Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Bătînd cîmpii elizei
Cică un Cronicar, ducînd tot soiul de lipsuri, ca mai toată păturica lui socială cu urzeală rezistentă din lungul război postbelic, a rămas o săptămînă fără reviste literare proaspete. Lipsa de salvari, de ostropel, ghetele vechi, pelicanul sau babita au intrat în firea lucrurilor, dar fără reviste literare românesti din luna aceasta metabolismul i se dă peste cap. De trei ori. Si scoate o sinteză din redingota franceză. Mai precis despre fenomenul "la rentrée". Si noi trăim printre fenomene, dar pe acesta nu-l avem. După seceta de vară, un val urias de cărti noi inundă în fiecare an, la începutul toamnei, librăriile franceze. Pestii cei mari care vor concura la premiile din noiembrie, traducerile cele mai importante, debuturile, toate sînt tinute la ecluză pînă în acest moment, cînd se deschid portile si viitura de cărti porneste cu zgomot spre "victime". Strategiile de marketing ale editorilor în concurentă, care se străduiesc să atragă atentia publicului, se suprapun într-un vacarm si nimeni nu e multumit: nici autorul care se pierde în masa de confrati, nici criticul sinistrat care nu poate prididi, nici librarul cu spatiul suprasolicitat, nici cititorul, incapabil de a opta, hărtuit de mass-media si asteptînd să se aleagă apele. Si totusi traditia valului literar de toamnă continuă, în ciuda protestelor recurente. Ba chiar anul acesta a fost un veritabil tsunami, un record absolut: numai la categoria romane au apărut, într-o singură lună, 511 titluri noi, dintre care 334 semnate de autori francezi (75 ă debutanti). Toate acestea îsi dispută coloanele revistelor literare, ale cotidianelor, emisiunile specializate de radio si televiziune, siturile de pe Internet, subiectele sînt rezumate cît mai incitant, debutantilor li se prezintă biografiile (cu cît mai neobisnuite, cu atît mai bine) si pozele din unghiuri neconventionale, se pun la bătaie bani, fantezie, stiintă, se trag sfori pentru ca "produsul" să atragă atentia si curiozitatea tot mai putinilor împătimiti de lectură. Comentînd "la rentrée" 1999, revista "Lire" scrie cu umor: "Niciodată în istoria literaturii franceze nu s-a publicat atît de mult si nu s-a citit atît de putin. Trăim într-o tară unde sînt de acum mai multi autori decît cititori". * Să ne întoarcem acasă. Mai bine că n-avem la rentrée ă e, după cum se vede, o prostie. E adevărat si că numărul romanelor românesti apărute în cursul unui an nu e prea mare (în schimb, volumele de poezie sînt cu sigurantă mai multe decît cititori), astfel încît nu se produce oarece înghesuială decît pe la începutul lui iunie, la Tîrgul de carte. Marketingul cultural nu se practică la noi, pe de o parte fiindcă e costisitor si editurile ă sărace, pe de alta fiindcă publicul cititor e alcătuit preponderent din bugetari, artisti, studenti, pensionari ă tot oameni nevoiti să înghită de cele mai multe ori în sec în fata ofertei îmbietoare din librării sau să amîne cumpărarea volumului pînă vor dispune de suma necesară, stiind că îl vor găsi tot acolo (desi mici, tirajele nu se mai epuizează, ca odinioară, în cîteva zile, nici în cîteva săptămîni). Premiile literare nu influentează nici ele piata si nu interesează decît pe autorii nominalizati, topuri serioase de vînzări n-au cum să se facă, pentru că informatiile nu sînt centralizate si, în general, informatia culturală circulă în mediile interesate mai mult pe cale orală * Si fiindcă tot a venit vorba despre romane românesti, Cronicarul îndrăzneste să facă si el o predictie pentru anul 2000: după fragmentele pe care le-a citit în "Art-Panorama", "Contemporanul", "Facla", "Apostrof" si în revista noastră, romanul Norei Iuga, Sexagenara si tînărul, va fi un eveniment editorial.



Gafele Apărării
Cu o suspectă periodicitate România suferă scăderi de imagine de acolo de unde n-ar trebui în nici un caz să i se întîmple asa ceva. Ministerul Apărării Nationale intră din cînd în cînd în complicatii care pun România într-o lumină proastă, cel putin initial. După afacerea rachetelor pentru Irak, afacere care, în cele din urmă a fost demontată, dar nu fără ca initial să fi izbucnit un consistent scandal international care a pus sub semnul întrebării credibilitatea tării noastre, Armata s-a confruntat cu un nou scandal. Acela de a fi încercat să vîndă mine antipersonal cu prilejul unui, să-i zicem, tîrg de armament care a avut loc la Londra. Asta după ce România a devenit, din 1987, parte a unei conventii prin care se interzice întrebuintarea acestui tip de mine. Acestea ar fi datele problemei, la vedere, date provocate de faptul că în oferta românească din pliantul pentru acea expozitie sau tîrg de la Londra a apărut o ofertă veche de mai multi ani. Prilej pentru presa străină să pună sub semnul întrebării seriozitatea cu care România respectă angajamente pe care si le-a luat nesilită de nimeni. În presă au apărut la noi mai multe interpretări despre această gafă, dar în afară de ele rămîne o întrebare ă cum e posibil ca armata să comită gafe de asemenea proportii? Cronicarul nu oferă un răspuns, ci doar o ipoteză cu cîteva ramificatii. Ipoteza cea mai simplă si mai probabilă - aceea a neglijentei. Adică, extraordinar de grav, nimeni n-a băgat de seamă că oferta de armament a României include si mine antipersonal, la doi ani după ce tara noastră a ajuns parte a unui document care proscrie acest fel de mine. Neglijenta nu e o simplă scăpare, atunci cînd vine vorba de MApN. Ea poate fi considerată un simptom. Precedentul functionarului prost, care una aude si cu totul alta spune sau scrie, ar putea fi valabilă atîta timp cît la Ministerul Apărării n-ar exista, cel putin teoretic, filtre care să înlăture posibilitatea unor asemenea prostii. După producerea acestei gafe, iată că MApN-ul a decis organziarea unei comisii de anchetă pentru a da de urma celui sau celor care au produs gafa. Într-un fel această decizie vine să recunoască o înfrîngere, dar si o repliere fată de o gravă acuzatie internatională. În cele din urmă, marele semn de întrebare e cum de a fost posibil ca în acest minister în care, mai putin ministrul, tot ceea ce se întîmplă e legat de disciplina militară strictă să poată avea loc un asemenea tip de antireclamă. Cînd prostia începe să capete iz de provocare, oricît de dificil ar fi, trebuie căutat autorul gafei. * Desi nu pare acelasi lucru, fată de un asemenea eveniment, armata ar trebui să reactioneze tot atît de unitar în descoperirea autorilor cum a reactionat atunci cînd s-a văzut atacată prin procesul generalilor Stănculescu si Chitac. * Primarul orasului Cluj a devenit si vînător de "spioni". Sub titluri care mai de care mai spectaculoase, presa centrală de săptămîna trecută a relatat incidentul prin care Gh. Funar a decis că sediul spionajului maghiar e în clădirea consulatului Ungariei din orasul al cărui primar e Gh. Funar însusi. Cît de serioasă e întreprinderea bizarului primar? Tot el a mai anuntat că vrea pe lîngă băncile din spatiul public să vopsească în tricolor si cîinii vagabonzi, ceea ce, fără doar si poate, i-ar aduce un loc în cartea recordurilor precum si multumirea frizerilor care ar trebui să se ocupe de colorarea părului cîinilor vagabonzi din orasul peste care dl Funar e mai mare. Cum însă e foarte greu de făcut o deosebire între întreprinderile de imagine si cele de profunzime ale acestui primar, poate că n-ar fi rău dacă actiunile sale ar fi monitorizate de specialisti în materie, începînd de la psihologi si, dacă va fi cazul, încheind cu psihiatri care să dea de capătul ciudăteniilor la care se dedă Gh. Funar. * COTIDIANUL anuntă cu mare tam-tam că a început campania electorală, iar ADEVăRUL îsi previne, în aceeasi zi, cititorii că regele Mihai vrea să-si recapete proprietătile. Elementul comun? O anumită defazare fată de faptele în sine. Campania electorală a început mai demult, chiar dacă neoficial, iar regele Mihai n-a ascuns niciodată că vrea să recapete ceea ce i-a apartinut.