Supliment nutritiv

Noua publicaţie săptămînală scoasă de Polirom în colaborare cu "Ziarul de Iaşi" nu vrea doar să atragă şi mai mult atenţia asupra cărţilor şi autorilor editurii (şi la noi editurile au început să aibă autorii lor, cu contract de fidelitate). Colecţiile Poliromului sînt oricum foarte vizibile în presa culturală, datorită mărcii Silviu Lupescu & Comp (Compul însemnînd o echipă de profesionişti unul şi unul, cel puţin la fel de pasionaţi de munca lor ca şi directorul general). SUPLIMENTUL DE CULTURĂ vrea, zice un concis Argument din numărul-pilot, "să fie o primă provocare: un săptămînal cultural editat la Iaşi", dar deschis "tuturor celor care există prin cuvînt" în România: "în cotidianul adeseori cenuşiu, o carte, un film, un concert sau un spectacol de teatru pot aduce o clipă de lumină. în acest sens, menirea unei edituri poate fi şi aceasta: să-şi apropie cititorii, invitîndu-i într-o lume care nu întotdeauna este doar a imaginarului". Cărţile nu sînt deci singurele vedete ale noii reviste, ci strălucesc într-un context reprezentat de toate artele, de la muzică, film, teatru, plastice, pînă la arta culinară. "Suplimentul" de 16 pagini e vioi şi bine proporţionat, alternînd informaţia scurtă şi neutră despre noutăţi cu interviuri, anchete, cronici, articole de opinie. Rubricile fixe au fost încredinţate unor specialişti din toate generaţiile care scriu atrăgător şi clar, pentru toată lumea, fără a face însă concesii populiste. Se acordă spaţiu şi unor ramuri minore de mare impact, precum benzile desenate şi muzica "uşoară" (Bobo şi Bobi de la "Fără zahăr" au chiar o rubrică simpatic-trăznită.), sau unor site-uri de pe Internet. De acest ultim domeniu se ocupă Florin Lăzărescu, la rubrica Homepage, sweet home. Pentru numărul inaugural, el a căutat la adresa www a ministeruluiculturii. în fereastra deschisă a văzut chipul inconfundabil al ministrului Theodorescu şi, la pagina de Activităţi/Evenimente, i-a atras atenţia concursul "ŤSpune, spune, fir de iarbă...ť. Hoopa! Site-ul lui Ienăchiţă Văcărescu! - mi-am zis. Total derutat, am descoperit un alt concurs: ŤFii ai satului brăilean în conştiinţa naţionalăť. Să fie cumva site-ul sămănătoriştilor? - o altă dilemă. O trecere în revistă a evenimentelor culturale din 2004 - Serbările cartofului la slovaci, Editarea revistei culturale "Dropia", Personalizarea oraşului Călăraşi, "La o cană cu vin" în Giurgiu, Concursul naţional de umor "Cucuruz, mălai de toamnă", Cartea pentru copii Ştefan, Ştefan, Domn cel Mare etc. - m-a băgat şi mai mult în ceaţă. Am renunţat la evenimente şi am intrat pe forum. în afară de administratorul de sistem, mai era înscris un singur utilizator. în rest, o mulţime de subiecte interesante la care erau postate 0 mesaje - 0 răspunsuri." Titlurile activităţilor/evenimentelor girate de Ministerul Culturii par inventate de Ilf şi Petrov (vă mai amintiţi revista "Antilopa gnu" şi călimara "cu faţa spre sat"?), iar interesul zero pentru forumul lui de discuţii probabil că nu afectează deloc Ministerul care atribuie prioritar subvenţii clienţilor politici şi prietenilor personali ai funcţionarilor, şi o face repetat, fără să se sinchisească de opinia publică. l Pentru interviul numărului 1 al "Suplimentului de cultură" a fost ales cu fair play şi în ciuda antieliştilor, Horia Patapievici (care nu e autorul Poliromului, ci al Editurii Humanitas, unde a lansat recent două noi volume: Ochii Beatricei şi Discernămîntul modernităţii - cea mai bine vîndută carte la Gaudeamus, precum şi un audio book, Spărtura din cer). Horia Patapievici dă multe interviuri, nu doar în reviste culturale ci şi în cotidiane de mare tiraj, la radio şi TV. întrebare pentru Sorin Adam Matei: dacă lumea n-ar vrea să ştie ce are de spus acesta, l-ar mai căuta ziariştii, sau sînt cu toţii instrumentele unui grup de influenţă? George Onofrei, redactorul şef al noii reviste de la Iaşi se face vocea curiozităţii publice, întrebîndu-şi interlocutorul în primul rînd în legătură cu scandalul din CNSAS şi atmosfera de acolo, acum. Iată fragmente din răspuns: "Pentru mulţi mai contează totuşi cine a făcut poliţie politică. Cei interesaţi vin să-şi vadă dosarul. Eşecul major al CNSAS-ului, care e, de fapt, un eşec major al societăţii româneşti, este că nu a primit arhiva. Cazul Vadim Tudor e tipic. în 2000, noi i-am cerut dosarul. Atunci ni s-a spus că nu există nici un document pe numele lui. Or, peste trei ani, ne-au venit 19 volume. Aici sîntem: de fapt, societatea românească nu ştie ce conţin arhivele fostei Securităţi, iar directorii serviciilor secrete, în alianţă cu capii politici, fac în aşa fel încît CNSAS-ul să nu fie credibil, iar societatea românească să nu intre în posesia arhvielor.ş...ţ CNSAS-ul are două componente: una constă în accesul la propriul dosar - aceasta funcţionează în datele pe care le trasează deţinătorii de arhivă - şi a doua latură, a deconspirării foştilor informatori, în care am eşuat constant. Pe de altă parte, pentru că, la noi, clasa politică este aşa cum este şi alianţa clasei politice cu serviciile secrete este aşa cum o vedem şi, pe de alta, pentru că n-a fost o unitate între cei 11 care compun Colegiul, pentru ca lupta să se ducă pe o singură voce." Mai aflăm din această convorbire că autorul Omului recent are şi gusturi mai puţin elitiste: îi plac Eminem şi filmele poliţiste şi s-a bucurat cînd Schwarzenegger a devenit guvernatorul Californiei! l Nu numai Horia Roman Patapievici e foarte harnic ci şi Şerban Foarţă. La rubrica Ce ne pregătesc scriitorii, el îşi anunţă fanii (printre care Cronicarul se numără) că au ce aştepta: "Predate unei edituri bucureştene (dar fără, deocamdată, feedback): Istoriile unui matroz de pe Planeta Roz (descriere ludică, în versuri, a unui straniu univers exsanguu şi bidimensional); Rebis (paisprezece holorime, a cîte, fiecare, nouă strofe, - melanj de biografism şi alchimie). La sertar (mai bine zis: în folder): o autobiografie, în vers alexandrin, referitoare la un timp dintîi; un opuscul de prozopoeme, intitulat Prozariu; un caiet de versuri franţuzeşti, un Ťabecedarť: ABC d'air (şi, eventual, un altul, în nemţeşte, cu numele de Schlimmericks); un ingenios-ingenuu eseu despre aventura literală, anume Micul Prinţ (un Prinţ!), o carte fără ş, nici ţ, - pe care sunt constrîns să o semnez, nediacritic, Serban Foarta."



Tinerii furioşi de azi

COTIDIANUL în noua formulă (ziar "editat şi garantat de Academia Caţavencu, redactor şef Robert Turcescu" şi cu o casetă redacţională de aproape o sută de nume) nu e încă aşezat ca structură, unele generice ale paginilor fiind interşanjabile ("Observatori & Jurnalişti" cu "Actualitate" şi aceasta din urmă cu "Politică"). Oricum, Cotidianul întărit e binerevenit pe piaţa medie atît de aservită puterii, fiindcă e clar de opoziţie. Robert Turcescu e în acest moment campionul gazetăriei româneşti: reuşeşte uimitoarea performanţă - numai el ştie cum şi de unde atîta energie - să facă zilnic cîte o emisiune TV şi una de radio, ambele cu mare cotă de audienţă, un ziar de 24 de pagini (în care scrie şi un editorial), plus o rubrică săptămînală în "Dilema veche". Cu o asemenea putere de muncă, de informare serioasă la zi, onestitate, talent şi charismă, ar putea deveni un om politic creditabil (nu ca alţi jurnalişti sau analişti care şi-au vîndut abilităţile cui a dat mai mutl). l Cît priveşte ziarul pe care Robert Turcescu îl creditează cu numele lui, el se bazează în general pe o echipă tînără, cîţiva gazetari cu experienţă ca şefi de departamente şi cîţiva colaboratori spirituali de la "Caţavencu". l într-unul din primele numere, la pagina de Cultură, Elena Vlădăreanu îşi uneşte, sub titlul Tineri furioşi de azi trei colegi de generaţie literară, aşa: "Sînt tineri şi au ceva de spus. în critica literară, în poezie sau proză. Agresivitatea lor îi poate îndepărta sau apropia de public. Oricum, le-a adus destui duşmani". Cei trei sînt Mihai Iovănel, Claudiu Komartin şi Ionuţ Chiva. Nu ştim la ce "duşmani" se referă ziarista, de vreme ce toţi trei sînt apreciaţi şi de revistele literare aşa-zis bătrîne, în care au fost publicaţi, poetul şi prozatorul au fost bine primiţi de critica de întîmpinare, ba chiar Claudiu Komartin a primit mai multe premii de debut (inclusiv cel al revistei noastre). Aşa "duşmani" să tot ai. Cît despre furie, ea nu răzbate deloc din frazele lor publicate sub mari poze. Mihai Iovănel "e echilibrat, obiectiv şi cu bun simţ", scrie: "Vîrsta nu are nici o legătură cu literatura. Iar tinereţea funcţionează de prea multe ori ca scuză pentru ignoranţă şi belicoşenii interesate în parvenirea rapidă ca să nu mă enerveze fluturarea ei ca drapel. ŤAdmiraţiať, aceasta mi se pare calitatea indispensabilă a unui critic: de a fi capabil, într-un mod adecvat, de acest sentiment. Desigur, asta nu este tot. Admiraţia revărsată în neştire se autodescalifică. Apoi, e util ca impostura să fie din cînd în cînd mătrăşită. Mă refer la veleitarii agresivi care se bagă în faţă, pentru ca toată lumea să se cutremure de gloria lor. Ei sînt toxici." Bătrînul Cronicar şi colegii lui subscriu. "Agresorul" Claudiu Komartin, emite o idee cu-minte: "O parte din misiunea celor mai tineri este să-i facă pe oameni - pe cei ce s-au îndepărtat la ani-lumină de literatura vie - că poetul nu este deţinătorul unor secrete absolute, şi nici un preot ce oficiază un cult abscons, înţeles de cîţiva, ci un om între oameni ,(sic) care problematizează şi caută tot timpul cu înfrigurare răspunsuri." Iar talentatul autor al romanului 69, Ionuţ Chiva, îşi exprimă preferinţa pentru "un profesionist-ingenuu ca Salinger", "un barosan ca Llosa" sau "marile mele descoperiri din anu'1 şprobabil de facultate, tînărul scriitor e încă studentţ, Fîntîneru şi Le Clezio". Şi încheie deloc furios pe cineva sau ceva: "Altfel, sînt trist, deoarece chiar asta n-am atins în prima mea carte: ceva ce am numi (preţios) o tristeţe înţelegătoare..." l Pe aceeaşi pagină de Cultură din nr. 254(4029), cronicarul de cinema Ileana Dima, prezentînd un remake american, reuşeşte performanţa să nu dea nici titlul filmului despre care scrie, nici al celui iniţial.