Vară cu Proust
Pentru că e o vară capricioasă, dacă nu chiar rea, pentru că ploile sunt tot mai lungi şi mai dese, iar vacanţele noastre tot mai scurte şi mai subţiri, pentru că filme bune la televizor nu sunt, iar la Moll biletele costă 15-20 de lei noi, pentru că teatrele şi-au încheiat stagiunea, iar meteodependenţii sunt în stare de şoc permanent, Cronicarul vă propune tuturor un joc. Un joc, vorba lui Charles Cros, ,ca să se supere oamenii -gravi, gravi, gravi" şi să se bucure...cititorii României literare. El se află detaliat şi chiar jucat deja, în numărul 75 al DILEMEI VECHI (o cumpăraţi cu 1 leu şi 80 de bani). Magister ludi a fost Alex.Leo Şerban. Jocul se numeşte Chestionarul lui Proust. Pentru că şi Cronicarul este uneori un ,om grav, grav, grav", ţine să precizeze că Marcel Proust nu este inventatorul chestionarului care-i poartă azi numele, ci a fost primul ins celebru care s-a ostenit să răspundă la el, lucru pentru care posteritatea, pour une fois recunoscătoare,

i-a atribuit o paternitate altfel discutabilă. Au răspuns la chestionar 29 de post-proustieni, redactorii Dilemei, colaboratorii apropiaţi şi iubitorii lui Proust, jocul continuă însă şi în numerele următoare ale revistei. Cronicarul a aflat din surse pe care cu nici un preţ nu le va dezvălui că dilematicii noştri colegi vor scoate un almanah cu rezultatele jocului. Cum Proust însuşi lipseşte din număr, adăugăm la chestionar şi unele dintre răspunsurile lui. Din cele 29 + 1 de variante ale eului, oferim cititorilor noştri o sinteză, alcătuită prin alegerea răspunsului care i s-a părut Cronicarului mai original sau mai candid sau mai adevărat. Jucaţi şi dumneavoastră!

1.Principala mea trăsătură. Marcel Proust: Nevoia de a fi iubit şi, ca să fiu mai precis, nevoia de a fi mângâiat şi răsfăţat, mai mult decât nevoia de a fi admirat. Andrei Pleşu: Sunt, în general, nemulţumit. Andrei Codrescu: Limba.

2.Calitatea pe care doresc s-o întâlnesc la un bărbat. Vintilă Mihăilescu: Să ştie să se poarte cu femeile.

3.Calitatea pe care o prefer la o femeie: Alexandru Călinescu (în opoziţie cu Proust): Feminitatea.

4.Ce preţuiesc cel mai mult la prietenii mei. Marius Chivu: La fiecare altceva. Andrei Manolescu: Chiar prietenia. Cezar Paul-Bădescu: Absenţa (!? - n.Cronicar)

5.Principalul meu defect. Andrei Pleşu: Sunt, în general, nemulţumit. Dan Goanţă: Nu înţeleg de ce lumea nu se comportă după principiile mele.

6.Îndeletnicirea mea preferată. Răspunsul ,Cititul" a apărut, singur-singurel la: Magdalena Boiangiu, Al. Călinescu, Andrei Gorzo, Dan C. Mihăilescu. Nimeni n-a avut curajul să răspundă, ca Proust: Aimer.

7.Fericirea pe care mi-o visez. Dan Stanciu: Nu aş numi-o. Iaromira Popovici: Nemurirea. Radu Cosaşu: Să scriu o carte semnată Oscar Rohrlich şCronicarul n-a verificat, dar bănuieşte că e rivalul al cărui pseudonim e... Cosaşuţ.

8.Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire. Magdalena Boiangiu: Orbirea. Al. Călinescu: Bătrâneţea. Dan C. Mihăilescu: paralizia. Matei Martin: Să-mi pierd prietenii.

9.Locul unde aş vrea să trăiesc. Adina Popescu: Sub plapumă! Cristi Puiu: Bucureşti.

10.Culoarea mea preferată. Andrei Gorzo: Alb-negrul filmelor vechi.

11.Floarea care-mi place. Adrian Cioroianu: Cele pe care i le dau eu. Şerban Foarţă, proustianizând: Catleya, chit că orhideea respectivă îmi e, ca plantă, absolut necunoscută (neignorând semnificaţia însă a metaforei ,faire catleya"!) şla Blecher ,să facem" - n. Cr.ţ

12.Pasărea mea preferată. Andrei Gorzo: Îmi plac struţii - mă fac să râd.

13.Prozatorii mei preferaţi. Proust: Anatole France et Pierre Loti. H-R. Patapievici: Pascal, Flaubert, Voltaire, Jane Austen, Schopenhauer. Andrei Pleşu: Platon şi Caragiale. Lucian Mândruţă: Ilf şi Petrov.

14.Poeţii mei preferaţi. Anca Manolescu: Mateiu Caragiale (Remember şi Craii de Curtea Veche mi se par poeme), Shakespeare, Hölderlin, Rumi, Angelus Silesius; Eschil (dacă accepţi să-l trecem printre poeţi), Ion Barbu.

15.Eroii mei preferaţi din literatură. Adina Popescu: Holden Caulfield şi Zmeul. Irina Mavrodin: Julien Sorel, Marcel, Swann. Proust: Hamlet. Dan C. Mihăilescu: Alioşa Karamazov, Martin Eden, Sherlock Holmes.

16.Eroinele mele preferate din literatură. Mircea Vasilescu: Ziţa lui Caragiale - pentru că se întrevăd în ea germenii modernizării României.

17.Compozitorii mei preferaţi. Vintilă Mihăilescu: Bach şi Cohen. Ioana Pârvulescu: Barocii (oricând), Mozart (oricum), romanticii (uneori). Andrei Pleşu: Mozart, Rossini şi Ionel Fernic.

18.Pictorii mei preferaţi. Alex. Leo Şerban: Velásquez, Picasso, Miró, Klee, Bacon, Warhol, Twombly, Hockney.

19.Eroii mei preferaţi din viaţa reală. Radu Cosaşu: O mătuşă (supranumită de mine Sanseverina), Jacques Brel şi Sviatoslav Richter.

20.Ce urăsc cel mai mult. Nae Caranfil: Mitocanul agramat ajuns vedetă media.

21.Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere. Ruxandra Petrescu: Indiferenţa care face atât de bine uneori!

22.Cum aş vrea să mor. Stela Giurgeanu: Nu aş vrea să mor! Alex.Leo Şerban: Într-un cataclism planetar. Andrei Manolescu: În luptă dreaptă, la peste 100 de ani. Proust: Mai bun - şi iubit.

23.Greşelile care-mi inspiră cea mai mare indulgenţă. Dan C. Mihăilescu: Cele cauzate de foame. Andrei Manolescu: Cele recunoscute.

24.Deviza mea. Andrei Gorzo: Fac şi io ce pot! Matei Martin: "Cine se scoală de dimineaţă cade singur în ea."

Nu dispreţuiţi sensibilitatea nimănui, spunea Baudelaire într-una dintre Rachetele-Artificiile sale, sensibilitatea fiecăruia e geniul său. Astăzi, cînd insensibilitatea, ca să nu spunem mai tranşant, nesimţirea, e geniul (rău) peste care dai pretutindeni, puţin antrenament al sensibilităţii şi sensibilităţilor proprii nu vă va strica, sperăm, vacanţa.



Polemici neobişnuite



Ajunsă cu bine la numărul 10, revista lunară ID (3 lei) are deja un contur bine definit: actualitate literară şi cinematografică, în articole care fac sinteza evenimentelor ultimei luni, articole teoretice şi eseuri filozofice, pagini pe teme culturale importante şi polemici civilizate. Ea a reuşit chiar să-şi formeze un grup de colaboratori proprii şi un profil grafic bine definit. Dintre soluţiile originale de paginare amintim genericul pus pe verticală, citatele importante scoase pe margine cu corp de literă mic (într-o lume în care totul e mega sau super sau hiper, până la anulare, micşorarea, minusculul e cel mai bun mod de a atrage atenţia). Ceea ce Cronicarul apreciază îndeosebi este apariţia poeziei în revistă: un singur poem, dar pe o pagină întreagă. Pe de o parte se acordă astfel poeziei toate onorurile şi, pe de altă parte, poezia e obligată să fie atât de bună încât să ţină pagina. În ultimele numere, o polemică filologico-filozofică între Andrei Cornea şi Bogdan Mincă, pornind de la versiunea românească a Protrepticului lui Aristotel, apărută la Humanitas (trad. Bogdan Mincă şi Cătălin Partenie). Cronicarul se abţine să intre în detalii, dar crede că dacă în lumea de azi, aşa cum o ştim (baroni locali, manele, bani, nunţi de fotbalişti), mai sunt oameni care nu dorm noaptea pentru un şi ori un sau nelalocul lui într-un text aristotelician, poate că nu e totul pierdut pentru noi.