Bună dimineaţa, Israel!

cesta este titlul - tonic - al unui newsletter săptămânal, editat de ISRO Press şi difuzat prin Internet. în paginile lui electronice găsim informaţii de ultimă oră, redactate într-un stil simplu şi atrăgător, despre viaţa evreilor din Israel şi din România, ca şi despre tot ceea ce face atingere cu problemele lor.
Sumarul, de o diversitate caleidoscopică, suscită interesul oricărui cititor de limba română (evreu sau neevreu). Uneori situaţia politică din România este mai clar - şi în mod sigur mai succint - explicată în acest newsletter decât în presa românească. Totodată, face o impresie bună şi inspiră încredere apărarea consecventă a cauzei evreieşti de pe o poziţie democratică.
Meritul impecabilei ţinute publicistice a săptămânalului îi revine editorului, Uli Friedberg Vălureanu, cândva ziarist la România liberă, unde era respectat pentru profesionalismul său şi iubit pentru generozitatea şi umorul de care dădea dovadă în relaţiile cu cei din jur. Stabilit acum în Israel, "Uli", cum îi spuneau colegii, continuă să ţină sus steagul gazetăriei de bună calitate.

P.S. Iată şi adresele de care ar putea avea nevoie cei interesaţi: uli@netvision.net.il şi http:/www.isro-press.net


Veşti din Bucovina

Înainte de sărbătorile de iarnă, Fundaţia Culturală a Bucovinei (preşedinte: Dumitru Cucu) a acordat mult aşteptatele sale premii anuale. Premiul de excelenţă "Mecena" i-a revenit scriitorului Pan Solcan, iar Premiul "Opera omnia" - pictoriţei Elena Greculesi şi cercetătorului Emil Satco. Ceilalţi laureaţi sunt V. Zetu, Mircea Motrici, l.D.Clement, Anica Facina, Ioan Ieţcu, Mihai Iacobescu, D. Covalciuc, Niadi Cernica, Al. Toma, Gh. Vicol, N.R. Dărămuş, C. Arcu, C. Uncureanu, Viorel Vatamaniuc, Konstantyn Ungureanu-Box.
Tot în Bucovina şi tot în spaţiul culturii româneşti, dar dincolo de graniţa României cu Ucraina, a avut loc alt eveniment cultural important: ediţia a III a Salonului Internaţional de Carte de la Cernăuţi, organizat de Editura "Alexandru cel Bun" (director: Alexandru Cernov, membru de onoare al Academiei Române; consilieri editoriali: prof. dr. Ilie Luceac şi scriitorul Vasile Tărâţeanu).


William Golding despre mineriada din România

Recenta dezbatere din presă (declanşată de graţierea şi apoi revocarea graţierii lui Miron Cozma de către Ion Iliescu) referitoare la mineriada din 14-15 iunie 1990 l-a determinat pe Liviu Martinescu (eminent traducător de limbă engleză din Suceava) să ne trimită facsimilul scrisorii pe această temă pe care a primit-o la 1 septembrie 1990 de la William Golding. Marele scriitor englez, laureat al Premiului Nobel, dezaprobă cu fermitate, ca pe o greşeală gravă şi condamnabilă, atitudinea încurajatoare a lui Ion Iliescu faţă de actele de vandalism săvârşite în acele împrejurări. Scrisoarea a mai apărut în presă, în traducere, la scurtă vreme după momentul primirii, dar din cauza avalanşei de evenimente de atunci a trecut aproape neobservată şi ulterior a fost uitată. Oricum, până în prezent n-a mai fost publicată într-o revistă literară, unde îşi are locul datorită calităţii expeditorului ei. Totodată, n-a fost reprodusă niciodată în facsimil, aşa cum apare acum în revista noastră:


"Tullimaar
Perranarworthal
Truro
Cornwall TR3 7NT

1/9/90

Dragă Liviu Martinescu

Am fost plecat în străinătate şi abia acum îţi citesc scrisoarea. Probabil e deja prea târziu...
Presa occidentală şi-a făcut datoria să informeze despre confiscarea Revoluţiei. Dacă e să dau crezare acestor informaţii - şi n-am absolut nici un motiv să n-o fac -, atunci orice om care instigă sau ordonă astfel de acţiuni brutale, înspăimântătoare, în serie, ar trebui să fie în puşcărie şi nu în fruntea unei ţări. Ce pot eu face? Tot ce-mi vine în minte acum e să te autorizez pe dumneata să faci să circule această scrisoare în orice mod vei găsi de cuviinţă. Nu e mult, nu e de-ajuns...
Să vezi, să auzi căzând întunericul acolo unde oamenii credeau că văd ivindu-se zorile... ţi se frânge inima.

William Golding"


Împăratul muştelor
într-o nouă viziune

Printr-o coincidenţă, în selecta revistă Discobolul din Alba Iulia (şi anume în nr. 86-87-88 din 2004), figurează şi un studiu dedicat romanului care l-a consacrat pe William Golding şi i-a adus Premiul Nobel, împăratul muştelor, 1954. Autoarea studiului, Marinela Lupşa avansează o interpretare care merită ţinută minte, atât ca îndreptar de lectură, cât şi ca memento pentru prozatorii români de azi (cărora nu le lipseşte nimic, în afară de o miză):
"Romanul lui Golding face parte din categoria cărţilor "periculoase", nu doar pentru că e genul de creaţie care naşte ideologii şi revoluţii spirituale, ci şi pentru că îşi face din adevăr principala coordonată. Adevărul naşte de cele mai multe ori frică ori respingere, fie pentru că nu suntem pregătiţi pentru el, fie pentru că pur şi simplu ne e mult mai simplu şi comod să trăim în absenţa lui. Cărţi precum împăratul muştelor sunt periculoase pentru că au tendinţa de a ilumina. Prin iluminare nu ne referim aici la o condamnare directă, ci mai degrabă la o grijă aproape părintească a autorului faţă de fiul risipiror, umanitatea. Golding nu îşi propune (cel puţin nu conştient) să dărâme vechii idoli pentru a face loc altora mai buni, mai valoroşi, mai autentici, ci doar să contribuie la procesul de cunoaştere şi autocunoaştere a individului."