Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Dl Buduca n-are haz

Dacă dl Manolescu n-are habar, dl Buduca n-are haz: o notă din CUVîNTUL (nr. 5) susţine că, nici mai mult, nici mai puţin, dl M. este cel care semnează Cronicar în R.l. Ce ar fi de zis? Poate doar că am luat şi noi un hap de ghicit şi am ghicit că, nici mai mult, nici mai puţin, dl Buduca este cel care semnează Cronicar Junior în Cuvîntul. Cronicarul Junior uită să ne spună de ce Cronicarul _n-are habar. îi vom spune noi de ce Cronicarul Junior n-are haz: fiindcă hăpăie ca Flămînzilă două coloane de revistă (cam cît spaţiul pentru un articol) ca să spună, ce? Asta-i problema, că n-am înţeles ce vrea să spună. Scrie de pildă C.J.: "Ce mai zice Cronicarul? Că revista noastră (nr. 3-4) ar cuprinde texte ale unor colaboratori care nu şi-ar fi exprimat încuviinţarea. Adică? S-a măritat Cuvîntul şi n-a cerut încuviinţarea părinţilor?" Nu ne interesează de către cine, de ce, cu cine a fost măritat Cuvîntul (de măritat, a fost măritat, asta se vede cu ochiul liber), dar fapt e că ne-am trezit publicaţi de dl Buduca în seria nouă a revistei, fără să fim întrebaţi dacă dorim sau nu să colaborăm la ea. E simplu, e clar, care o fi problema? Şi, dacă tot n-am înţeles unde-şi ţine dl Buduca hazul, să ne amuzăm puţin pe seama noului redactor-şef. Supărat că _ne-am întrebat ironic ce or fi alea recenzii promo, adică plătite, Cronicarul Junior se oferă, tot ironic (crede el!) să publice pe gratis recenzii la cărţi ale liberalilor. Mulţumim din inimă, dar noi gîndim că liberal nu e să fim recenzaţi în Cuvîntul, nici gra-tis, nici pe banii noştri, liberal e să fim plătiţi pentru ce ni se publică, în Cuvîntul, cu sau fără voia noastră. Aşteptăm mandatul.  Un nou scandal intelectual: în revista 22 (nr. 655), unul dintre colaboratorii la Tratatul Academic de Istorie a Românilor, dl Octavian Iliescu, pune pe două coloane texte ale d-sale destinate ediţiei ratate a Tratatului din 1980 cu texte semnate de acad. Şt. Ştefănescu în volumul IV al ediţiei din 2001 a Tratatului Academic. Nu există nici o îndoială în privinţa identităţii acestor texte. în plus, acad. Şt. Ştefănescu face şi combinaţii ciudate, introducîndu-l în reţetă şi pe dl B. Murgescu. E a nu ştiu cîta oară cînd specialişti foarte serioşi produc probe deplin credibile de folosire necuvenită a unor contribuţii istorice, mai pe româneşte, de plagiat. De obicei n-a urmat nimic. Nici de data asta?  în ADEVăRUL LITERAR ŞI ARTISTIC de pe 1 oct., dl Niculae Gheran semnează un studiu intitulat sugestiv Rebreanu - recurs în anulare. Dl Gheran este pentru Rebreanu ceea ce este G. Pienescu pentru Arghezi: editorul omniscient. în studiu e vorba de corespondenţa de familie a autorului lui Ion, salvată de la imixtiunile soţiei şi fiicei acestuia de către Gabriel Strempel, care nu le-a restituit pe toate din fondul BAR cînd i-au fost solicitate, şi de problema proceselor nesfîrşite intentate de fratele mai mic al lui Rebreanu pe tema paternităţii Puiei, fiica romancierului. Foarte interesant!

Un scurt dosar de presă

Care parte dintre ziarele din Bucureşti au editorializat despre cartea fostului preşedinte al României, Emil Constantinescu. Note proaste de sus pînă jos. în JURNALUL NAŢIONAL, Marius Tucă e supărat că memorialiştii care au murit nu mai au loc de cei vii, printre care îl integrează şi pe fostul preşedinte Constantinescu pe care îl consideră "Emil C. pe numele său de scriitor". Totuşi să fim serioşi, oricît de scurt ar fi un editorial, nu ne putem rezolva absenţa ideilor prin prescurtarea numelui celui despre care scriem.  în CURENTUL, Tia Şerbănescu constată că politicienii tranziţiei "nu ne-au umplut buzunarele sau cămările. în schimb au avut grijă să ne umple rafturile bibliotecilor cu scrierile lor. Zilele trecute şi dl Constantinescu şi-a făcut apariţia pe rafturi cu patru volume groase, cumulînd 3.500 de pagini sub titlul "Timpul dărîmării, timpul zidirii". Lansarea a avut loc la Ateneu, într-un cadru select, prefaţată de un film documentar despre autor - aplaudat de peste 1000 de admiratori. Din sala arhiplină au lipsit totuşi cîteva piese arheologice importante atît în timpul dărîmării sale, cît şi în timpul (aici autorul a fost comparat ba cu Manole, ba cu Ana) zidirii. Au lipsit cei trei premieri numiţi de dl Constantinescu: Ciorbea, Vasile şi Isărescu - semn că timpul vindecării n-a sosit încă." Comentatoarea îi reproşează pe un plan subţire fostului preşedinte, printre altele, că "amintirile sale costă 1,6 milioane de lei, iar în ediţia de lux - peste două milioane. Dumnezeule, ce mult ne costă amintirile!" încheie, totuşi benign comentatoarea Curentului.  Pentru unul dintre editorialiştii ziarului ZIUA, Dan Pavel, lansarea de la Ateneu a cărţii fostului preşedinte al României "a fost un spectacol de sunet şi lumină cu efecte studiate, în care se împleteau cultul per-sonalităţii şi nostalgia pentru vremurile bune ale Convenţiei Democratice. [...] După ce a promis acum doi ani că nu va mai avea de-a face cu politica, Emil Constantinescu şi-a regizat revenirea fiind rugat s-o facă tocmai de peste Ocean de către fostul ambasador al Statelor Unite la Bucureşti, David Funderbunk." Cu prilejul acestui editorial, se pare că Dan Pavel îşi ia adio de la Vladimir Tismăneanu reproşîndu-i analistului că acordă credit afirmaţiilor fostului preşedinte că n-a fost susţinut de presă faţă de realizările din perioada 1996-2000. Cronicarul, care a citit şi el presa vremii îşi aminteşte că Emil Constantinescu n-a avut o presă bună, dar că unii analişti l-au susţinut, pînă la un punct.  Cronicarul nu ia în discuţie prostiile pe care CRONICA ROMâNă le pune pe prima pagină despre memorialistica fostului preşedinte.  De-a dreptul devastator este editorialul semnat de Cristian Tudor Popescu în ADEVăRUL. Lăsînd deoparte cîteva amintiri strict personale şi unele epitete scandaloase, CTPopescu analizează strîns efectele faimosului abandon de la candidatura la preşedinţie a dlui Constantinescu, trăgînd concluzia că "prin dezertarea lui, urmată de împingerea încăpăţînată în faţă a unui prim ministru bun, transformat într-un prost candidat la preşedinţie, a rupt în două zona dreptei. Pe drumul astfel deschis, au năvălit în Parlament cetele peremiste, în cap cu tribunul. E. Constantinescu a fost cel mai bun agent electoral pentru CVTudor - dacă astăzi trebuie să înghiţim atît de des duhorile sconcsului cruciat, să-i mulţumim dlui Constantinescu". De multe ori ne-am disociat de cele scrise de CTPopescu, de această dată n-o putem face. Unde ne despărţim totuşi de editorialul său este finalul, unde redactorul-şef al ziarului Adevărul scrie: "spuneam cîndva că soarta tristă a României în postcomunism se datorează faptului că ungurii, cehii sau polonezii au avut comunişti mai de bună calitate decît ai noştri. După mai bine de un deceniu de libertate, înţeleg şi că majoritatea intelectualilor României nu erau cu nimic mai buni decît activiştii de partid". Să nu exagerăm, măcar pentru că mare parte din intelectualitatea autohtonă a refuzat să intre în politică.