Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea

Vă răspunsesem la prima scrisoare cu o zăbavă de vreo două anotimpuri, convinsă că poemele semnate cu pseudonimul acela fabulos şi care nu putea să nu-mi placă, sunt reuşite în majoritatea lor, şi, după obicei, trebuia să mai aştept un timp ca primele impresii să se decanteze, iar poeta pe care o credeam foarte tânără ar fi trebuit să-mi trimită şi altele, posibil în vizibilă creştere artistică, şi asta să mă bucure. Pusesem plicul deoparte, scriind pe colţ că este bună şi intră în colecţia celor păstrate şi în aşteptarea mai multor date despre autoare. Aceasta însă nemairevenind, m-am temut să nu se fi gândit să abandoneze cursa, şi i-am răspuns pe larg în primăvară 2007 despre producţia ei bogată numeric din 2006 şi de mai înainte, cu precizarea că cele scrise recent aveau un plus de frumuseţe, concentrare şi lapidaritate. în trimiterea următoare spuneţi că v-aţi simţit datoare să veniţi cu unele completări legate de persoana dvs. pentru a înţelege mai bine reţinerea în a-mi adăuga ceva din creaţiile dvs. precum şi motivul pentru care aţi semnat cu pseudonim. După aprecierile care v-au bucurat şi v-au dat mai multă încredere în ceea ce faceţi, mi-aţi oferit ultimele dvs. citez, două volume publicate: "Lumea copilăriei" - 2005, care a obţinut premiul la Concursul Cărţilor anului, secţiunea literatură pentru copii, Concurs organizat anual, la Baia Mare, cu ocazia Sărbătorii castanelor şi al patrulea volum de versuri "Călcâiul lui Ahile" - 2006. Câteva date despre dvs. au fost de găsit în Lumea copilăriei, p. 57, Note biografice. Că eu mi-am imaginat că stau altfel lucrurile şi plănuiam un debut la noi, ţine de firescul şi naturelul oricărui poştaş. M-aţi adus însă repede cu picioarele pe pământ precizând un lucru la care nu m-aş fi gândit. Iată-vă mărturisind: "Am început să scriu abia după ce am intrat în pensie. Nu sunt cazul celor care au scris din tinereţe şi şi-au adunat târziu creaţia în volum. Sunt o poetă tânără, am început să scriu primele versuri în anul 2000, publicând primul volum în 2001, fapt ce a cam surprins (chiar şi pe mine), şi unii poate că m-au privit cu neîncredere. Eu însă am continuat să fac ceea ce simţeam că trebuie să fac. în 2003 am publicat volumul La por­ţi­le timpului. Profesia m-a favorizat oarecum, condusesem şi colectivul de redacţie al revistei şcolare "Flori de mină", a liceului la care predam, care avea şi pagini de lirică din creaţia elevilor, revistă care, într-un an, a luat locul doi pe ţară la un concurs de reviste şcolare, dar nu mă gândisem niciodată să scriu sau că aş putea scrie. Anii de pensie mi-au adus libertatea şi timpul de a sta de vorbă cu mine însămi, descoperindu-mi o înclinaţie pe care nu o bănuiam şi dorinţa să zăbovesc în faţa unei pagini albe, cu răbdare şi sfială, pentru a-mi răscumpăra tăcerea vinovată. Pierdusem anii elanurilor, îndrăznelilor, viselor, trăirilor entuziasmate. Mi-era teamă să nu cad în ridicol, cum se întâmplă din păcate, cu cei vârstnici pe care-i regăsesc în rubrica dvs. şi de aceea am avut destule reţineri până m-am hotărât să tipăresc ceea ce scriam. Am semnat cu pseudonim scrisoarea anterioară pentru că aşteptam un răspuns pentru mine, nu pentru alţii, din partea cuiva care nu mă cunoaşte şi în a cărui părere să am deplină încredere"... Stimată doamnă R. D., povestea dvs. atipică devine istorie şi pentru poeta "tânără" dovada unei temerităţi rare, atâta vreme cât este ade­vă­rat că v-aţi apucat de scris şi aţi produs bune dovezi în poezia abia după ieşirea la pensie. Vă mărturisesc că-mi pare nespus de bine pentru rezervele de suflet proaspăt şi viu de care dispuneţi, pentru tinereţea în voinţă şi mijloace cu care abordaţi soarta cea nouă, cu obligaţiile ei, cu fascinaţia ei. Sunteţi pentru mine un caz luminos pe care-l studiez, ca să înţeleg ce şanse de nou început îşi oferă omul sieşi când aparenţele vârstei indică un capăt, totuşi, de drum, oricât de lent de îndelungat s-ar arăta. Mi-a rămas, dar nu ca o înşelare, acel pseudonim fabulos în jurul căruia am visat să se impună. Convingerea mea că numele, pseudonimul pe care ni-l alegem pentru poezie are o putere magică şi ne oferă un profil altul decât numele primit din familie şi de la botez. Dar prea minunat şi rar fiind ce vi s-a întâmplat la vremea pensiei, pseudonimul de încercare şi de verificare se retrage în anonimat, ca un instrument temporar de lucru, lăsând şi pentru poezie numele dvs. dintotdeauna. Oricât mi-ar fi plăcut de mult celălalt, acesta se impune de drept prin voinţa purtătoarei lui. Am reacţionat din nou zăbovind cu răspun­sul, ca şi întâia dată, în faţa celor 12 poeme noi şi celei de a doua scrisori, cu amănuntele ei impresionante. Şi zăbava ar fi ca spre o sărbătorire, şi ca spre dar din dar, alegând şi transcriind aici pentru cititorii rubricii atenţi la întâmplările corespondenţilor, câteva poeme ale poetei "tinere" care sunteţi, şi vă semnaţi ca o învingătoare, cu eleganţă şi puritate volumele, cu numele Rodica Dragomir: "Azi doar ecoul întors/ de muntele în veci/ neatins, tânjind s-ajungi/ în spaţii nepieptănate de timp.// Cel visător se plimbă/ prin lume, ca Hermes,/ numai temătorul în sine/ rămâne - îţi spui.// încalţi sandale de aur,/ înaripate, învingând/ setea deşertului,/ urcând spinările lunii,/ împădurind spaţiile visului.// Te vei întoarce în anotimpuri/ prospere, sub lucirile altor/ oglinzi, mirat de câţi vor/ veni să te întâmpine în zi/ de duminică, după naşterea/ Domnului". (în zi de duminică); "Prin ierburi înalte,/ un cal fantomatic/ aleargă fărâmele/ orei târzii/ şi ia în copite/ cuvintele ce n-au încăput/ în marginea zilei.// Sub rece lumină,/ voi străbate labirintul/ până la gura izvoarelor/ unde se-adună înaripatul/ ce-şi flutură alba/ lui coamă/ sub ochii-mi umbriţi/ cearcăn vineţiu.// Cu aripi muiate în rouă,/ el spintecă zările/ descătuşând cuvintele/ ce-şi dăruie neliniştea/ celui ce-n sfinte bântuiri, aşteaptă ceasul/ miraculoasei deveniri. (Fărâmele orei); "E ceasul când cumpenele/ se înclină/ şi sufletul ţi-e greu/ de întrebări./ Nevăzute, ape-n fântână/ rotesc,/ lumina se scurge/ spre margini de cer.// Stăm între nespusele/ adevăruri/ ca între două maluri/ ce-nchid tăcerea apelor/ întoarse-n matcă iar./ în taină, timpul se trece/ rănit,/ ucis în zadar.// Fluturarea serii-i ţine/ loc de prapuri,/ corbii-s telegari pe/ drumu-ndurării,/ spulberat de vânturi, patru zări mormântul,/ gropar necuvântul". (Timp rănit); "Când se va auzi/ ţipătul păsării săgetate,/ se vor opri izvoarele şi/ nu voi mai atinge/ hotarele tăinuite.// Buzele arse de neiubire/ vor uita rostirea, paşii/ vor scrie hieroglife/ pe faţa deşertului/ căutând neliniştea apelor/ ce vor spăla picioarele/ colosului de lut.// Nu întreba de ce, acum,/ sub fereastra mea cresc/ ierburi vii în care, leneş, se mişcă ţestoasa.// Din palme, roiuri de fluturi/ inundă pustia bătătorind drum dimineţii" (Nu întreba). în fine, acest Joc ritualic, ca şi toate celelalte care rămân netranscrise, dar trebuie că intră într-un nou volum, scris şi acesta cu o sete exemplară de frumos şi de cuviincios, cum numai o doamnă hărăzită cu două tinereţi, sau mai bine zis cu o tinereţe neîntreruptă, de la un capăt la altul al existenţei, poate să trăiască. (Rodica Dragomir, Baia Mare)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara