Trei reviste tinere & Idei în dialog

Iniţial aş fi vrut să prezint mult mai amănunţit câteva numere de revistă foarte interesante. De pildă...
În primul rând să recomand al doilea număr din beTonuri, revista incisivă, inclusiv politic, a studenţilor bucureşteni (literaţi, în special) care discută despre alegeri, rock, media, internet, advertising, învăţământ, literatură tânără, postmodernism, Teatru tradiţional vs. Teatru modern (o dezbatere cu nume "grele" din teatrul românesc), un dialog cu Florin Iaru luat pe chat, fragmente dintr-un incitant roman colectiv al filologilor, pe numele său Rubik, precum şi multe alte bunătăţi scrise inteligent, dezinhibat, cu mult entuziasm şi cu umor. Keep up, folks!

Mi-ar fi plăcut să stăruiesc şi asupra Suplimentului de Cultur|, săptămânalul realizat de editura Polirom şi Ziarul de IaŞi şi ajuns la numărul 4, o revistă proaspătă unde au rubrici permanente sau colaborează mulţi dintre tinerii critici şi scriitori ai noului val (Simona Sora, Luminiţa Marcu, Lucian Dan Teodorovici, Constantin Vică, Radu Pavel Gheo, Răzvan }upa, Florin Lăzărescu, Sorin Stoica), dar şi câţiva dintre "clasici" (Adriana Babeţi, Emil Brumaru). Un interviu cu Stelian Tănase ("Sînt la fel de mobilizat ca în '90, dar pe alte fronturi!") luat de George Onofrei urmează unei dezbateri clasicizate deja, "Elitele de pradă", la care participă Mircea Vasilescu, Robert Şerban, Vladimir Tismăneanu, Ion Bogdan Lefter, Nicolae Prelipceanu ş.a.

Aşa cum ne-a obişnuit, cu o redacţie la fel de tânără şi cu multe semnături noi (lucru de apreciat, căci piaţa culturală are nevoie de jurnalişti proaspeţi şi inteligenţi) se prezintă şi numărul 39 al revistei Cultura. "1917-1937. Alegeri Ťlibere, dar nu corecteť" este un serial în ton cu perioada, articol realizat de Ioan Lăcustă şi propus de rubrica "Trecutul polemic". Un fragment de proză în engleză din romanul Fric al lui Ştefan Agopian, interviu cu Anamaria Beligan ("Suntem poveştile noastre şi, dacă ne pierdem poveştile, ne pierdem pe noi!"), studii culturale, articole despre cărţi, reviste, film, artă plastică, arhitectură, muzică, teatru, web (domeniu "adjudecat" chiar de studenţii de la beTonuri), în fine, tot "tacâmul cultural".

În fine, numărul pe decembrie al Ideilor în dialog la fel de "solid" ca şi cele de până acum. Alex Leo Şerban scrie despre Vertigo (partea a doua) al lui Hitchcock, Dan C. Mihăilescu pune evenimentele literare ale lunii noiembrie sub semnul "Mişcărilor de forţă, polemicilor, premiilor literare", Florin Cântec analizează "Fabricarea unei mitologii politice: Ceauşescu & Nixon", Dan Lazea se întreabă "Ce este gândirea slabă?", Ioan Stanomir scrie despre Titu Maiorescu, iar Cătălin Partenie despre Alexandru Dragomir. Mai semnează comentarii de carte Radu Paraschivescu şi Vladimir Tismăneanu (acesta din urmă la autobiografia Nadiei Comăneci). La finalul unui număr consistent din care foarte multe lucruri au rămas neconsemnate aici, Horia-Roman Patapievici găseşte necesar să pună pe tapet câteva reguli ale polemicii.

Alte lucruri aş fi putut discuta aici, aşadar, dacă nu m-aş fi hotărât, în cele din urmă, să scriu câte ceva despre mass-media românească, cea aşa-zisă de informaţie.



Ştirea de televiziune

Câteva tipuri:

Ştirea-bârfă! S-a scris enorm despre conţinutul total aiurea al ştirilor de televiziune de la noi. Într-un fel te poţi amuza. Nu-i de ici de colo să afli chiar la ştiri despre un grajd de pe un deal dintr-un sat din Moldova care a luat foc şi a lăsat în urmă o bătrânică plină de amărăciune. Sau despre o sfeclă care prezintă vag semnul unei cruci (care ar putea fi foarte bine semnul plus). Sau despre o halbă spartă în capul unui beţiv tocmai de către fostul coleg de armată al cumnatului său. Sau despre o Dacie aterizată benign într-un şanţ, fără victime sau alte daune materiale în afara boţirii capotei.

Ştirea-telefonul-fără-fir"! O "ştire" de pe ProTv, difuzată la fatidica oră cinci în urmă cu ceva timp, mi s-a părut suprarealistă. În felul ei. Era, de fapt, un minireportaj. Ştirista anunţă că într-un sat de ţigani de lângă Bucureşti, copii "de nici 7 ani" conduc autoturisme şi provoacă numeroase accidente. Urmează reportajul filmat unde o voce de bărbat ne spune că maşinile sunt conduse de copii de "12 ani şi chiar mai mici". Este întrebat un sătean dacă este adevărat şi săteanul confirmă că se mai întâmplă ca tineri minori, de "14-17 ani" să conducă maşinile părinţilor. În fine, este intervievat şi poliţistul secţiei din acel sat dacă s-au înregistrat accidente rutiere în ultima vreme şi poliţistul evocă un accident relativ recent produs de un tânăr de "20 de ani" care furase maşina tatălui.

Ştirea-vorbe-puse-în-gură! O altă categorie de ştiri sunt acelea predominat sportive (Antena 1, ProTv, TvSport) rezultate din cea mai dezastruoasă întrebare posibilă, interzisă în toate cursurile de jurnalism, căci induce răspunsul: "Nu-i aşa că...?" De fapt, ziariştii sportivi inventează ştiri pe bandă rulantă folosindu-se de zvonuri, speculând prostia şi orgoliul fotbaliştilor, a antrenorilor şi, evident, a preşedinţilor de club (căci, în principal, despre ei e vorba), provocându-i să spună tot felul de enormităţi când e clar că nu au nimic de spus. Cineva îl întreabă pe Ioan Andone dacă nu i-ar plăcea să-l aibă pe Mutu atacant la Dinamo, iar Andone răspunde că da, normal, orice antrenor ar fi fericit să-l antreneze pe Mutu. Acest schimb de replici anost se transformă însă în ştirea: "Dinamo intenţionează să-l cumpere pe Mutu!". După ce tot Dinamo învinge pe Craiova, Claudiu Niculescu e întrebat dacă nu ar fi indicat ca oltenii să folosească... Viagra. Oarecum stânjenit şi încercând să scape de întrebare şi să urce mai repede în autocar, Niculescu zâmbeşte forţat şi aruncă un "Probabil!" indiferent şi cu jumătate de gură. Ştirea însă sună cât se poate de dur: "Claudiu Niculescu le recomandă oltenilor Viagra!". Mda!



Gherguţ de la BEC

Mă gândeam să scriu câte ceva şi despre halul în care oamenii vorbesc limba română la televiziune (CNA-ul ar putea oare să dea şi nişte amenzi pentru siluirea în direct a limbii române?), de la fotbalişti până la muzicieni şi regizori de film invitaţi pe la cine ştie ce emisiuni. Dar apoi l-am ascultat siderat pe acel Gherguţ de la BEC care nici el însuşi nu înţelegea ce spune şi mi s-a părut că nu mai are nici un rost. Aşa că, mai bine aş scrie despre libertatea presei, mi-am zis.



Cititorii să fie cât mai proşti

Mai ales că odată cu apropierea alegerilor s-a tot discutat acest subiect. Au fost şi scandalurile Evenimentul zilei şi România liber| şi toată suflarea presei româneşti părea angrenată în a-şi câştiga şi consolida libertăţile de exprimare. Când au venit alegerile, ziarele s-au cuminţit. Cine a vrut informaţii cu adevărat echidistante nu a avut decât două alternative: Evenimentul zilei sau Cotidianul. Deşi Evenimentul zilei avea reclame electorale cu Vadim de ţi-era mai mare dragul. Între ghilimele, bineînţeles. Dintre televiziuni, Realitatea TV mi s-a părut de departe cea mai profesionistă. Îi are pe Robert Turcescu şi Rodica Culcer, doi jurnalişti care fac mai mult decât toţi Tucii la un loc. Dintre radio-uri, Europa FM. Cam atât. În rest, grosul ziarelor şi televiziunilor s-au întrecut în a-şi ascunde opţiunile politice pesediste sau, dimpotrivă, a le face mai evidente pe ici pe acolo prin părţile esenţiale folosind tehnici de manipulare atât de străvezii şi de primitive încât au insultat până şi inteligenţa cititorilor cu liceul neterminat. De pildă, după scandalul autobuzelor electorale, Na}ional titra de o şchioapă pe prima pagină: "Autobuzele fraudei au aparţinut Alianţei!". Undeva în colţul de sus, cu litere mici mici se afla şi menţiunea "PSD spune:". Evident că în articolul cu pricina - de o pagină întreagă - nu se afla nici o dovadă. Doar replicile disperate ale pesediştilor. Ceva de genul: "Cine zice, ăla e!". Atunci mi-am zis că la cât de proastă e, presa din România nici nu merită să fie liberă.

Şi iată că, până la urmă, am scris despre toate şi despre nimic. Îmi pare rău, nu e vina mea pentru lehamitea căpătată între timp! Tot mai bine cu cărţile. Mai ales că sfârşitul ăsta de an a fost foarte bogat.