Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Neagra jubilaţie


Dan C. Mihăilescu îşi începe cronica din revista 22 nr. 20, la volumul lui Alexandru George Confesiuni împotrivă (Ed. Albatros), cu un portret al autorului pe care nu riscă să îl supere, fiindcă el e oricum supărat pe toată lumea. Cel mult, să-i dea în plus apă la moară celui care, oricît de apreciate, pe bună dreptate, i-ar fi cărţile şi publicistica, se consideră, cu neagră jubilaţie, un marginalizat şi o victimă a campaniilor denigratoare. Ludicul Dan C. spune că s-a amuzat cîndva făcînd o clasificare a criticilor literari după firile celor şapte pitici din Albă ca Zăpada a lui Disney, pe Alexandru George identificîndu-l cu Grumpy, Supărăciosul căruia nimeni, cu nimic, nu-i intră în voie (ne imaginăm ce savuroasă va fi expresia indignării distinsului eseist, critic, istoric literar, prozator şi traducător la asemenea blasfemie!). Inutil să mai spunem că portretul - ce ocupă o întreagă pagină de revistă, analiza propriu-zisă a cărţii urmînd în nr. 21 - e creionat cu preţuire pentru operă şi simpatie "pentru Figura care este Alexandru George", atitudine comună, credem, majorităţii celor ce îl cunosc şi îl citesc. Nu ne putem opri să reproducem un lung pasaj, ce caracterizează de minune personajul: "Adevărul este că nu există în literatura noastră de azi un scriitor a cărui "politică" individuală în cadrul breslei să se desfăşoare mai direct, mai constant, tenace şi agresiv împotriva propriei persoane. De treizeci de ani, Alexandru George se delimitează cu neagră voluptate de toată lumea, de toate curentele de opinie, de (aproape) toate lobbyurile ce striază lumea literară, cu o ţâfnă când pitorească şi profitabilă, când copilăresc-ridicolă şi păguboasă. Egofil etanş, e fericit să se ştie bârfit, neînţeles, marginalizat, potopit de invective. Alterat de mania persecuţiei şi mania contradicţiei, iritările şi negaţiile sale sunt direct proporţionale cu... satisfacţiile şi pozitivul existenţei. Este în centrul atenţiei, se plânge că e ignorat, necitit, necitat, necomentat. I se premiază cărţile, se plânge că-i un veşnic outsider, neluat în seamă de nici un for. Se scrie de prozatorul A.G., acesta-i bosumflat că nu-i sunt luate în discuţie opiniile de istoric literar. Se scrie de istoricul literar A.G., se plânge eseistul A.G. Dacă-l citeşti ca pe un critic literar, se zbârleşte cum că face analiză politică sau că e şi traducător etc. Având câteodată, simultan, rubrici în două, trei gazete, plus articole în două, trei reviste lunare, publicând în 30 de ani vreo 20 de volume, 13 cărţi traduse şi încă pe-atâtea ediţii, antologii, prefeţe ş.a.m.d., Alexandru George se lamentează la tot pasul că-i sabotat, nu are unde să publice, că l-au gonit toate gazetele, că e unicul, supremul ostracizat într-o lume de (invariabil) grafomani şi imbecili alintaţi de Sistemul politico-editorial etc. etc." Nu sîntem însă de părere că "hachiţele", umorile, lesnea ofuscare a omului îi îndepărtează cititorii, dimpotrivă, şi datorită lor, semnătura lui Alexandru George sub orice text e o garanţie că lectura nu va fi în nici un caz plicticoasă. Provocările, pledoariile, spargerile de clişee, vehemenţa atacurilor sale, niciodată triviale, în-tr-un stil ce îi e propriu şi cu un foarte special umor rezultat din incidente şi întorsături de frază neaşteptate, se citesc cu interes şi reacţii pe măsură. Fireşte, Alexandru George e supărat foc şi pe revista noastră, pe redactorii şi colaboratorii ei, şi nu pierde nici un prilej să ne beştelească. Exageraţiunile, judecăţile nedrepte, raportarea permanentă la sine ne trezesc în mod paradoxal un zîmbet de simpatie. Aşa e el. Admiraţia pentru scriitorul Alexandru George înglobează şi sarea şi piperul bodogănelilor lui Grumpy. * În acelaşi număr din 22, suplimentul literar e consacrat Programului Luna Bucureştilor (9 mai-9 iunie), în care e inclus şi Tîrgul de carte Bookarest 2000. Acum, cînd candidaţii la primăria capitalei se laudă care mai de care cît iubesc ei de înfocat Bucureştiul (cum au făcut-o, la rîndul lor, şi cei pe care i-a


Costin Georgescu, un om de paie?


Cîteva ziare centrale, printre care şi ADEVĂRUL, au anunţat că în PDSR s-ar pregăti înlocuirea d-lui Ion Iliescu din postura de candidat la prezidenţiale. În ediţia sa de sîmbătă, 20 mai, Adevărul anunţa, citînd surse din PDSR, că partidul a intrat în tratative cu dl Theodor Stolojan. În aceeaşi zi însă mai marii PDSR-ului au făcut o demonstraţie publică de fidelitate faţă de dl Iliescu. Cel mai apăsat rostitor al ataşamentului neabătut pentru actualul lider al PDSR a fost dl Adrian Năstase, despre care mai mulţi analişti au afirmat că încearcă să ferească partidul de efectul Costea, distanţîndu-l de dl Iliescu. Unul dintre aceşti analişti, l-a acuzat ulterior pe dl Năstase de laşitate şi de oportunistă dare înapoi în faţa ofensivei lui Ion Iliescu. Luînd în calcul reacţiile de această factură din presă, cît şi editorialul semnat de directorul ziarului Adevărul, intitulat Domnul Altcineva, în care e reluată ideea candidaturii la preşedinţie a lui Theodor Stolojan şi avansată ca o propunere personală candidatura actualului premier, e drept că nu în calitate de susţinuţi ai PDSR, ceva s-a întîmplat. Dar acel ceva n-a fost suficient de puternic pentru a luxa influenţa în partid a
d-lui Iliescu. * Se pare că anumite informaţii existau şi în partidele din actuala coaliţie guvernamentală, dintre ele unele au lansat semnale către un PDSR fără Ion Iliescu. Semnale pe care le-au retras după sus-amintita demonstraţie de fidelitate făcută de d-nii Năstase şi ceilalţi vicepreşedinţi ai PDSR. * Dl Octavian Ştireanu, cel de al cărui nume era public legat cotidianul AZI pînă nu de mult, s-a înscris în PDSR. Sub conducerea lui Ion Cristoiu, acest ziar abundă de semne şi semnale amicale sau de-a dreptul pedagogice adresate partidului în care s-a înscris Octavian Ştireanu. Am precizat acest lucru, nu fiindcă am avea bănuieli faţă de independenţa d-lui Cristoiu, ci dintr-o anumită slăbiciune pentru simetrii şi ciudăţenii inexplicabile, cum este această potrivire. * Independent, cum spuneam, dl Cristoiu consideră neclintit că afacerea Costea e o diversiune a Cotroceniului, în ciuda faptului că magistraţii francezi, după ce au obţinut datele de care aveau nevoie pentru anchetarea cazului Costea, au plecat din România şi că la această "diversiune" iau parte şi posturi de televiziune la care dl Cristoiu e abonat ca analist. La Antena 1, dl Cristoiu a fost martor la un scandal în direct între d-nii Iosif Boda şi Eugen Mihăescu, amîndoi foşti consilieri ai d-lui Ion Iliescu. * Iată că şi fostul premier, dl Radu Vasile, îşi aminteşte de Adrian Costea, într-o declaraţie pentru CURIERUL NAŢIONAL: "Îmi amintesc că Silviu Brucan a venit la mine, la guvern, şi mi l-a prezentat pe Adrian Costea ca fiind un fel de ambasador al nostru în Franţa. L-am ascultat cîteva ore, timp în care Costea mi-a explicat cîte a făcut el pentru Ion Iliescu, Teodor Meleşcanu şi ce vrea să facă pentru Emil Constantinescu. Impresia mea a fost că ori se laudă, ori e agent străin." Greu de înţeles că un premier al României s-a mulţumit cu impresii în loc să pună mîna pe telefon pentru a afla ce hram purta personajul cu care a stat de vorbă cîteva ore. * Recent, şeful PRM, Corneliu Vadim Tudor a făcut caz dintr-o diplomă obţinută de la o cunoscută universitate americană, încercînd să facă din ea un fel de certificat de onorabilitate. Diploma - sau certificatul - a anunţat ziarul ZIUA, care i-a mai obţinut o asemenea patalama, din aceeaşi sursă, se eliberează contra cost şi se capătă la cerere, nu după evaluarea meritelor solicitantului. * Într-o ştire din Curierul Naţional ni se spune că SRI nu-şi asumă responsabilitatea ştirilor despre care se spune că ar avea ca sursă SRI. N-ar fi prima oară cînd, sub conducerea d-lui Costin Georgescu, această instituţie are reacţii buimace sau hilare vegheate de muţenia suspectabilă a şefului ei sau de tăcerea purtătorului de cuvînt care oscilează între no comment şi autohtonul n-avem nimic de spus. Asta în timp ce fostul şef al SRI face declaraţii care ar trebui să capete replici: infirmări sau confirmări din partea d-lui Georgescu. Altfel, vom avea impresia că de fapt cel care conduce şi azi SRI-ul este dl Virgil Măgureanu, iar dl Georgescu este omul de paie al "profesorului".