale si semantice ale sintagmei initiale: în cazul dat, noul substantiv se foloseste doar la plural. În ultimul timp, adjectivul care preia si sensul substantivului alegeri, dintr-o sintagmă foarte vehiculată, este anticipate: "timisorenii... au cerut ăanticipateă" ("Jurnalul national" 1669, 1998, 1); "anticipatele par a se apropia" ("Evenimentul zilei" = EZ 2049, 1999, 1). De fapt, înregistrarea cazurilor celor mai clare de elipsă lexicalizată din limbajul jurnalistic oferă un fel de grafic al temelor la modă: este evident că fenomenul nu se poate produce dacă publicul nu este deja foarte familiarizat cu sintagma initială. Din exemplele pe care le-am găsit se deduce deci că la noi se vorbeste destul de mult despre asistenta medicală, despre retete si medicamente: "Compensatele" (titlu, în RL 2360, 1997, 17). De asemenea, despre restructurările economice: dacă tema desfiintării unor întreprinderi nerentabile n-ar fi revenit frecvent în paginile ziarelor, nu s-ar fi înteles usor nici sensul cuvîntului lichidatele: "colacul de salvare al lichidatelor" (RL 2251, 1997, 9); "un nou val de ălichidateă" (EZ 1975, 1998, 1). Există însă mai întotdeauna un anumit grad de ambiguitate al elipsei si deci un risc de confuzie; în plus, noile cuvinte sînt amenintate de disparitie odată cu schimbarea modei, a temei de actualitate. Substantivizările relativ recente pe care le discut aici nu au fost luate în consideratie de dictionare (de DEX 1996, de pildă) - si pe bună dreptate, pentru că sensul lor este (încă?) foarte dependent de context. Frămîntările legate de autorizarea facultătilor particulare au permis să se vorbească de autorizate si de neautorizaate - "CNEAA amenintă ăneautorizateleă cu Politia si Procuratura" ("Libertatea", 1866, 1996, 9) - dar e putin probabil ca aceste folosiri să se impună într-atît încît să circule si să fie întelese în afara contextului dat, autonomizîndu-se. De altfel, cum se vede din multe dintre citatele de mai sus, adjectivele substantivizate respective sînt uneori puse între ghilimele (în rest, sublinierile îmi apartin), autorii textelor recunoscînd astfel implicit caracterul inovator si/sau efemer al creatiilor lexicale.
La exemplele anterioare, în care apare exclusiv pluralul, se mai poate adăuga un singular destul de recent si de îndrăznet, în care procedeul lexical e folosit cu o anume intentie umoristică: "să se facă o multiculturală" ("Academia Catavencu" 37, 1998, 5). Si în acest caz, presiumea contextuală (disputele în jurul înfiintării unei universităti multiculturale) este decisivă în producerea si în întelegerea termenului.
Nu se poate prevedea, desigur, care dintre elipsele amintite aici se vor impune (lexicalizîndu-se deci cu adevărat) si care vor dispărea în timp. Dinamica actuală ne ajută însă întotdeauna să întelegem mai bine evolutiile trecute ale limbii si motivatiile vorbitorilor care produc schimbările. În cazul dat, mi se pare că autorii textelor recurg la elipsă din motive complexe: din tendinta spre economie, din dorinta de variatie stilistică - dar si pentru a crea o complicitate cu cititorul, în baza cunostintelor si a intereselor comune.