Despre demoni

Toate lucrurile bune din nr. 32 al revistei 22 sînt eclipsate de textul conferinţei susţinute de Andrei Pleşu la Şcoala de Vară de la Sighet: A treia zi a comunismului? Dacă nu l-aţi citit, merită să faceţi un efort şi să mergeţi pînă la redacţia aflată pe Calea Victoriei nr. 120, pentru a vi-l procura. Titlul este preluat după o cărţulie din 1992 de Emmanuel Terray, vechi membru al Partidului Comunist Francez, care prevestea, cu mare bucurie, că, la fel ca Isus care a înviat a treia zi după moarte, va învia şi comunismul. Andrei Pleşu adaugă acestui titlu şi, ar spune Cronicarul, mai ales bucuriei lui Terray, un grav semn de întrebare. Cităm cu regretul că rubrica de faţă nu permite preluări integrale. "Şi, în sfîrşit, despre lupta de clasă. S-a tot spus că, spre deosebire de nazism, care are ce are cu rasele, în marxism e vorba numai de luptă de clasă. Citat din Marx: ŤClasele şi rasele care sînt prea slabe pentru a face faţă noilor condiţii de existenţă vor fi înfrînteť. ŤPopoarele slabe sînt nişte gunoaie etniceť. Engels: ŤUrmătorul război va face să dispară de pe faţa pămîntului popoarele reacţionare - nu există, deci, doar oameni reacţionari, există şi popoare întregi reacţionare, care trebuie lichidate - şi aceasta va însemna un progres. Pînă şi numele lor va dispăreať. Citiţi, de asemenea, textul din 1844 despre chestiunea evreiască să vedeţi ce forme radicale de antisemitism se pot găsi la Marx". Andrei Pleşu atrage atenţia că şi Hitler şi Mussolini erau încîntaţi de experimentul sovietic: "Hitler a spus-o deschis: în materie de propagandă, am avut enorm de învăţat de la comuniştii sovietici. Iar Mussolini a fost în tinereţea lui un practicant al mişcării socialiste". În fine, un alt clişeu al apărătorilor comunismului, paralelismul dintre comunism şi creştinism, este spulberat de autorul cărţii Despre îngeri: "Emmanuel Terray merge pînă la a spune că comunismul e o Ťreîncarnare ateeť a creştinismului. Nu înţeleg foarte bine cum arată reîncarnarea atee a unei religii. E ca şi cum ai vorbi de un ceas cu cuc fără cuc. ş...ţ Există, e drept, cîteva forme caricaturale de practică duhovnicească în comunism. Stalin, la un moment dat, a pus să se ştanţeze, pe bomboanele populare chipul lui. Mîncai bomboana şi astfel îl mîncai pe Ťşefuť. E dacă vreţi, o variantă parodică a euharistiei". În fine, alt loc comun al discuţiilor pe temă: "Pe cât de aproape le apar lui Terray şi unor ideologi de acelaşi gen creştinismul şi comunismul, pe atît de îndepărtate le apar comunismul şi nazismul. Adică, între Stalin şi Dumnezeu e o diferenţă mai mică decît între Stalin şi Hitler". l Întîmplarea face că tocmai în ziua cînd Cronicarul a citit remarcabila conferinţă a lui Andrei Pleşu, a dat pe internet de un interviu al lui Marius Chivu pe aceeaşi temă, din 16 august 2007 (vezi metropotam.ro): " Apropo de utopiile politice, unde ţi se pare că se văd cel mai bine urmele comunismului? În mentalitate. Comunismul ne-a dezechilibrat cu totul şi pe o perioadă care va mai dura. Arhitectural vorbind, avem o ţara plină de blocuri. Ca în melodia lui Valeriu Sterian: Ťce oraş frumos, fabrici şi uzine...ť Dar peisajul e sumbru mai degraba la nivelul omului comun de pe stradă. ş...ţCum văd tinerii comunismul? Mi se pare că îl recuperează mai mult amuzîndu-se fără a înţelege ce a însemnat cu adevărat dictatura. E mişto că avem reclame cu Ceauşescu şi că Vasile Ernu scoate o carte în care are nostalgia statului la coadă şi cere momente de reculegere pentru Lenin. Din păcate, nu acesta a fost adevăratul comunism. Daca Ernu şi-ar citi cartea în faţa bunicului meu care a trecut pe la canal şi care şi-a pierdut tot pămîntul şi animalele la colectiv, s-ar alege cu o lopată peste faţă." E o metaforă, desigur. Şi e la adresa comunismului.

Mamă, vin turcii!

Dacă am spune că Idei în dialog nu e o revistă pentru gustul facil al publicului larg, nu am face decît să spunem o banalitate. Dacă însă am spune că e o revista grea, am spune de data aceasta o minciună. Idei în dialog nu e nici grea şi nici facilă. E mai degrabă foarte consistentă şi foarte serioasă. Şi cu toate acestea nu e o revistă de specialitate al cărei conţinut să-şi sperie cititorii pînă la a-i reduce la numărul unei secte culturale. Pentru iubitorii de discipline umaniste, Idei în dialog rămîne un prilej de lectură aleasă şi o ocazie de informare competentă. În fond, principalul merit al directorului H.-R. Patapievici şi al redactorului-şef George Arun este că au găsit formula optimă de echilibru între calitatea scrisului şi substanţa textelor. Atuul revistei stă aşadar într-un bun dozaj al articolelor: textele bine scrise alături de texte bine informate. Din numărul din august al Ideilor în dialog ne-a atras atenţia recenzia "Cînd viitorul este în trecut" semnat de Rodica Binder. Recenzia la versiunea germană a cărţii lui Umberto Eco - Im Krebsgang voran. Heiße Kriege und medialer Populismus (În pas de rac înainte. Războaie fierbinţi şi populism mediatic) - e una foarte bună. Cum spune şi titlul cărţii, în rîndurile ei e vorba de climatul politic planetar şi de impactul mass-media asupra gîndirii oamenilor. Reproducem un fragment grăitor invitînd cititorul să citească întreaga cronică. "Pur şi simplu mileniu trei - crede Umberto Eco - a început cu paşi înapoi, făcuţi în plină eră informaţională marcată de hegemonia televiziunii şi a internetului. Cronica unui prezent cu faţa întoarsă spre trecut continuă: după 50 de ani de război rece, au izbucnit Ťrăzboaiele fierbinţiť în Irak şi Afganistan, s-a declanşat o nouă ediţie a cruciadelor, cu înfruntarea dintre creştinism (preşedintele Bush ar spune liberalism) şi islamism, au reapărut Ťasasiniiť sinucigaşi şi s-au reactualizat evenimentele de la Lepanto, unele din best-seller-urile ultimilor ani purtînd titlu Mamă, vin turcii!"

Pe bună dreptate

Nu sunt, din păcate, prea multe lucruri de citit în numărul 7-8 al revistei craiovene Scrisul românesc, în afara câtorva articole destul de conformiste sau - vai - localiste. Mă gândesc, de pildă, la editorialul cu iz de fişă de dicţionar dedicat de Florea Firan lui Ion D. Sîrbu (din care totuşi se cuvine reţinută cel puţin bogata fototecă pusă la dispoziţie de soţia autorului Jurnalului unui jurnalist fără jurnal), la paginile de poezie ce pare încremenită în matricea stilistică a anilor 70, la eseul lui Mihai Ene speculând acolo unde nu mai e loc de speculaţie, pe tema postmodernismului & decadentismului, la sumele de improvizaţii şcolăreşti despre Caragiale şi Adrian Pintea şi Radu Petrescu şi....Nu ne rămâne, prin urmare, decât să-i aşteptăm, bătrâneşte, pe americani. Iar americanii vin. Andrei Codrescu publică o excelentă pagină din volumul său de nuvele - A Bar in Brooklyn - recent tradus la Editura Ideea Europeană. Dumitru Radu Popa glosează elegant pe tema juridică a unor eventuale State Unite ale Europei: "Nu e ciudat că, în mai toate documentele oficiale în privinţa unităţii, solidarităţii şi primatului legislaţiei europene, se vorbeşte atât de mult de împărţirea prosperităţii, dar niciunde de împărţirea raţională a sărăciei şi mizeriei? Sau poate acesta va fi fiind un element subînţeles? Departe de noi să spunem că nu ar exista sărăcie în Statele Unite ale Americii, sau că e absolut raţional şi echitabil împărţită. Dar America, cu toată aşa-zisa ei tinereţe istorică, are o excelentă practică în guvernarea unei federaţii." Nina Cassian, Carmen Firan şi Adrian Sângeorzan pun în pagină patru poeme redactate la trei - sau şase? - mâini. Cum e de unde să se-aleagă, şi textele sunt când mai limpezi, când mai laxe. Ne uimeşte însă titulatura lor: exquisite corps. Literal. Adica nu corpse şi nici corpses, ci o formă intermediară, poate, inexistentă în vreun dicţionar. Pe bună dreptate, scrisul românesc bate ortografia anglo-saxonă...