Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea


Scrisă cu doar un an în urmă, acum componentă a volumului de debut înapoi la stele, poema intitulată Monolog pare a fi cea care dă culoarea adevărată a stării de spirit şi a posibilităţilor dvs. artistice de început. Trecând peste defecte, care puteau fi evitate uşor, acest text simplu este timbrul caracteristic sub pecetea căruia vă veţi trimite mesajele lirice, cu sensibilitate reală, probabil toată viaţa: "Ce clar aud/ Cum cântă poezia/ Adaug gândul meu/ Imperiului ce moare;// îngrijorat e dorul/ Ce-l am mereu cu mine,/ Străină mi-este lumea/ De amintiri fugare.// Şi goală amintirea/ De lumea-n care sunt/ Prea multe drumuri/ Clipele îmi poartă". Transcriind, am operat foarte mici modificări în text, aşa cum aş fi făcut dacă aveam destulă vreme să încropim o discuţie la redacţie şi mi-aţi fi cerut să-mi spun părerea despre carte. în cele câteva minute cât am stat de vorbă, nu mi-a scăpat totuşi o uşoară nemulţumire a autorului care sunteţi. Căci, înmânându-mi un set de texte de dată recentă, mi-aţi precizat că acestea ar avea puncte substanţial modificate în bine comparându-le cu cele din volum. Aşa este, pot spune şi eu acum după lectură. De la an la an, de la poem la poem, ieşind din aerul adolescentin care vă hrăneşte încă inspiraţia, intuiesc că vă veţi uita curând la cartea dvs. de debut cu oarecare suspiciune, uşor nemulţumit de unele formulări, de retorica lui copilărească.

Discursul liric din această fază luptă cu pofta nestăvilită de a spune, mult, de a spune tot, de a nu ţine cont de faptul că autorul, vrând nevrând intră într-o subtilă competiţie de valoare cu alte zeci, poate sute de autori la fel de tineri ca şi el şi care scriu, deocamdată fără să ştie unii de alţii, cam la fel. Gustul, sau dezgustul, noii generaţii din care faceţi parte, acum se trezeşte şi începe să vadă că mizează pe singurătate, pe credinţă, pe nădejdea unei moşteniri fericite în preluare, în predare apoi, către cei care vin din viitor. Viaţa vine încet şi trece repede - aşa este, veţi proba pe pielea dvs. această zicere frumoasă, care nu-mi aparţine. în paratenză fie spus, citirea textelor celor noi s-a făcut cu dificultate, pentru că n-aţi avut prevederea de a le corecta, ci le-aţi lăsat aşa cum cu cruzime nevinovată calculatorul vi le-a preparat. Să citim împreună şi să calculăm efectul sonor dezastruos, ca să nu mai vorbim de confuzia timpurilor gramaticale, de articolul care nu funcţionează, şi aşa mai departe. Textul blând se transformă în ceva monstruos, unde proştii se văd pe hârtie prostii, unde deşert se citeşte desert, unde îl aşteaptă se citeşte il astepta. Calculaţi efectul citind măcar câteva perle ale veselului fără voie computer: stie sa planga, regele gandeste ingandurat, cainele latra.

Rămâneţi, nu-i aşa, nu îngândurat ci ingandurat de fanteziile lui, pe care le semnaţi, totuşi, cu numele dvs. Din respect pentru limba română, n-o lăsaţi la voia tehnicii, care ne mănâncă! Un redactor, cumsecade fiind, se amuză cât se amuză, dar după câteva asemenea petreceri, renunţă să facă presupuneri asupra sensului adevărat pe care l-aţi avut în vedere când aţi scris. în această situaţie, el preferă scrisul de mână. Vă semnalez că şi în volum există în câteva locuri asemenea scăpări. Din textele recente, din Căderea cerului, din Omul fără copac, din Biserica orbului, din Apusul ochilor deschişi, Smerenie şi din Inima nimănui, din Ultimii dezamăgiţi şi din Teomantie aş putea extrage spre exemplificarea binelui, a lucrului bine făcut, o mulţime de versuri, pasaje întregi, care vă arată dăruit de Dumnezeu cu har poetic, vă arată un suflet dispus să crească ameţitor şi un condei în evaluare de sine şi în clarificare a drumului. Din păcate, zic, prea tânăr ca să fiţi perfect, prea tânăr ca să ştiţi a vă reprima candorile cu măsură. Pe umerii dvs. şi nu în sfaturile ce vi se vor da, în intuiţiile dvs. stă reuşita a ceea ce veţi face alegând această cale. Şi nu vă mai grăbiţi, şi aveţi mai multă răbdare! Nu degeaba v-am prevenit, în prea scurta noastră convorbire, că mai uşor şi mai repede veţi tipări cărţile aiurea, decât veţi publica o pagină în România literară. (Eugen Cazan, Bucureşti)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara