Cocoşul lui G. Călinescu

În intreviu admirabil publică în revista băcăuană ATENEU (iulie), pictorul Ilie Boca, iniţiator şi organizator de 14 ani încoace al expoziţiei-concurs Saloanele Moldovei. Numărul de revistă este, de altfel, ilustrat cu lucrări de la cel mai recent salon. "Pictez dintr-o nevoie lăuntrică, spune dl. Ilie Boca, numărîndu-mi zilele cu pensula". Ce frumoasă formulă, amintind-o pe aceea, tot a unui pictor, Appelles, citată de Pliniu în Istoria naturală, devenită dicton latinesc: Nulla dies sine linea ! Deşi în epoca modernă, dictonul pare a se fi aplicat mai mult scriitorilor, dl. Ilie Boca o restituie pictorilor, într-o traducere personală absolut splendidă. l în acelaşi număr din Ateneu, dl. C. Călin are un spiritual comentariu pe tema "inteligenţilor" ironizaţi de Caragiale şi de alţii pentru spiritul lor descurcăreţ. Şi în acest caz există o formulă consacrată: "Românii e dăştepţi". A lui Camil Petrescu. Dl. Călin îşi încheia amuzanta disertaţie citînd o Cronică a mizantropului în care e vorba de un cocoş care se comportă remarcabil de bine cînd primeşte grăunţele cotidiene. Călinescu observă cu umor că pasărea lui de curte, luată de amici drept "inteligentă", e în realitate doar "deşteaptă", descurcăreaţă adică; dacă era inteligent, cocoşul înţelegea că e hrănit spre a fi făcut borş şi, în loc să vie la semnalul stăpînului, ar fi dat bir cu fugiţii. Dintre exemplele de "deştepţi" contemporani enumerate de dl. Călin lipseşte cel mai, poate, nimerit: un celebru patron de club fotbalistic şi de partid politic, mare concurent la "inteligenţa" cocoşului lui Călinescu. l Fidelă rolului, pe care şi l-a asumat, de a ne reaminti datele rotunde, AXIOMA ploieşteană vine în numărul 7, pe iulie, cu un centenar al unuia dintre marii creatori ai lumii. Uitat, centenarul, de către toţi: A. P. Cehov a murit în iulie 1904, la doar 44 de ani. Din nefericire, nu doar centenarul morţii lui Cehov pare să treacă neobservat, dar chiar numele lui, care nu mai spune unora ce ar trebui să spună. Recent, în legătură cu un eveniment cultural, un critic de teatru îl evoca solemn pe dramaturgul Cehov (enorm, într-adevăr!), ignorîndu-l cu desăvîrşire pe nuvelistul cu acelaşi nume, enorm şi el.



Elitele care miros urît

În tabăra antielitistă, un nume nou: dl. Ciprian Şiulea, unul din laureaţii României literare pentru debut. în ADEV|ĂUL LITERAR ŞI ARTISTIC din 20 iulie, dl. Şiulea îi trage un perdaf straşnic dlui H. R. Patapievici pentru niscai contraziceri din Omul recent. Dl. Şiulea trebuie să fie de două ori atent: o dată, fiind vorba de un eseist extrem de riguros, ca dl. Patapievici, cu care poţi să nu fi de acord, dar pe care e greu să-l prinzi în flagrant delict de contrazicere; a doua oară, din cauza modei care se răspîndeşte printre junii corupţi de idei de a strîmba din nas la tot ce are iz de elită, modă care denotă un primitivism rău ascuns sub pretenţia de intelectualitate. Pînă şi marxiştii cei iubitori de mase populare admiteau că intelectualii sînt o elită: o "pătură socială", nu o "clasă", adică. Uite cum ajungem mai marxişti decît Lenin şi tovarăşii săi! l "în Sănătate, ca şi la fotbal, tot poporul se pricepe", afirmă ministrul sănătăţii într-un interviu acordat ACADEMIEI CAŢAVENCU. La ce poţi să te aştepţi de la un popor bolnav de fotbal! l Citiţi, în acelaşi număr 30 al revistei, Dosarul de cadre al domnului Ştefan Celmare. Autor: dl. Cornel Ivanciuc. l Tot acolo, o notă sarcastică ne reaminteşte de cîteva din perlele rostite de dl. Gigi Becali într-o emisiune de pe Realitatea t.v. de acum cîtva timp. Am urmărit-o şi noi. Dl. Becali a emis cu acel prilej şi judecăţi moralmente mult mai grave decît cele reţinute de "academicieni": şi anume de ce îi iubeşte el pe Zelea-Codreanu şi pe băieţii lui cei răi! Dacă o ţine tot aşa, preşedintele PNG nu va ajunge liderul creştin-democraţiei româneşti, ci al extremei-drepte. Mai ales de cînd dl. Vadim Tudor a dat-o la întors cu evreii şi şi-a deplasat costumul alb la Auschwitz. Ce e drept nu pe cal, ca Zelea-Codreanu, ci cu avionul timpurilor noi. l Prezentatorul Revistei presei de la Realitatea t.v. are unele probleme cu numele proprii: Argentoianu, în loc de Argetoianu (joi, 5 iulie, dimineaţa) l Pe TVR 2, un promo pentru Cartea junglei în desene animate: "O carte pe care nu trebuie s-o citeşti şi nici s-o colorezi". încurajatoare reclamă de carte! într-adevăr, ce minunată ar fi, pentru cei care nu citesc, ideea că există cărţi care nu trebuie citite!



Un raft de bibliotecă pentru comisarul Maigret

În numărul pe iulie din CONTEMPORANUL, un amplu interviu cu dl. Aug. Buzura despre adolescenţa şi tinereţea sa. Mai mult, o pagină autobiografică, de o remarcabilă densitate, care ne reaminteşte de momentele, să le zicem epice, cele mai bune ale prozatorului. l Dl. Gabriel Andreescu ne-a trimis o intervenţie în polemica dintre dnii Tudorel Urian şi Victor Neumann, mai exact în disputa artificială creată de acesta din urmă ca replică la o recenzie din România literară a celui dintîi la o carte a dlui Neumann. R.L. n-a publicat replica dlui Neumann, de cîteva ori mai întinsă decît recenzia, dintr-un motiv explicat de noi: nu publicăm răpunsuri la cronici, recenzii ori comentarii critice decît dacă e vorba de precizări factuale necesare, judecata de valoare neimplicînd, după noi, drept la replică. După cum am arătat noi înşine, OBSERVATORUL CULTURAL nr. 224 a găzduit replica în chestiune. Acum, iată, dl. Andreescu ne adresează solicitarea de a tipări un articol în care, nefiind de acord cu dl. Urian, ridică numeroase obiecţii cărţii dlui Neumann. Sigur, am fi publicat textul, care avea valoare de-sine-stătătoare, ieşind din zona unor răspunsri iritate la o recenzie. Eram pe punctul de a o face, dar am descoperit că dl. Andreescu expediase textul şi Observatorului cultural, unde a şi apărut în nr. 232 din săptămîna 3-9 august. Ne gîndim, cu oarece spaimă, la impresia pe care şi-o făceau cititorii dacă dădeau peste textul dlui Andreescu şi în R.L. şi O.C. Oricum, dorinţa dlui Andreescu de a se vedea în două (atîtea ştim noi!) reviste în acelaşi timp ni se pare a nu fi tocmai corectă deontologic. l Aflăm din presă că editura Polirom are în plan integrala Maigret. Sperăm ca amatorii de romane poliţiste să nu-l fi uitat pe bonomul comisar de poliţie francez, protagonistul cîtorva zeci de romane datorate lui Georges Simenon. Ideea editurii ieşene este extraordinară. Celor care, asemenea Cronicarului, îl preferă pe Maigret eroilor similari din romanele lui Edgar Wallace, Agathei Christie sau ale lui John Le Carré, nimeni nu le va răpi plăcerea de a rezerva un raft întreg de bibliotecă lui Maigret. Cronicarul a şi golit raftul. l CONVORBIRILE LITERARE de la Iaşi ne propun în numărul din iulie două texte demne de atenţie despre junimism. Cel dintîi este Junimea, societate secretă, partea a 2-a, de Mihai Dim. Sturdza, care s-a preocupat de legăturile grupării lui Maiorescu, Carp şi ceilalţi cu masoneria încă din 1973, fiind, alături de Z. Ornea, printre puţinii care au ridicat problema în timpul comunismului. Al doilea text este o recenzie a dlui Dan Mănucă la o carte a dlui Liviu Papuc, Marginalii junimiste, Ed. Timpul, Iaşi, 2003, pe care n-o cunoaştem (am rămîne îndatoraţi editurii sau autorului dacă ne-ar expedia un exemplar), plină, se pare, de noutăţi referitoare la societatea şi la cenaclul care l-au dat, între atîţia, pe Eminescu. l Un excelent număr, infirmînd spiritul de vacanţă înstăpînit peste presa culturală în lunile de vară, este acela din 1-15 august al TRIBUNEI clujene, cu cîteva remarcabile analize ale fenomenului politic şi istoric românesc de ieri şi de azi. E vorba de articolul Politica de autonomie a lui Dej, semnat de dna Dorina Orzac, de Modelul ceauşist în regimul politic comunist, semnat de George Cipăianu, de continuarea unui studiu ceva mai amplu al dlui Alin Rus, intitulat O perspectivă asupra mineriadelor după paisprezece ani şi de Alegerile din 19 noiembrie 1946 în (sic) România, semnat de Virgiliu }îrău. Ar fi de menţionat şi comentariul destul de pertinent al dlui Claudiu Groza pe tema unor dispute şi evenimente culturale mai mult sau mai puţin ratate din vara aceasta, cu tot dinţişorul antielitist care se simte în el. Am spus-o ceva mai sus: e la modă să strîmbi nasul cînd simţi mirosul de elite. l într-un autobuz din Toronto (linia 39D), călătorii pot citi cîteva versuri de Nina Cassian şi o succintă prezentare a poetei. Versurile aparţin unei reclame colorate: "Oferă acest loc unei persoane în vîrstă sau defavorizate, te rog". în engleză, fireşte.