Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea

Este limpede că nu dintr-o scăpare din vedere rândurile ce urmează şi versurile nu sunt semnate. Este de reţinut însă, ca un studiu de caz, mărturisirea plină de sinceritate şi de uimire a unui militar de profesie ce aspiră la a scrie până la urmă poezie, care să fie luată în conideraţie prin valoarea pe care o va dobândi în timp. "Este ciudat pentru mine cel puţin, spune autorul, atunci când e vorba de poezie, să mă adresez unei reviste, unei instituţii. Fie ea chiar şi una celebră." îşi arată speranţa însă cam nejutificat, că cel/cea care-l va citi va da dovadă de indulgenţă şi îi va scuza greşelile şi unele stângăcii în exprimare: "Eu nu sunt o persoană... să zicem... intelectuală, nici vreun erudit într-ale poeziei. Pur şi simplu scriu. Versuri...deocamdat. Scriu pt. că simt nevoia să scriu, pt. că este singura modalitate, lucru constatat tot mai des şi mai profund în ultimul timp, pe care eu am găsit-o spre a nu decădea din calitatea de om. Nu am un anturaj din high society nici nu-mi doresc unul şi nici să fac parte dintr-unul vreodată. Sunt militar de profesie, e singura meserie pe care am practicat-o în ţara asta iar scrisul e singurul lucru la care nu aş renunţa nicicând pt. că e singurul care mă ţine în viaţă aici. Fără el aş fi murit demult, aş fi mai ignorant, aş fi mai liniştit, poate mai fericit, dar niciodată împăcat. Astfel că, majoritatea timpului îl petrec între arme, băutură, bocanci, miros de transpiraţie, înjurături, oameni din diferite colţuri ale ţării şi, implicit, într-un izvor nesecat de... subiecte." Ne încredinţează câteva poeme, Oştenii, Pelerini, în vânt, Haiducul, Corbii şi Scenarita, sperând pentru cândva să fie capabil să le transforme în poezii, şi pentru care, acum, solicită un "răspuns, de orice natură". Să luăm câteva probe din abundenţa materialului oferit: "Se-ntâmplă grosolane valuri azi pe scena care/ Cortina nemiloasă refuză să coboare:/ De actori seci cu replici sterpe, sufleorul, plictisit,/ în spuma ucigaşă scăparea şi-a găsit;/ Cu ropote de stropi împroaşcă privitorii,/ Extaziaţi de propriul haos se-aplaudă actorii...// Pe ţărmurile cimitir neobosit reflux,/ Scenarii muribunde şi piese fără puls,/ Cu fiecare drum mormane le adună,/ Protagoniştii exilaţi de apa cea nebună/ Se zvârcolesc şi mişună spre ea odată-n plus./ Tânjind plutirea dulce, visează la un flux!// Bălteşte recuzita, talentul se scufundă,/ întemniţat în abis aşteapt^o altă undă,/ La naufragiaţi privind în sus, cu milă,/ Căci carma-i de prisos, busola inutilă,/ Pe tulburele ape poluate/ Cortina se îndură şi, dezgustată, cade!..." (Scenarita), dar iată şi Oştenii: "De suflet osândit să scrie,/ Simţind în jur cum totul moare,/ Ochi negri - câmp de bătălie,/ într-al frunţii largi trasee/ Salva ţâşnind biruitoare,/ Pana-i aşterne o idee...// Se scurge al cerului senin/ Pe chipul plâns în rugăciune/ Albastri-i ochi să îi împlin^;/ Cu palma versurile-apasă,/ Pe psalmi când cad lacrimile-şi pune/ îngenunchează a sa Rasă.// Vrând capăt luptei fără rost,/ Un prizonier al sorţii muşcă/ Lesa ce-l ţine-n avanpost,/ Când poeziei dulce fraza,/ Sfârşind în pocnetul de puşcă/ Spre împăcare-l dezertează.// Se frânge pana într-un final,/ Frunţii trasee se astupă,/ Al zămislirii General/ Apatic, nu îşi pierde firea -/ Cum fu^nainte e şi după,/ învinsă cade jos Psaltirea..." Din aceste două ipostaze, se simte destul de aspră la pipăit stofa lirică!, putem deduce că autorul beneficiază de un talent pe care-l poate fructifica în curând cu mai multă siguranţă şi cu un minim efort de limpezire a mesajului. Folosind ortografia cu apostrof îşi mărturiseşte o vârstă şi seriozitatea incontestabilă a unei experienţe de viaţă de invidiat. îşi cunoaşte slăbiciunile, e hotărât să înveţe, şi va învăţa din scrisul celor pe care-i admiră ca poeţi, deocamdată. Şi dacă nu se grăbeşte şi-şi va îmbunătăţi lucrându-şi textele cu atenţie, chiar că speranţa lui de a fi capabil să le transforme în poezii, nu este deşartă. (Un ano­nim prudent, pe care-l sfătuim să-şi aleagă pentru data viitoare un pseudonim) * Mă bucur mult că aţi revenit cu o nouă scrisoare şi cu versuri pline de simţire. Scrisoare care vă arată familiar şi îngăduitor cu noi, un înţelept la cuvântul căruia ţinem. Vă simţim ca pe o rudă, care ne scrie despre timpul trecător şi teama de el, despre visul de a publica şi despre vicisitudinile unei sorţi învinse de bunătatea omenească fără egal. Iată câteva rânduri din scrisoare: "Măriuca şi cu Moşu Vă doresc Paşte fericite şi multă sănătate. La trup, la minte, la inimă, şi la suflet. Şi câteva lacrimi uscate din grădina sufletului nostru, vă trimitem, să le pliviţi de pălămidă. Poate găsiţi un bob curat ca inimile noastre. Semănaţi-l să rodească! Sau aruncaţi-l în mocirla iadului. Orice faceţi, fiţi binecuvântată de pronia cerească." Iată, în continuare, câteva poezii cu miez bine mirositor, transcrise aidoma, în scrierea dumneavoastră căreia nu-i mai luăm în seamă vreun cusur, căci ar fi mare păcat, gustul ei este bun aşa cum o rostiţi: "Doamne-ajută, doamne prinde/ Lacrima din ochi şi-o stinge/ înainte de-a te vinde/ La călăii ce se plânge.// Că-n credinţa pentru tine/ Pun pe cruce miluire/ Şi o împunge cu suspine/ în durerea din trăire.// Dă-ne spinii de pe frunte/ Răzimaţi de spaima noastră/ Să zidim din iei o punte/ Pân^ la lacrima cerească.// Şi să prindem stropul veşnic/ Din sudoarea frunţii tale/ Ca să-l punem într-un sfeşnic/ Să ne lumineze-n cale.// Doamne dă-ne învierea/ Ca zălog la câte-s toate/ Să punem în ia durerea/ Şi minciuna ce ne arde.// Doamne iartă iertăciunea/ Din rămasul la minciună/ Şi arată-ne minunea/ Să o punem la cunună." (Doamne, prinde). în continuare, Să ştii: "Să ştii că azi, la fel ca mâine/ Să duce ziua supărată/ Fără să ştie dacă-i rău sau bine/ Să plece cu tristeţea îmbrăcată.// Pe calea dorului mânat din urmă/ De negura de ploaia neploiată/ Peste lăstarii / Sub lacrima de ceruri blestemată.// Să facă băşici de spumă/ Stropii mari loviţi unul de altul/ Cu lacrime rămase-n urmă/ Ce au scăpat din prea înaltul.// Se duc lovite de durerea lor/ Pe căi de noapte înghiţite/ Să caute rămăşiţele din dor/ Printre plecările grăbite.// Să ştii că ziua cea de azi/ de mult nu mai e mâine/ Şi pentru noi nu are haz/ De pleacă, de rămâne.// Acelaşi început fără sfârşi/ Se duce şi tot vine/ Din ce în ce tot mai grăbit/ Şi nu iartă pe nimeni". Şi iată şi al treilea text, intitulat Toate: "Toate s-au împlut de ură/ De când nu mai sunt udate/ Cu iubire şi căldură,/ Şi plivite de păcate.// A intrat în toate spaima/ Fără teamă şi ruşine/ în noroi să-şi spele haina/ De mirosul ei de câine.// Toate au strivit sub talpă/ Bunul simţ şi omenia/ Şi-a lăsat putred să şteargă/ Lacrimă şi bucurie.// Toate s-au pornit pe ducă/ Câte-s de la duh lăsate/ Şi păşesc pe unde/apucă/ Numai să fie plecate.// Doamne! Rogu-te adună/ Cele bune laolaltă/ Şi le scapă de minciună/Şi de ură, şi de ceartă.// Şi aprinde-le lumina/ Dragostei într-o credinţă/ Şi de vrei le iartă vina/ Şi le dă multă voinţă". (Gheorghe Muscoi, Timişoara)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara