Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Multe, dar nu mărunte
La 120 de ani de la naştere, E. Lovinescu a fost sărbătorit mai mult în provincie. Numărul 19 al publicaţiei ploieştene AXIOMA, pe care am mai semnalat-o, cuprinde un grupaj de articole, din care îl reţinem pe al dlui Ieronim Tătaru. REVISTA NOUĂ, supliment literar al publicaţiei, tot din Ploieşti, ZARVA, vine în numărul din octombrie cu un editorial al dlui Constantin Trandafir pe tema E.L. şi valorile naţionale, precum şi cu un comentariu al dlui Ion Bălu despre "mutaţia valorilor". Despre ediţiile antume şi postume din marele critic, scrie dl Marian Chirculescu un articol foarte util. * Revista 22 reia în numărul 44 de la începutul lui noiembrie un sugestiv text semnat în Journal of Democracy din 1999 de mai vechea noastră cunoştinţă G.M. Tamás, Europa de Est, după un deceniu. Înfrângerea victoriei şi victoria unei înfrângeri, care se încheie aşa: "Democraţia liberală din Europa de Est este în suferinţă. Nu există nici o alternativă radicală la orizont [...] Într-un interviu acordat unui post de radio maghiar, am fost întrebat dacă eu, fost disident, pot spune acum că sînt fericit. Am răspuns că democraţia este un lucru destul de bizar, de care te bucuri pe cont propriu". Evident, democraţia nu e ceva care se înţelege sau se creează de la sine. Ea este o formă socială educată. Democraţia se învaţă, îşi are alfabetul propriu. Există alte forme, din acest unghi, mai naturale decît democraţia. Dovadă că societăţile omeneşti au avut nevoie de oarece timp - milenii - şi nici atunci n-au ajuns la ea peste tot, ca să adopte sisteme democratice de guvernare. * În STEAUA nr. 5-6 (mai bine mai tîrziu decît niciodată!) reţin atenţia două dezbateri: una despre roman, alta, despre opoziţia Masculin versus Feminin în literatură. La prima (fiind vorba de romanul secolului XX) iau parte Corin Braga, Ovidiu Pecican şi Mircea Petean, la a doua, numai doamne (Marta Petreu, Simona Popescu, Aura Christi, Doina Jela, Sanda Cordoş, Irina Petraş, Saviana Stănescu, Irina Nechit, Magda Cârneci şi, ca un fel de invitată de onoare, cu un text destinat unei alte ocazii, Ana Blandiana). S-ar fi cuvenit, crede Cronicarul, ca titlul dezbaterii să fie Feminin versus Masculin, dat fiind că bărbaţii au fost excluşi de la ea. Femeile sînt cele care fac bărbaţior, în ancheta din Steaua, o opoziţie cuviincioasă. Se putea, să admitem, şi mai rău, dacă ne gîndim la militantele feministe care scot, încet-încet, căpşorul şi la noi. * În CUVÎNTUL de pe octombrie, în binecunoscutu-i stil, vizibil de la titlu - Grafician sau taliban? - dl Mircea Mihăieş îl execută sumar, dar meritat, pe reprezentantul României la UNESCO, dl Eugen Mihăescu, pentru o luare de poziţie de un talibanism integral în care îi condamna pe americani, cu "aroganţa" lor cu tot şi le cerea... dovezi în privinţa vinovăţiei lui Ossama bin Laden. Cînd dl Iliescu l-a numit la Paris, mulţi dintre intelectualii din ţară s-au întrebat ce căuta turcul în Bulgaria, deci ce căuta în Franţa un om care a trăit ani buni la New York. Acum am înţeles: dl Iliescu, mai perspicace, a văzut înaintea noastră că dl Mihăescu e un antiamerican convins şi s-a temut să-i dea vreo misie peste Ocean. La Paris, tot nu-l cunoştea nimeni. Aşa că riscul de a se trezi vorbind era considerabil mai mic. Ceea ce, să recunoaştem, s-a dovedit o judecată corectă. Vă închipuiţi ce ieşea dacă dl Mihăescu era ambasadorul nostru la Washington şi-l soma pe preşedintele SUA să-i furnizeze dovezi despre rolul jucat de Ossama bin Laden şi de Al-Qaida în dărîmarea Gemenilor cu ajutorul unor avioane pline de fiinţe umane? Mare noroc cu prevederea dlui Iliescu! * În clujeana APOSTROF (nr. 10), Mihai Dragolea îi ia un interviu dlui Matei Călinescu. Pe lîngă amintiri personale, extrem de plăcute, legate de anii petrecuţi în ţară, înainte de 1973, dl Călinescu vorbeşte despre o preocupare constantă a d-sale din ultima vreme, şi anume despre lectura şi relectura cărţilor. De altfel, la Cluj, în primăvară, d-sa a ţinut cursuri pe această temă la Litere. Ca şi despre modernism, altă constantă în interesul dlui Călinescu, autor, încă de pe cînd era în România, al unui studiu privitor la modernism, reluat în SUA într-o formă mai amplă (a adăugat, bunăoară, un capitol despre kitsch).



Tolba lui Adrian Năstase
Primul editorialist de cotidian care se apleacă asupra directoratului lui Dinu Săraru la Naţionalul din Capitală este Ion Cristoiu. Într-una dintre părerile pe care şi le dă zilnic în MONITORUL DE BUCUREŞTI, Cristoiu îi face lui Dinu Săraru un portret de mărunt activist cultural ceauşist, desfiinţîndu-l ca director al Naţionalului. Editorialistul îşi exprimă bănuiala că Săraru ar fi ajuns în funcţia lui de astăzi în urma unei telefoniade. Protagoniştii acesteia ar fi, potrivit lui Ion Cristoiu, Adrian Sîrbu şi Răzvan Theodorescu. N-ar fi Dinu Săraru primul înscăunat într-o asemenea funcţie, cu concursul telefonului. Nenorocirea e că fotoliul de director al Naţionalului nu se potriveşte cu anvergura ocupantului său, căruia i-ar sta mai bine pe scaunul său de preşedinte al Fundaţiei Nişte ţărani. * Vizita lui Adrian Năstase în Statele Unite a stîrnit reacţii dintre cele mai diverse în ziarele centrale. În ADEVĂRUL Rodica Ciobanu avansează ipoteza că Washingtonul îl preferă pe Năstase ca interlocutor, nu pe Ion Iliescu. * ZIUA, cotidian al cărui redactor şef s-a aflat printre ziariştii care l-au însoţit pe premier în Statele Unite, e de părere că Năstase a obţinut tot ce se putea în această vizită în care a fost primit şi de preşedintele Bush, deşi această primire nu era prevăzută în program. * În CURENTUL, Tia Şerbănescu scrie că ,,vînătorul Năstase pleacă din SUA cu tolba plină", dar nu uită să remarce autoarea Brefului: ,,Bine că măcar Guvernului îi merge din plin. De fapt, nu e chiar o surpriză: şi românilor de rînd le merge mai bine în America decît acasă". * Cornel Nistorescu aminteşte în EVENIMENTUL ZILEI că România a mai fost primită cu onoruri şi încredere în America: ,,După mai multe vizite de succes sau vizite istorice, România a ajuns pînă la a nu mai avea vreo şansă pentru NATO şi un fel de codaşă a plutonului. Acum lucrurile s-au relansat. Întrebarea este dacă Adrian Năstase va repeta experienţa nefericită a îmbătării cu apă rece. Ştiu că mulţi se vor supăra, dar tentaţia mea este să răspund: sigur că da! Să fie de data asta altfel?" Nu e treaba Cronicarului să bage mîna în foc pentru ceea ce va face premierul Năstase. Acesta are însă de partea sa cîteva avantaje şi e greu de crezut că le va lăsa nefolosite. Cel mai important e că are în spate un partid pe care îl ţine bine în mînă. Aşadar, Năstase pare scutit de surpriza de a face la Washington promisiuni de care nu se poate ţine la Bucureşti. De asemenea, el are şansa de a nu fi privit cu invidie la Cotroceni - atît cît îngăduie politica autohtonă aşa ceva. încît nu i se pun beţe în roate şi nu trebuie să semneze la Bucureşti bonuri de decont pentru succesele sale personale în străinătate. Problemele pe care le are premierul Năstase pentru a convinge America sînt, în mare parte, aceleaşi pe care trebuie să le rezolve pentru a covinge România: reformă, privatizare, performanţe economice, legalitate şi, nu în ultimul rînd, scăderea semnificativă a corupţiei. Aşa că, de fapt, Adrian Năstase va obţine puncte în Statele Unite dacă va reuşi să se ţină de propriile sale promisiuni făcute în România. * Gigi Becali a bătut un ziarist, şi-a anunţat ADEVĂRUL cititorii, în timp ce NAŢIONAL, publicînd pe prima pagină o fotografie a aceluiaşi Becali, se întreba: Cine îl opreşte? Cititorii COTIDIANULUI au aflat că Gigi Becali aplică legea pumnului în gură. Ziarul CURIERUL NAŢIONAL, al cărui director e unul dintre fraţii Păunescu, a prezentat în titlu acţiunea huliganică a lui Becali drept ,,pălmuire", după care, autorul relatării a pus punctul unde trebuia precizînd că Gigi Becali ,,a recurs la forţa pumnului". Gigi Becali e cunoscut şi recunoscut drept principal finanţator al clubului Steaua, al cărui preşedinte e tot unul dintre fraţii Păunescu. Ziaristul bătut de finanţator nu e cunoscut decît ca angajat al Pro TV. Ceva îl face pe Cronicar să creadă că în mai puţin de o săptămînă nefericitul ziarist îi va cere scuze finanţatorului că l-a lovit cu faţa în pumn şi îi va mulţumi pentru potopul de înjurături scabroase pe care i le-a adresat Gigi Becali.