Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
"Ani buni" de Rodica Zafiu


Unele forme şi construcţii populare şi familiare, folosite tot mai mult în limbajul standard, nici nu ne mai atrag atenţia. "Banalitatea" lor ascunde adesea aspecte foarte interesante din punct de vedere lingvistic, dar care au fost mai puţin discutate şi analizate. în textele publicistice actuale apare, de exemplu, destul de des, o construcţie foarte obişnuită a limbii vorbite, în care adjectivul bun determină un substantiv la plural cu referinţă temporală (mai exact, desemnînd o unitate de măsurare a timpului): ani, luni, săptămîni, zile, ore etc. Iată cîteva exemple: "au poluat pămîntul şi solul pe ani buni de acum înainte" (Dilema 277, 1998); "aflat de cîteva luni bune după gratii" (România liberă = RL 2269, 1997, 1); "tot încearcă de atunci, de câteva săptămâni bune, să-şi repare greşeala" (Evenimentul zilei = EZ 2798, 2001, 15); "după cinci ore bune de navigat pe Internet" (EZ 2426, 2000, 3). E limpede că bun are în aceste contexte o valoare pragmatică sau argumentativă (corespunzînd cu ceea ce, în stilistica mai veche, era considerat "semnificaţie afectivă"). Contextele în care poate apărea bun cu această valoare sînt de mai multe feluri: nedeterminat - ani buni; cu adjectiv nehotărît (cuantificator nedefinit) cîţiva ani buni; cu cuantificator numeric: doi ani buni. Ultima combinaţie dovedeşte că semnificaţia adjectivului bun exclude echivalarea cu "mult" ("două ore bune" rămîn două ore), după cum raportarea la sensul fundamental al unităţilor de măsură exclude interpretarea "lung". Sînt excluse cel puţin sensurile obiective ale termenilor. Rolul lui bun în asemenea contexte este de a adăuga o evaluare dintr-un punct de vedere subiectiv: "care înseamnă un interval mare pentru...". în linia şcolii franceze care se ocupă de funcţionarea argumentativă a limbajului, am spune că este vorba aici de marcarea unei orientări argumentative în sensul "destul de mult" sau chiar "prea mult" pentru o anumită situaţie sau dintr-un anumit punct de vedere - şi acesta poate fi al personajului în legătură cu care se face menţiunea temporală, dar este oricum preluat şi de vorbitor. E motivul pentru care apare ca fiind contradictorie, deci puţin probabilă, o secvenţă de tipul: "Dan a repetat lecţia două ore bune. De asta n-a ştiut nimic".
în articolul bun din DEX nu există din păcate o bună explicaţie a acestei valori; cel mult se pot interpreta ca aproximări ale ei sensurile - oferite fără exemple - "considerabil, mare" şi "întreg, plin, deplin". în acest caz, nici mai vechiul Dicţionar al limbii române (DA) al lui Sextil Puşcariu - de obicei mult mai sensibil la valorile pragmatice ale cuvintelor - , nu oferă prea multe date. E drept, fixează categoria, printr-o paranteză: "în legătură cu noţiuni temporale sau cantitative" şi o glosează prin sinonime: "mare, întreg, însemnat". Explicaţia la singurul citat din categoria care ne interesează (unde substantivul e de altfel la singular) este totuşi discutabilă: în "soarele un ceas bun nu s-au văzut" (N. Costin) partea subliniată este interpretată ca "mai bine de un ceas". De fapt, nu e vorba de depăşirea obiectivă a limitelor unităţii temporale, ci de trăirea subiectivă a acesteia ca fiind prea lungă. Spre onoarea vechiului dicţionar, această valoare chiar apare explicată la un moment dat. Nu la bucată, unde găsim o bună bucată de vreme / de timp, în interiorul subsensului "o parte de timp; spaţiu, interval (adesea întregit prin "bună" = măricică)" şi unde e de semnalat doar sugerarea valorii pragmatic-argumentative a diminutivului măricică.
Surpriza plăcută apare chiar la cuvîntul an, unde există o explicaţie foarte interesantă: "prin atributele "tot", "întreg", "încheiat", "încheiat", "împlinit", "în cap" şi prin complinirile "de-a rîndul", "de zile" se arată întregimea anilor, exprimîndu-se totodată şi faptul că pentru vorbitor anul a trecut sau va trece cu greu". Observaţia e foarte bună, chiar dacă, din dorinţa de precizie, ar trebui completată prin cîteva distincţii suplimentare. Ea se referă la două serii de mijloace: înşiruirea (ani la rînd) e mai apropiată de valoarea "mulţi", iar caracterul complet (ani întregi) de valoarea "mult din punctul de vedere al...". Bun - cu sensul său generic, de marcă a orientării pozitive şi relative - face parte din ultima categorie.