Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea

Ca să-ţi fie mai uşor de îndurat trecerea de la un capăt la altul, scrii. Tu singur nu ştii cum şi de ce şi cine ţi-a orânduit zilele faste. Imposibilă comunicarea între asemănători. Ei se nasc rar, la distanţe enorme în timp şi spaţiu. Ei sunt singuri cu desăvârşire. Ca să-ţi fie mai uşoară singurătatea, scrii. Ca să nu te răzvrăteşti împotriva a ceea ce ţi s-a dat, scrii. Cuvintele tale scrise nu sunt ale tale, dar cât scrii tu ai interlocutor. De veghe hârtia şi mâna stângă pe hârtie, sora dreptei în oglindă, cu care scrii. Despre o tânjire scrii. O nostalgie nu se mântuie prin scris. Până nu acoperi foaia cu trecerea ta de la un capăt la altul, eşti fericit în iluzia nesingurătăţii. Tu cu tine însuţi fiind, nu-ţi mai pasă dacă te va urmări cineva, citind cândva, înţelegând poate mai mult decât eşti dispus să accepţi, că înţelegerea ta e imperfectă. Tirania necomunicării te face să scrii. Şi scrii cum poţi tu, candid, cu devotament, în singurătate... "Şi eu vreau să spun/ mai repede că sunt/ Mai repede vreau să spun/ Decât/ îmi trece acum pe dinainte/ O amintire". Când afli într-un târziu că a mai fost cineva care a visat să înţeleagă sintagma umbră pentru cer, tu deja compuseseşi în singurătatea ta, într-una din singurătăţile tale, într-una din transcrierile tale, aceeaşi sintagmă fără un înţeles anume. Misterioasă rămânând şi neîmplinită între cer şi pământ, parcă lăsată la vedere pentru cel care, în alt timp, o va zări, şi-o va apropria şi se va semna fericit ca singurul ei poet... Tânjire, nostalgie: "O, de-ar fi iubirea/ mereu între noi/ precum soarele/ Mereu crescând dintre munţi!"; "Eu cred că stelele/ în luminile lor se odihnesc/ Precum sfinţii în icoane/ Şi mai cred că numai din fântâna unei ape/ Cerul e făcut". Poetul, sărac şi singur, ar fi cel mai în măsură să-şi vorbească sieşi despre belşug, despre belşugul său: "Eu nu ştiu din ce belşug vine lumina/ Dar ştiu că dragos­tea-mi vine/ Din belşugul meu de dor./ Dacă mă deschei la piept/ Lumina dorului/ Din belşugul ei mi-o fac văzută./ Belşugul meu e să te văd/ A mia oară poate tot ca prima oară"... Ca şi altădată, textul fiecărui poem beneficiază de câte un moment de strălucire. Rar se întâmplă ca textul să nu aibă demnitatea necesară ca să reziste la lectură. Vă semnalez totuşi unul, intitulat Cum se fac lubeniţele mari, care nu rezistă la lectură, neserios, gesticulând între ridicol şi fantasmagorie. Şi acest amestec pe care vi-l permiteţi, de notaţii suave şi notaţii bizare, mă face să cred că la strângerea lor, cândva, într-un volum, vă va fi greu, dacă nu chiar imposibil să discerneţi între foarte bine şi deloc bine. Atâta vreme cât scrieţi sub impulsul unei trăiri autentice concretizate într-o metaforă curată, nimeni şi nimic nu vă poate ameninţa şi distruge. în singurătate, terapia prin scris îşi face treaba, îl vindecă pe poet, îi mângâie rănile şi ele se închid ca prin farmec. Ieşirea în lume însă, cu aceleaşi texte relativ vindecătoare, cu scopul dintr-odată altul, de a intra în literatură, de a vindeca şi pe alţii, ar putea eşua. Dar şi eu stau în cumpănă, mă îndoiesc de ce încerc să spun, sugerând un pericol real în ceea ce vă priveşte. Fiecare poet are dreptatea lui. Cândva veţi avea de triat cu grijă alegând corect între textele libere şi eficiente de-acum. închei transcriind aici Usturime şi Atunci: "Nu numai chipul meu/ A simţit usturime/ De la lovitura cu masca/ De la lovitura cu întunericul/ De la lovitura cu mândria/ Şi de la lovitura cu Visul"; "Tai repede din răsărit/ Ca să-mi ajungă/ Şi pe drumul amiezii/ Şi pe drumul înserării./ Din mine viitorul va ieşi/ Ca şi un tren din tunel/ Numai că atunci/ Eu voi fi tunelul/ Atunci, eu voi fi muntele"... Aşa să fie, şi aşa să vă fie! (Lazăr-Raoul, Crăsteţi-Recaş) * în spaţiul rămas, atât cât ne îngăduie, câteva poeme trimise din Medgidia de autorul lor, pe numele său Dima Zainea, rafinamentul textelor sale dovedind că nu scrie de ieri, de-alaltăieri. Parfum crud: "O tăcere mă soarbe din ceai.// Verbe reptile se rostogolesc în aer/ spire dintr-un fum - sihastru.// Oraşe de lumini/ mă urmează în doruri/ cearcăne de veghe.// Un gest mi se sprijină-n gânduri/ atingeri de orb/ şi noaptea mi te ascunde-n/ haine - parfum crud". Stampă: "Ninge. Se spovedesc/ copacii într-o catedrală/ de linişte/ tu... tiptilă mişcare/ îmi ţii echilibru-n gânduri.// Zăpada pufoasă/ incită urma/ cu zgomot de fraged.// Năzdrăvănii din chiot/ muşcă din aer/ fulare şi sănii./ Pleoapa uită să bată." Văduvie: "Din lacrimi... noaptea/ aşează-n crengi rubine/ de geamăt şi vânt/ în simbria liniştii/ migăleşte-n geam/ umbre din zgomot.// Undeva/ un brad se găteşte/ cu singurătate/ şi-o gleznă de ciută/ tremură-n priviri/ uitarea-n sine." Pribegie: "Zi de februarie/ se rostogoleşte-n/ albastru... nor de lăstuni.// Eu... îmi văd/ tinereţea/ pe-o prispă uitată/ cum ţese...ţese/ cu fir de păianjen/ himen/ de oră picurată.// Tu... te rujezi/ într-o fotografie/ din tinereţe / discret." Tu: "îmi apropii de suflet/ rufe uscate de ger.// Clipe cu spic/ îmi zăbovesc pe gene/ eternităţi brizante.// O aromă de noapte/ mă graţiază cu atingeri/ dintr-un deochi al tăcerii/ cu har... de prezenţă". După transcriere, cu textele de faţă, exigenţa îşi spune cuvântul. Este gustul dvs. de a înlocui ori sugera stări şi cuvinte prin, din loc în loc, cu semnul puncte-punctelor. Că sunt puţine la număr alesele dvs. texte, este un avantaj în crearea unei stări paşnice, de bine şi armonie. Dar mă gândesc cum ar rezista un volum adunând în sumar o sută de texte ca acestea, acum şi de-acum într-o sută de ani? Frumoasă, aleasă simţire, vie pe alocuri, dar şi cu puncte moleşitoare din belşug. Rafinament spuneam, dar inconsecvent cu sine şi cu legile drastice ale răbdării de a citi şi aţi însuşi fără pretenţii mari un temperament parcă obosit al celuilalt. Pentru partea bună a lucrurilor vă felicit, rugându-vă să ne trimiteţi şi nişte date despre dvs. (Dima Zainea, Medgidia) * Vă aduc la cunoştinţă, pentru liniştea dvs., că am primit şi am pus deoparte, ca pe o secvenţă a viitoarei dvs. cărţi, despre încălzirea mâinilor, înmulţită şi îmbunătăţită, pentru a o revedea cu atenţie şi cât mai curând, poate când s-or ridica de la noi zilele caniculare şi vijeliile lor ucigaşe. Depresia se instalează în noi de multă vreme, răbdarea şi bucuria se subţiază. Agresivitatea şi absurdul lovesc înemilos firile paşnice şi poezia lor. Cu datoria împlinită, a acestei amânări anunţate, vă mulţumesc pentru cuvintele scrisorii de la finele lunii iunie. Mă bucur pentru acumulările pe care le presimţiţi rodnice. Şi mă bucur că în toată restriştea acestei veri de iad, acestei vieţi de pomină, aveţi curajul şi convingerea că "nu trebuie decât să ne bucurăm pentru Tot". (Silviu Gongonea, Drăgăşani)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara