Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea


Ne-am fi dorit să ne citiţi revista nu numai sporadic şi nu numai pentru că aţi avea nevoie de o părere despre valoarea a ceea ce scrieţi, dacă aveţi talent suficient pentru a publica. "Deşi - spuneţi naiv şi fantasmagoric, ca şi când ar avea brusc legătură una cu alta, poezia şi contabilitatea plus întâmplările drastice din criza financiară - deşi sunt contabilă, în ultima vreme rămasă fără serviciu, ca urmare a crizei financiare, am scris din când în când poezii, oricum, literatura îmi place mai mult decânt contabilitatea. Sper să mai scriu poezii, şi adunând cele mai frumoase (corect exprimat ar fi trebuit să sune aşa: şi adunându-le pe cele mai frumoase) să mă adresez unei edituri, bineînţeles doar (dacă) voi găsi şi sponsori... V-aş ruga deci să-mi comunicaţi dacă astfel de poezii e bine să vadă lumina tiparului şi eventual care ar fi primii paşi pentru aceasta". în primul rând, stimată autoare, este evidentă greutatea cu care vă exprimaţi în limba maternă. Nu aveţi experienţa cititului cât ar trebui şi nici exerciţiul scrisului serios. Nu sunteţi familiarizată cu regulile ortografice şi ortoepice şi nu aveţi discernământ. Că doar nu veţi tot întreba în stânga şi-n dreapta pe altcineva dacă ceea ce scrieţi este bun sau prost. Scrisul este o meserie nobilă dar şi una dintre cele mai grele şi de mare onoare. Cu siguranţă că este mai grea decât contabilitatea. Din textul scrisorii şi din cele trei poezii, despre talentul dvs. v-am spune cinstit că este unul comun, tot românul s-a născut poet şi duce cu sine toată viaţa nostalgia de a scrie şi de-a ajunge cu scrisul departe. Să exemplificăm cu Privilegiul privitorului: "Picuri de rouă pe ramuri deschise,/ Lumină şi pace pe spaţii întinse;/ Sorb zarea şi iarba şi floarea/ Iar pacea spre inimă-şi găseşte cărarea.// A privi înseamnă a primi/ în inimi curate, deschise./ Darul ce ni s-a dat:/ Fie numele Domnului în veci lăudat". (Steluţa Gavril) * Dintr-un viitor volum de versuri, selectate câteva elegii din care alegem una singură, ca să se remarce cuminţenia poetului vasluian în atingere cu diverse teme: "am văzut cum râul stă pe loc/ iar malurile o luau la vale/ mă rătăcisem ca-ntr-un iarmaroc/ cu zăplaz de puncte cardinale:// Râdeam de lumea-ntoarsă îndărăt/ ca un cruciat pe-o gloabă în cetate/ nefericit precum un logofăt/ pipăind centuri de castitate;// şi alte multe lucruri nefireşti/ se învălmăşeau în spaţiul mut/ aşa cum bate ploaie în fereşti/ dintr-un viitor fără trecut;// în labirintu-n care am intrat/ pe vremi călătorind spre îndărăt posed un paşaport demobilizat/ lăsând în urmă dâre de omăt..." Cititorul se poate declara nemulţumit de nelegătura versurilor între ele. Ele au zidit la întâmplare versurile, într-o aparenţă de poem ce din coadă sună şi se-ncântă întru zădărnicie. Este aventura dvs. scrierea în această manieră a unui volum pe care-l veţi semna, şi cu puţin noroc îl veţi publica, rămânând cu el şi dovedind starea de exerciţiu a poemelor, care deşi se încheie la un moment dat, ar fi putut continua la infinit. Frumuseţea unor versuri ar putea fi un semn că autorul poate mult mai mult, urmărind logica lucrurilor, dar parcă i-e lene: "seara deseori mă plimb pe stradă/ ca-ntr-un spaţiu gol de infinit/ când prin raza aspră de zăpadă/ îmi purific sufletul trudit// unde să mai merg atâtea drumuri/ adunate într-un ghem obscur/ când în zarea deasă de amurguri/ mă-nconjoară-atâtea împrejur// am în buzunar o depărtare/ rebegită ca un om sărac/ ce-a uitat de mult că mai e soare/ unde paşii nici nu se mai fac// în desagă vântul râde-n şoapte/ fluieră prin haos precum un ecou/ ultima scânteie peste miazănoapte/ ca să lumineze ultimul tablou"... (Toma Berdiu, Vaslui) * De când am primit grupajul de versuri recomandate de Daniel Corbu, n-am făcut decât să le citesc şi recitesc având la bord intenţia vioaie de a le şi publica şi neivindu-se momentul propice şi nici spaţiul suficient pentru a încăpea un profil liric cu ce are autorul, reprezentativ. Remarcabilă fluiditatea transmiterii unor emoţii, pe teme diverse, sincer autorul şi reuşind să comunice aproape orice în perimetrul cuvintelor. Dar între timp, şi a trecut destul timp, aţi mai scris şi alte poeme, cu aceleaşi vizibile calităţi, aprofundând sufleteşte motive, cum spuneam, remarcabile. La fiecare lectură câteva texte, mereu altele, ieşeau la suprafţă, ultima oară, acum, hotărându-mă la acestea: O rugă fără nume, Scrisorile singurătăţii şi Spitalul de nebuni ai cuvintelor. Le voi transcrie pe rând. 1. "Azi am deschis în singurătate o nouă rugă.// Se poate întâmpla ca şi ieri:/ Dumnezeu să nu îmi răspundă,/ iar mâna dreaptă a ispitei/ s-arunce spini întrebători/ din pântecul tăcerii sau din nori.// Părăsit de apostoli,/ purtător de cuvinte,/ simt ceaţa din lunca destinului,/ ducând printre şoapte mărunte/ o lumină/ ce-şi tot subţiază privirea.// Mâine/ o să-mi îmblânzesc un nou păcat/ o nouă rugă purtătoare de ispită/ şi, poate, Dumnezeu îmi va răspunde/ la o păgână rugă nerostită.// Ce-o fi cu tăcerea aceasta/ a Domnului-Iubire?" 2. "Nu e nimic anormal când, îndurerat,/ îţi pui capul pe un umăr străin şi respiri/ singurătatea dintre cuvinte,/ amuţind în faţa unei lacrimi.// Este o iluzie ce îţi umblă prin suflet, îţi întâmpină tristeţea,/ îţi învinovăţeşte cu indiferenţă fiecare zi,/ îţi spune totul despre bezna din tine,/ iar neşansa îţi pietruieşte/ calea dintre iubire şi ură.// Nu e nimic anormal când, îndurerat,/ îţi pui capul pe un umăr ştiut. Trăieşte/ vraja dintre două poeme/ iar când respiraţia ta/ îşi îneacă emoţia între cuvinte/ trimite scrisori singurătăţii,/ aşează între azi şi mâine veşnicii/ şi strigă/ către luna octombrie, noiembrie/ să-şi pregătească lacrimile,/ ca izvorul tău/ să nu sece nicicând.// Nu e nimic anormal când, îndurerat,/ amuţeşti în faţa unei lacrimi/ strivită între două veşnicii/ cea de azi şi cea de mâine". 3. "Drumurile noastre, iubire,/ sunt tot mai înguste, mai fără rost. Sângele se zbate printre umbrele/ ce îşi plimbă alcătuirea prin spitalul de nebuni/ ai cuvintelor./ Ochii/ au început să desprindă/ chipul ultimei clipe/ iar zilele/ îşi frâng păcatele ştergând culorile/ de pe cer.// Astăzi, iubire/ am deschis uşa unui nebun. Ştia/ să rostească vorbe de pomenire/ ştia că ne-am urâţit,/ şi că suntem un neam obosit./ Striga/ înecat în fierbinţeală/ dezgolindu-şi amintirile şi evocând renunţările.// Prin înţelepciunea sa/ sărăcia-nflorea./ Plouă, iubire, peste setea de lumină/ iar prin iarba literelor/ nevăzătorii/ îşi coboară tâmplele/ s-audă mersul semnelor cereşti.// Inimile/ muşcate printre gratii de case/ îmi zăgăzuiesc zbuciumul sărman/ iar firul de viaţă/ se resfiră într-o aşteptare perpetuă." Dacă le-aş mai fi amânat, riscau probabil să nu vă mai placă nici dvs. (George Lixandru, Ploieşti)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara