Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
Alte motoare, alte linkuri... de Rodica Zafiu


Din cînd în cînd e cazul să revenim asupra terminologiei mediilor electronice, cu noutăţile şi oscilaţiile ei, cu schimbările rapide de concepte şi de termeni. Pentru a le verifica doar existenţa sînt utile şi dicţionarele de specialitate (au apărut destul de multe în ultimii ani); pentru a le înţelege însă uzul real, tendinţele de adaptare fonetică, grafică şi morfologică sau preferinţele pentru anumite construcţii sintactice este fundamentală examinarea lor în contextele reale de folosire: în primul rînd chiar în paginile de Internet redactate în română. Aici principala surpriză este, cum am mai
spus-o, de a vedea tendinţele contrare echilibrîndu-se, în ciuda previziunilor sumbre: pe cît e de puternică influenţa englezei ca limbaj internaţional, pe atît de mult diversitatea web-ului face loc limbilor naţionale, dialectelor, chiar registrelor limbii vorbite, mergînd pînă la a cuprinde inovaţii expresive individuale. Descoperi astfel că un cunoscut motor de căutare internaţional - "Google" - permite selecţionarea românei ca una din posibilele limbi de operare, în care sînt deci date indicaţiile de lucru: "Caută" - "Căutare avansată" - "Preferinţe" - "Cred că am noroc" - etc. Enunţurile apar din păcate într-o grafie fără diacritice, dar într-o română corectă, ceea ce ar sugera că sînt traduse de vorbitori nativi. Mai mult: stilul tinde spre registrul colocvial, una din indicaţii fiind "Ponturi pentru căutare" (în engleză "Search Tips", în franceză "Astuces pour la recherche", italiană "Suggerimenti per la ricerca" etc.). Ca şi limbajul jurnalistic, jargonul informatic actual manifestă o deschidere spre familiar care, dacă va continua să se manifeste cu aceeaşi intensitate, va schimba probabil într-o anume măsură profilul standard al românei scrise.
E interesant de văzut şi ce sintagmă a fost aleasă pentru a traduce engl. search engine: mi se pare că, după o anumită ezitare între maşină şi motor, s-a impus sintagma motor de căutare, care apare frecvent, fiind clar preferată în paginile din Internet care stabilesc liste, legături, ierarhii ("21 de motoare de căutare"). La lansarea unei teme - "Ce apreciaţi la o maşină de căutare?" - propusă într-o listă de discuţii (liga.math, fără dată), se porneşte imediat o dispută terminologică din care citez în continuare trei replici: a) "Haideţi mai bine să găsim un termen "ca lumea" pentru acest subiect! "Maşină de căutare" sună ca nuca'n perete! La englezi: "Search Engine""; b) ""Search Engine" - motor de cautare. Tot ca nuca, da' lumea acceptă acest termen ca fiind "cool". Noi nu putem veni cu ceva termeni de Internet care să NE reprezinte? Aveţi ceva idei?"; c) "Cum adică "maşină de căutare"?". Mini-discuţia rezumă destul de bine atitudinile curente faţă de adaptările terminologiei: nemulţumire estetică sau naţionalistă, acceptare în lipsă de ceva mai bun, ignoranţă. Oricum, oscilaţia din română pare să fi existat şi în alte limbi romanice (în franceză moteur/machine, în spaniolă motor/máquina), unde mi se pare a fi rezolvată în favoarea primului termen (în italiană circulă cu adevărat doar motore di ricerca). De altfel, în mai multe limbi europene sintagmele respective au fost deja incluse în ediţiile recente ale dicţionarelor uzuale, acceptarea reflectînd popularitatea tipului de programe printre utilizatorii Internetului. În textele româneşti mai putem găsi o comodă, dar lipsită de viitor, conservare a sintagmei engleze - "search-engine-urile au trebuit să găsească informaţii referitoare la..." (revista on-line Chip), dar şi - într-o listă de discuţii -, un diminutiv care, împreună cu sugerarea unei pronunţii afectat-infantile, atestă popularitatea opţiunii motor: "un motoash dragutz de cautare".
Într-un text care conţinea tocmai explicaţii asupra utilizării unuia dintre aceste "motoare", am găsit un alt exemplu de amestec lingvistic: la prima vedere iritant sau ridicol, la o examinare mai atentă, justificabil: "Dacă doriţi să obţineţi doar link-uri către pagini cu texte într-o anumită limbă folosiţi "Altavista" şi selectaţi "language-ul" dorit". Ideea că pînă şi termenul limbă ar urma să fie concurat de englezescul language, cu atîta uşurinţă articulat şi integrat în frază, ar putea da fiori lingviştilor şi nelingviştilor. În realitate, e vorba doar de o exprimare sumară, concisă, care omite explicaţiile, încercînd să indice simultan obiectul şi eticheta lui. Exprimarea trădează intenţia autorului de a descrie - într-un context care nu riscă ambiguităţi - exact ceea ce destinatarul trebuie să selecteze dintr-o pagină scrisă în engleză (la rubrica intitulată language). Citatul mai atestă şi răspândirea formei link-uri - la un substantiv (link) care se foloseşte în sensul său informatic mai ales la plural şi care urmează calea cea mai obişnuită de adaptare a englezismelor (ca neutre cu pluralul în -uri.). În acest caz, forma (scrisă cu sau fără cratimă) link-uri/linkuri e foarte frecventă, în vreme ce links se foloseşte în titluri de rubrici, în genere acolo unde nu e nevoie de flexiune, iar redundantul links-uri (cu două mărci de plural, din engleză şi din română) e atestat destul de rar.