Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea


Luând piesă cu piesă, şi judecând şi ca întreg manuscrisul compus din texte din diferite perioade, aţi intuit corect că selecţia pentru România literară poate fi, poate părea, neomogenă. Nedatându-le, nu se poate compara/evalua valoarea lor în creştere ori descreştere odată cu trecerea anilor. Era normal să alegeţi pentru noi din ce aţi scris în timp şi vă mai place şi astăzi. Se poate deduce că nu treceţi sub tăcere cu uşurinţă peste etape, că întotdeauna aţi avut o aleasă grijă să nu coborâţi sub un nivel bun fie şi rămânând singur şi judecând singur, de cele mai multe ori bine, păstrându-vă fertila îndoială de sine, care este folositoare până la un punct. Precizaţi că nu sunteţi "la primul debut literar", fiind "publicat cu ceva timp în urmă". Ne-ar fi fost de ajutor în formularea unor aprecieri cât mai aproape de adevăr, să fi precizat acele evenimente pe care doar le sugeraţi. Aşadar, unde şi cine v-a debutat? Selecţia de acum este în mare parte mulţumitoare. Dar ar fi şi destule piese, poate din cele vechi, care ar trebui încă lucrate. Dintre cele care ne plac ar fi Toamnă prin aleasa lui caligrafie: "în cameră este după amiază;/ pe masă, un măr roşu/ gânditor", dar şi Stampă: "Prinţesa/ bea/ ceai de tamarin./ ronţăie prăjituri/ şi citeşte învăţăturile/ lui Lao-Tz;// Treptat, / chimonoul din mătase/ îi alunecă, şi ea rămâne goală şi întristată;// Iată caligrafia nudului". Şi tot cu un iată în finalul abrupt, Caligrafie: "Să sufli în/ cafeaua fierbinte/ ca şi cum ai/ sufla în lumânare// Iată/ religiozitatea burgheză. în schimb Somnul, singura datată 2001, are mai multe hibe, în versul al doilea şi în versul al cincilea, respectiv vocala a repetându-se în ligamente ("mirosea a adieri" şi "capul pe piatră", unde se-aude stupefiant cuvântul reieşit tot dintr-un ligament ignorat, pulpe! Poetul atent, la primul control al textului său, când încă e cald, la prima lectură la rece apoi, elimină astfel de ligamente bruiante. Faptul de a nu vă fi deranjat nici după şapte ani anomalia, spune ceva despre posibilitatea unor asemenea scăpări, uşor de remediat totuşi! Poezia Somnul nu-l lămureşte pe cititor şi nu-l convinge că autorul însuşi l-a lăsat să priceapă, în întunericul subiectului tratat, ce se întâmplă, dacă este vorba de somnul viilor ori al morţilor, dacă aceştia se întâmplă, în clipe magice, să mai respire şi să numere chiar firele de nisip ale mării, ale somnului. Iată poemul, a cărui temă sensibilă ar merita, poate, o revenire asupra textului: "Somnul prindea rădăcini în părul celor adormiţi,/ mirosea a adieri şi a cenuşi proaspete:/ gurile lor de multe ori răsuflă, de multe ori/ numără firele de nisip ale mării.// Capul pe piatră ei îl pun şi trimit visele/ să adune cerneluri negre pentru noapte,/ ele singure coboară şi urcă, lasă să treacă/ cele înguste dinspre viaţă spre somn;// Cei adormiţi, în visele lor albite se trezesc,/ gurile lor de multe ori răsuflă, flămânde/ numără firele de nisip ale somnului". Se poate bănui că piesele mai vechi sunt cele demonstrate minuţios printr-o despletire de cuvinte, printr-o poveste care spune ce se întâmplă pe mai multe paliere. Cele mai noi sunt însemnări hieratice, caligrafii rafinate, limpezişuri, sugestii în culori grave, concluzii expresive, ca nişte finaluri de poeme cândva lungi, dar la corpul cărora s-a renunţat. Iată un poem, dintre cele foarte frumoase, intitulat Ficţiune: "dintr-o dată/ trandafirul/ îşi desface petalele/ lăsându-te să treci/ dintr-o ficţiune într-alta". Am întâlnit şi texte pe care le-am mai citit în trecut, probabil dintr-o altă trimitere de mai demult? Iată câteva Stampă: "o pasăre/ a ostenit/ pe o creangă/ şi pădurea întregă/ îi ascultă bătăile inimii", Noapte: "sclipeşte lumina lunii/ încet, o rază se curbează", Caligrafia copilăriei: "copiii/ desenează pe asfalt/ fructe// tălpile lor moi şi albe/ se imprimă în/ grăsimea roadelor", în fine, două caligrafii, cu o prinţesă şi cu o împărăteasă, de asemenea memorabile. Caligrafia limitei: "Ce se poate vorbi/ despre Mei-Xi/ împărăteasa/ căreia îi plăcea/ să audă/ cum se sfâşie/ ţesăturile/ din mătase?", (xxx): "Prinţesa îşi zăreşte vârfurile roz ale degetelor. Râde complicând situaţia. Aruncă vălul". Este limpede că acest enunţ, Râde şi complică situaţia, face toţi banii! Şi în final, încă o miniatură suavă, tot cu un trandafir, intitulată superficial Risipire: "Trandafirul/ a îngheţat/ în paharul/ de cristal// Roşul său/ s-a ridicat/ la grădina/ Edenului// şi noi/ îl privim acum/ în gheaţă/ ca printr-o fereastră" (Eduard Lemny) * Stimată domană, după atâta vreme şi atâtea cărţi, pentru care v-aţi luptat din răsputeri să le daţi limpezime, şi cu care să-mi demonstraţi în timp că am greşit în aprecieri, cândva, era de dorit să prindeţi acea siguranţă de maturitate şi să vă alcătuiţi singură, cu forţe proprii o antologie pe cinste. E de mirare cum procedaţi cu cel de care aţi avea nevoie să vă facă, în secret, treaba. înţelegeţi măcar în al doisprezecelea ceas situaţia jenantă în care liniştită vă complaceţi. Cât pentru intrarea în Uniune, despre care nu suflaţi o vorbă, aveţi grijă ca dosarul dvs. să fie complet, cu recomandări serioase, cu referinţe critice îndestulătoare, ca să vă puteţi bucura fără urmă de îndoială şi fără comentarii din partea celor care vă cunosc mai bine decât mine. (Laura Dante) * Nobil gândul, şi nobilă fapta, de a compune un text La moartea lui Florian Pitiş. Vă numiţi Constantin Popescu Mehera, iar poemul dvs. este de o banalitate desăvârşită. Aveţi, nu ne îndoim, un suflet simţitor, dar versurile lasă de dorit, nu sunt de făcut publice. (C. P. Mehera, Bucureşti) * "Obişnuiam să scriu poezii, cu regularitate şi cu tot demersul de rigoare, mai ales în perioada liceului. După vreo 6 ani de încercări şi exprimări artistico-literare, preocupată mai degrabă de managementul cultural şi tot scriind proiecte diverse, am amuţit. Toate acestea până într-o bună zi când am simţit din nou nevoia să scriu. Fără să mă întreb prea mult ce şi cum, pur şi simplu ca terapie. Vă trimit, aşadar, câteva rânduri, fără pretenţii de glorie, uşor autiste". Stimată domnişoară, foarte bine faceţi că scrieţi versuri, că vă descărcaţi astfel emoţiile. Lucrurile poate că ar avea sorţi cât de cât, dacă terapia prin scris ar rămâne deocamdată în caietele dvs., pentru uzul personal al poetei. Dar înainte de soroc, vă gândiţi la o ieşire în lume, însă fără responsabilităţi, aşa cum se spune, la plesneală. Grija dv. ar trebui să fie, totuşi, măcar grija de a vă exprima într-o limbă română curată. Dăm trei citate, din care se poate vedea o anume situaţie tensionată în relaţiile dvs. cu gramatica, cu exprimarea corectă. 1) "Culmea şi cu tine/ De dincolo de care/ Nu vezi/ Cât de cât ne-albeşte rostul/ Un os ce ţi-a ţâşnit din culme...", 2) "cum mai curge/ ca avalanşa în prinsoare/ se-ncheagă şi se-tinde/ cu nave în rapturi pline/ şi cuuurge între mine", 3) "nu-i chip să mai trec dintru-nceput/ în care/ nu-i!/ c-o ordine-ntreruptă mă laşi să mă ţâşnesc/ cât de contorsionat e zgomotul/ ce mi-l provoci cu fuga/ Sunt tot ceea ce tac". Ce să mai spunem de sintagma pescuită în valea aceluiaşi poem. Iat-o în contextul ei imediat: "Dimprejur, cu roua-ntre picioare/ Un vaiet lung şi-al tău teribil curs/ Am conjugat deplinul scurs/ pe-o copită de oţel/ Mi-e roua rece dimprejur/ Ca salba de meduze/ Un verb de iarbă dumicată/ Din­-
tru-n­ceput mă suge". Dar şi de strofa aceasta aiuritoare: "Sunt un ghem de ştreang în mine/ Care g(h)eme şi se screme/ Să-mi ţâşnească-aleatoriu/ Să se-atârne de-un copac/ Viitor capac..."? (Laura Sterian)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara