Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Precizare
În numărul 26 al revistei noastre, Cronicarul a publicat, între altele, o notă intitulată: A fost Adrian Păunescu agentul lui Ceauşescu? şi în care comenta un articol din ziarul Evenimentul zilei. Cronicarul a preluat, cu această ocazie, supoziţia directorului ziarului citat cum că (dar sub semnul întrebării?) interviul acordat de Mircea Eliade lui Păunescu este o "minciună gogonată" pusă în cîrca savantului român de peste hotare. Mai mult, Cronicarul vine şi cu o supoziţie personală: "De ce n-am accepta că atunci cînd A.P. s-a întîlnit cu M.E., el a reuşit un tur de forţă, convingîndu-l, cel puţin vremelnic, pe acesta asupra însuşirilor lui Ceauşescu..." Cronicarul mai spune: "Nu ştim cît e de adevărat acel interviu..." Să fi fost o discuţie nedestinată publicităţii din care A.P. să fi făcut un interviu? Lucrurile stau altfel şi pot fi verificate. Cronicarul este în situaţia de a face cuvenita rectificare. A.P. i-a luat lui M.E. un interviu. Savantul român a pus condiţia publicării integrale a textului, insistînd pe faptul că numele lui Nae Ionescu trebuie să figureze în text, aşa cum l-a citat el însuşi. A.P. a publicat interviul cenzurat. Numele lui Nae Ionescu a fost omis. N-a avut tăria de a refuza publicarea în aceste condiţii care încălcau înţelegerea. Mircea Eliade a protestat vehement. Cu toţii am auzit la "Europa Liberă" protestul, ca şi textul necenzurat al interviului. În ce priveşte "mandatul" pe care A.P. l-ar fi primit de la Ceauşescu spre a-l contacta pe Eliade, Cronicarul nu ştie mai mult decît zvonul legat, prin cartea lui Mihai Pelin, de scrisoarea către Stancu. Dar a citit în presă negaţia poetului care a considerat că acuza cu pricina e o tentativă de linşaj moral. Cronicarul este nedumerit: de vreme ce, după '89, A.P. a făcut, în ziarele sale şi în Parlament, de cîteva ori, elogiul fostului dictator, în ce fel ideea că a primit un mandat de la acesta ca să-l convingă pe Eliade de realizările regimului şi ale liderului său poate constitui un linşaj?



Bărbatul cu cutia de chibrituri
În MOZAICUL de la Craiova (nr. 5), pe a doua copertă, citim un extraordinar text al Hertei Müller, din trei secvenţe, cea mijlocie purtînd titlul pe care l-am pus mai sus. Textul e un fragment din Niederungen, amestec de evocare şi ficţiune, de lirism şi de epic, în centrul căruia se află Banatul copilăriei scriitoarei. A fost tradus de Cosmin Dragoste, care o şi prezintă (şi bine face) pe Herta Müller, ieri, colega noastră, germanistă şi scriitoare timişoreancă, azi (după 1987), unul din cei mai reputaţi scriitori germani actuali, răsplătită cu toate premiile importante ale Germaniei.  În ZIUA LITERARĂ (nr. 9), poetul Cezar Ivănescu îşi aminteşte de împrejurările în care a debutat, consacrîndu-se literaturii (am ratat, scrie intervievatul, "o posibilă carieră de sportiv de performanţă, apoi o onorabilă carieră de profesor de provincie"), adăugînd o critică acerbă la adresa "veritabilului genocid" cultural (şi nu doar) ai cărui martori neputincioşi sîntem. Ioan Holban ne semnalează, tot acolo, Eseul despre Dante al lui Osip Mandelstam, tradus de Livia Cotorcea şi apărut în Editura Universităţii "Al.I. Cuza" din Iaşi în 2001. Dat fiind felul în care se distribuie cartea astăzi la noi, nu e de mirare că habar n-am avut de apariţia de la Iaşi. Şi cînd te gîndeşti că Osip Mandelstam cel ucis în Gulag e, poate, cel mai mare poet rus al secolului XX! Facem Liviei Cotorcea o plecăciune şi o rugăm să trimită şi Cronicarului cartea. Comentînd în aceeaşi gazetă prozele lui Marius Chiva citite în Cenaclul Euridice, Marin Mincu se adresează junilor autori de azi: "aş dori din partea tinerilor păreri despre metoda fracturistă; metodele tradiţionaliste de analiză clachează". Şi, uite cum, Ianuş, Chiva et. comp. păţesc, după opt decenii, ce a păţit Tzara: se trezesc luaţi în serios în încercarea lor de a lua în răspăr toată literatura anterioară. Ar trebui să le reamintesc ce a făcut Tzara, speriat de oficializarea dadaismului. L-a declarat mort şi îngropat. E o lecţie de care ar trebui să ţină cont cînd vine Mincu şi pune întrebări precum aceea de mai sus. În fine, o veste bună: în editorial, Eugen Uricaru descrie Campania "Pentru lectură" iniţiată de Ziua literară. E prea frumos, ca să nu fie adevărat.  Din EVENIMENTUL ZILEI din 10 iulie, culegem o incredibilă probă de cinism a secretarului de stat Corega de la MEC: pus să explice de ce olimpicii români, cîştigători ai Olimpiadei de Informatică din Europa Centrală, au fost trimişi cu trenul, cl. II, pînă la Kosice, dl. Corega a răspuns: "Pînă la Kosice se poate ajunge şi cu bicicleta". Elevii or mai fi oprit ceasul din cînd în cînd, a adăugat ministrul, sugerînd că mersul cu trenul "dă excursiei şi o dimensiune de cunoaştere geografică". Din Mersul Trenurilor aflăm că pînă la Kosice sînt 1000 de km pe calea ferată şi că drumul ia ceva mai puţin de 24 de ore.



Nudismul cîinilor şi pomana primarului
Cronicarul a cam rămas fără grai citind în presa centrală că UDMR a cerut Budapestei să nu mai acorde burse pentru etnicii maghiari din România, pentru a-i determina să rămînă pe plaiurile natale. Să ne imaginăm ce ecou ar fi avut o cerere asemănătoare din partea PSD adresată ţărilor care acordă burse sau care primesc cetăţeni români temporar sau definitiv. Revenind la UDMR şi la cererea sa, cine a sădit în rîndurile tinerilor maghiari din România ideea că nu pot face studii în ţară fără a li se prejudicia identitatea etnică? UDMR a ajuns, în prezent, să ceară Budapestei să nu mai acorde sprijin intelectual maghiarilor de cetăţenie română deoarece aceştia nu se mai întorc în România. Asta nu e vina Budapestei, la fel cum nu e de pildă vina Bucureştiului că acordă burse de studii tinerilor din Republica Moldova şi că mare parte dintre aceşti tineri nu vor să se întoarcă la Chişinău după aceea.  Am detectat în CURIERUL NAŢIONAL un editorial scris de un anume Cristian Unteanu, Bruxelles. Subiectul dlui Unteanu e distincţia (sau asocierea) dintre rromi şi ţigani. Editorialul său, care poate sta ca probă pentru maniera în care unii ziarişti români privesc problema ţiganilor care emigrează din România, literalmente scandaloasă, are un singur "merit". Ne reaminteşte că acest domn scria pe vremuri, pentru pagina externă a României literare, foarte vibrante articole de elogiere a regimului Ceauşescu. E adevărat, nu în calitate de corespondent la Bruxelles.  Cîinii nu vor mai avea acces pe plajele litoralului românesc! a decretat ministrul Turismului. Chiar dacă unele ziare l-au luat peste picior, din obişnuinţă, pe Dan Matei Agathon, Cronicarul se declară de această dată întru totul de partea lui. Cine vrea să meargă pe plajă cu cîine cu tot, s-a gîndit Agathon, va plăti un milion pe oră ca să-şi bronzeze cîinele laolaltă cu bipezii care îşi fac concediul la mare. Cronicarul nu înţelege grija pentru cîini a ziariştilor supăraţi de această măsură discriminatorie a lui Agathon. De vreme ce există plaje separate pentru nudişti, care nu muşcă, de ce n-ar exista şi plaje separate pentru cîini, care n-au nici slip, nici sutien, mai şi muşcă şi îşi fac nevoile pe unde îi apucă?  Într-un interviu acordat agenţiei Mediafax, guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, anunţă o premieră. Că BNR se va ocupa şi de stabilitatea preţurilor din România, nu numai de stabilitatea monedei româneşti. Pentru cine are urechi de auzit acest anunţ echivalează şi cu o declaraţie politică. E pentru prima oară cînd Banca Naţională a României afirmă că îşi va lua în serios şi acest rol, de care nu s-a putut ocupa atîta timp cît n-a avut control asupra evoluţiilor leului.  Potrivit unui raport al Societăţii Academice Române, guvernul cu cea mai încărcată schemă din Europa este cel de la Bucureşti. Astfel că avem ministere care se calcă pe picioare, ministere care există fără a-şi justifica existenţa şi supra-ministere menite să facă ordine în haosul ministerelor existente.  Premierul Năstase a ajuns la concluzia că trebuie ca acei membri ai PSD care au parte de o mediatizare negativă să facă obiectul unei monitorizări în cadrul PSD. Cum această intenţie a premierului a fost anunţată de mai multe ziare centrale, întrebarea Cronicarului e de ce PSD, partid cu peste o jumătate de milion de membri, are nevoie de presă ca să afle cu ce se ocupă membrii săi deocheaţi? Nu se ştie în PSD ce fac membrii marcanţi ai partidului, sau a devenit partidul de guvernămînt un soi de partid creştin ad-hoc, punînd în practică ideea că nu trebuie să ştie stînga ce face dreapta?  Absolut ruşinos spectacolul de nabab pe care primarul Bacăului, Dumitru Sechelariu, l-a oferit concitadinilor săi de ziua sa de naştere. Primarul a dat de mîncat şi de băut băcăuanilor gratis. Ştirea a apărut cam în toate ziarele de mare tiraj. Remarcăm cele scrise în ADEVĂRUL şi în Evenimentul Zilei despre faptul că primarul Sechelariu se erijează în binefăcătorul oraşului său, în loc să încerce să rezolve problemele care îi fac pe unii dintre băcăuani să se înghesuie la pomana primarului, cu primarul în viaţă.