Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


Uniunea Scriitorilor între Kafka şi Buzzati




În OBSERVATORUL CULTURAL (nr. 58), în ancheta pe tema alegerilor de la Uniunea Scriitorilor, Constantin Stan pune la bătaie arta prozatorului român în sugerarea atmosferei morale din organizaţia de breaslă: "Exact cum apare şi sediul ei din Calea Victoriei: kafkiană. Tainică, labirintică şi absurdă. Nimic nu este mai fascinant ca atmosfera de acolo: uşi masive pe care le împingi cu umărul pentru a intra, semiobscuritate şi pustietatea holurilor, funcţionari abulici ce ies dintr-un birou pentru a intra într-altul, vorba numai în şoaptă, aşteptarea. Cu ochii pironiţi pe geam, cu mîna încordată, gata să apuce telefonul care nu mai sună. E superb. Margine de imperiu în aşteptarea tătarilor sau veştilor de la Roma. Nici tătarii, nici veştile".




Asociere liberă şi comunitate organică




Numărul pe mai al revistei bilingve PROVINCIA pune în discuţie Proiectul de lege privind maghiarii din ţările vecine (aşa-numita Lege a statutului) aprobat de guvernul ungar în martie 2001 şi aflat în dezbatere în parlamentul de la Budapesta. Deja în discuţiile din parlament, s-a creat o polaritate semnificativă: coaliţia de centru-dreapta de la putere sprijină legea iar Uniunea Democraţilor Liberi din opoziţie o respinge. Partidul Socialist (foştii comunişti) ridică unele obiecţii şi solicită unele condiţii. Oficialităţile române sînt deocamdată mai tăcute ca lebăda. Iniţiativa redatorilor Provinciei este bine venită. Articolele semnate de Bakk Miklos, Traian Ştef, Gabriel Andreescu, Borbély Zsolt Attila, Kántor Zoltán, Al. Cistelecan, Molnár Gustáv, Daniel Vighi şi Ovidiu Pecican sînt foarte interesantă, veritabilă confruntare ideologică pe o temă de actualitate. Doar COTIDIANUL (din 8 mai) se referă la dezbatere, reluînd o parte din contribuţii. Poate că pînă ce Revista revistelor va ajunge la tipar vor mai apărea ecouri. Ar fi de dorit. Cronicarul se mărgineşte să semnaleze chestiunea. Rezumatul cel mai exact al confruntării îl face Bakk Miklos: "...Modernitatea a dublat relaţia noastră interpretativă - şi în consecinţă ideologică - cu naţiunea ca o comunitate avînd rădăcini care se întind pînă departe. Ea a generat confruntarea între două idei: aceea a asocierii alese pe deplin conştient şi voluntar, a cărei moralitate constă (tocmai) în libertatea aderării, şi aceea a comunităţii organice, a cărei dezvoltare - citînd-o pe Ludassy Mária - "nu cunoaşte discernămînt, proiecte şi ai cărei membri consideră drept sacrilegiu ideea în sine că acceptarea tradiţiilor comunitare poate constitui obiectul unei alegeri libere"". Discuţia abia începe. Cronicarul atrage atenţia asupra faptului că se prea poate ca proiectul de lege cu pricina să fie "citit" în maniere opuse la Budapesta şi respectiv la Bucureşti: pentru guvernul maghiar e limpede că statutul este menit să-i apere pe conaţionalii lui de dincolo de graniţe (dar de ce nu şi din SUA, Canada etc.?), oarecum în numele comunităţii tradiţionale maghiare; pentru unii dintre comentatorii din România, mai ales maghiari, statutul pare a oferi un drept de liberă asociere. E inevitabil să fie citit aşa. Paradoxul face ca un proiect care vine evident dintr-un spirit naţional de secol XIX să fie interpretat la noi ca unul răspunzînd criteriilor moderne ale secolului XX (şi poate şi XXI). Nu întîmplător stînga democratică ungară nu se află pe lungimea de undă a stîngii democratice româneşti: cea de a doua pare înclinată să accepte proiectul, dar citindu-l evident diferit de promotorii lui de dreapta.




Piraterie cu scandal




La Filarmonica "George Enescu" s-a mai consumat un act - sperăm că nu ultimul - din conflictul maestrului Dan Grigore (solist) cu, poate, maestrul Mircea Badea (acordor). ADEVĂRUL, singurul ziar care s-a aplecat asupra acestei chestiuni pînă la capăt, îşi informează cititorii că deoarece Dan Grigore nu vrea cu nici un chip să cînte pe un pian acordat de Mircea Badea, iar Filarmonica nu acceptă ca pianistul să-şi aducă acordorul care îi convine, Dan Grigore a părăsit Filarmonica. Cronicarul e gata să admită că Mircea Badea e un maestru al acordajului şi că solistul Dan Grigore e o persoană dificilă, dar nu e în stare să priceapă că Filarmonica a putut renunţa la solist pentru a da satisfacţie integrală acordorului. * Mai vechea noastră cunoştinţă, Dan Diaconescu, a devenit mai marele unui post de televiziune Oglinda TV. Postul a început să emită - pînă aici totul pare în regulă, dar Dan Diaconescu se plînge că e persecutat de CNA, care i-ar împiedica pe retransmiţătorii prin cablu să ofere telespectatorilor produsele canalului pe care îl conduce. Nu ştim din ce motive ZIUA îl victimizează pe Dan Diaconescu, prezentîndu-l ca pe o victimă politică a CNA, al cărui preşedinte, Şerban Madgearu, ar asculta de indicaţiile preşedintelui Iliescu. În EVENIMENTUL ZILEI, Cornel Nistorescu comentează cazul amintind cîteva dintre "performanţele" de om de presă ale lui Dan Diaconescu - scandalul Rona Hartner şi alte acuzaţii mincinoase aduse preşedintelui Constantinescu, aducerea la Tele 7 abc a tot felul de foşti securişti şi de infractori actuali notorii pe care i-a lăsat să dezinformeze cum au vrut opinia publică. Concluzia lui Nistorescu e că a-l victimiza pe acest Dan Diaconescu e un fel de a răsturna orice scară de valori. Dar iată că, în cele din urmă CNA-ul pune punctul pe i-ul întregii afaceri, precizînd printr-un comunicat că postul de televiziune condus de Dan Diaconescu emite fără a avea autorizaţie. Adică, pînă una alta, e un post pirat. * În Capitală a apărut un nou cotidian MONITORUL DE BUCUREŞTI. Directorul publicaţiei este Ion Cristoiu. Ziarul se vrea "popular", dar nu ni se pare mai popular prin ofertă decît LIBERTATEA sau decît alte ziare, unele apărute sau reapărute după alegeri, ca INDEPENDENT, ORA şi altele care există, dar nu se văd. Cronicarului i-ar fi făcut plăcere să semnaleze noua aventură de presă a lui Ion Cristoiu, redevenit director de ziar, dar, după primul număr al ziarului pe care acesta îl conduce, se abţine. * Cam toată presa centrală comentează discursul apăsat naţionalist al preşedintelui PNL, Valeriu Stoica, pe care acesta l-a ţinut cu prilejul ruperii la propriu a protocolului cu PDSR. Discurs în care Valeriu Stoica a atacat UDMR cu o vehemenţă pe care editorialiştii nu-şi amintesc să o fi auzit din partea sa, pe vremea cînd PNL se afla la guvernare împreună cu UDMR. Presa nu-l cruţă pe Valeriu Stoica pentru această schimbare de accent. Încît dacă prin acest discurs preşedintele PNL a încercat să capete simpatia ziarelor, e limpede că a greşit. * Cu o întîrziere care cîntăreşte la fel de mult ca greşeala care a provocat-o, Andrei Marga recunoaşte prostia acelor reprezentanţi ai PNŢCD care, pe vremea cînd s-au aflat la putere, au consimţit ca regelui să nu i se restituie palatul de al Săvîrşin, restituire cu care sînt de acord, azi, liderii PDSR. Tot Andrei Marga le cere tuturor membrilor PNŢCD care au probleme cu justiţia să se autosuspende din funcţiile pe care le deţin în partid pentru a nu umbri (şi mai mult, n. Cronicar) imaginea PNŢCD. Rămîne de văzut dacă aşa se va întîmpla, fiindcă fostul preşedinte al FPS, Radu Sîrbu, afirmă că acuzaţiile care i se aduc lui şi altora dintre foştii săi subordonaţi ar avea substrat politic. În 1997, după ce PDSR a pierdut puterea, tot aşa se apărau şi reprezentanţii săi cînd s-a încercat verificarea lor. Dar poate că Radu Sîrbu are şi probe în apărarea sa.