Triumf românesc la Cannes Tânărul regizor român Cristian Mungiu a repurtat un mare succes la Festivalalul Internaţional de Film de la Cannes, obţinând Palme d'Or pentru filmul său 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile. Un alt regizor român, reprezentant şi el al noului val din cinematografia românească, regretatul Cristian Nemescu, a câştigat premiul la secţiunea Un Certain Regard cu unicul său lungmetraj, California Dreamin'. Aceste succese răsunătoare ne bucură din toată inima şi ne fac să sperăm că asistăm la o relansare a cinematografiei româneşti.
Un interviu "tare" Cronicarul o citeşte de mult pe Angela Marinescu şi s-a bucurat s-o vadă laureată a Premiului Uniunii Scriitorilor pentru Poezie, pe anul 2006. Dar interviul ei recent din săptămînalul 22 (nr. 21), dat Rodicăi Pandele, i-a plăcut îndeosebi, printr-un curaj al opiniei şi o sinceritate pe care numai oamenii dintr-o bucată le au. Întrebările s-au orientat în jurul a două teme: politicul (chestiune arzătoare în ultimul timp) şi poeticul (chestiune arzătoare tot timpul, măcar pentru cîţiva dintre noi). Oricît de delicate ar fi întrebările politice, Angela Marinescu răspunde tranşant şi convingător. Dar, pentru că revista noastră e literară, Cronicarul va cita opinii literare (pentru cele politice citiţi paginile 11-12 din revista 22, dar şi restul numărului dedicat referendumului). Întrebată cum se împacă poezia cu semnăturile pe apeluri civice, poeta răspunde: "Poezia înseamnă mai mult decît poezie, înseamnă a acţiona permanent pe limbaj, pe tine însăţi ş.a.m.d. Eu mă consider din acest motiv o persoană activă, iar lirismul îl definesc ca fiind acţiune concentrată la maximum pe centimetru pătrat de cuvânt". Poate poezia să transforme oamenii, întreabă intervievatoarea, iar poeta răspunde, dincolo de clişeu: "Eu cred că, dacă ai creier, tot ce te înconjoară are darul de a te forma. Literatura nu face nimic special. Este. Doar atît. Nu vi se pare imens?" Ba da, răspunde, din centimetrii lui pătraţi de pagină, Cronicarul. Iată şi un alt fel de poezie, din micul spaţiu al rubricii vis a vis de Dan Perjovschi, în acelaşi număr din 22: "Votez de fiecare dată uitîndu-mă la planşele didactice cu animale cu trompă şi la figurinele caraghioase de plastilină înşirate pe rafturile din clasa şcolii unde mi-e circumscripţia. Nici că se poate loc mai bine ales să mă gîndesc la clasa politică". Nu e corect politic, dar e corect satiric. Estetismul de la �60 Un foarte bun articol, documentat şi argumentat ca de obicei, scrie în nr. 5 din VIATA ROMÂNEASC| Ion Pop. Titlul lui, Note despre "subversiunea esteticului" şi limbajul "esopic" neomodernist, trebuie citit cu accent polemic. Fiindcă profesorul şi criticul clujean analizează nu numai mărcile şi curentul generaţiei '60, care a scos din scenă realismul socialist, ci şi contestaţiile pe care mai mulţi reprezentanţi ai "optzecismului" le-au formulat la adresa estetismului "şaizecist". Neomodernismul nu e însă nici epigonic (în raport cu modernismul interbelic), nici laş, cu carenţe civice. Pe lângă exemplele concrete extrase din versurile unor Nicolae Labiş, Ion Gheorghe, Ana Blandiana, Adrian Păunescu (cel din primele volume), Ioan Alexandru (la fel), Ileana Mălăncioiu şi Marin Sorescu, criticul aduce în discuţie polisemia însăşi, fără de care, totuşi!, poezia e greu de conceput: "poezia este, prin definiţie, un limbaj mai mult sau mai puţin Ťesopicť, ea vorbind în Ťpildeť şi Ťcu tâlcť, solicitând adică polisemia, evantaiul conotativ extins, chiar şi atunci când procedează la aparenta notaţie a concretelor. Căci aşa cum au observat poeticieni recenţi, cu totul creditabili, referinţele în poezie devin, în fond, nişte pseudo-referinţe, trec într-un registru mai larg-metaforic şi simbolic. (...) Desigur, impresia de autenticitate e mai puternică în numitul discurs Ťtranzitivť, însă avem de-a face, în fond, tot cu o convenţie". "Dacă mai citim astăzi cu interes şi profit această poezie - încheie Ion Pop - nu mai este atât pentru atitudinile lizibile strict contextual, ci pentru marea aluzie la condiţia mai general-umană asediată de Istorie." În acelaşi număr din Viaţa românească, o incitantă anchetă pe tema Manualul de literatură, azi, la care răspund, printre alţii, Doina Ruşti şi Gabriel Onţeluş, Paul Aretzu, Liviu Ioan Stoiciu şi Iulian Boldea.
