Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


"Să edificăm istoria propriei noastre identităţi"
Are dreptate d-na Marta Petreu că expresia din titlul articolului nostru pare să aparţină, mai degrabă, "limbii de lemn a comunismului autohton" decît lui Emil Cioran. Ultimul număr din revista clujeană APOSTROF (1 din 2001) debutează cu o scrisoare adresată redacţiei de către dl. Ion Deaconescu şi continuă cu o replică a d-nei Marta Petreu. Dl. Deaconescu a publicat la Editura Europa, anul trecut, o carte de convorbiri cu Emil Cioran, intitulată Dacă m-aş fi aruncat în Sena..., în legătură cu care revista Apostrof a exprimat în numărul ei din octombrie 2000 unele rezerve privind autenticitatea textelor. Dl. Deaconescu ameninţă acum cu justiţia pe autorii articolelor: "...Vă aştept, Doamnă Petreu, vă aştept, vorba lui Caragiale, la tribunal, la Craiova". Îndoiala cu privire la autenticitatea sau, mai bine zis, la rigoarea ştiinţifică pusă în transcrierea cuvintelor lui Cioran, se va rezolva ori nu la tribunal. Rămîne problema antisemitismului filosofului român: şi nu acela din juneţe, recunoscut şi regretat de el însuşi, ci acela de la bătrîneţe (1988-1989), cînd, conform cărţii d-lui Deaconescu, filosoful ar fi declarat mot-à-mot următoarele: "Să nu mai fim paraziţii unei glorii desuete. Să nu mai vorbim de idealuri, ci să edificăm istoria propriei noastre identităţi. Ar fi cazul să sacrificăm în numele unui viitor care să nu fie neapărat legat de tragism şi de o aritmetică simplă a deziluziilor. Şi încă ceva important: să rezolvăm cazul evreilor din cel de al doilea război mondial. E timpul să spunem răspicat că nu am fost barbari. Că i-am ajutat pe evrei să nu fie decimaţi. Trebuie să scriem cărţi, să luăm legătura cu cei care ne defăimează în legătură cu acest subiect. Evreii ne sînt datori. Dar nu le cerem nimic. Să recunoască doar adevărul. Dacă se va înţelege exact poziţia României în anii treizeci-patruzeci, vom sta cu fruntea sus. Dacă nu, vom fi culpabilizaţi mereu, cu efecte îngrozitoare". Cronicarul citeşte şi reciteşte pasajul de la p. 56 a cărţii d-lui Deaconescu: să fie acesta stilul lui Cioran? Lipsit de nuanţe, primitiv, cu unele repetări nefericite... Din scrisoarea d-lui Deaconescu deducem că Cioran a revăzut cu creionul în mînă interviul. Dovadă că, pe pagina încredinţată d-nei Petreu spre edificare, Cioran a tăiat cuvinte şi rînduri întregi, adăugînd chiar deasupra cîte ceva (Nu e totuşi limpede de ce în pagina de carte unele din aceste modificări nu apar: dl. Deaconescu n-a respectat, s-ar crede, peste tot, voinţa lui Cioran. Să trecem!). Cum se face, în acest caz că subtitlul stilist a putut lăsa necorectat un pasaj precum cel reprodus mai sus, cu toată grosolănia evidentă de gîndire şi de exprimare? Ne vine greu să lăsăm întreaga răspundere caracterului oral al textului. Cioran a mai acordat interviuri, dar niciodată n-a fost trădat în acest fel de cuvinte. Mărturisesc că insistenţa Cronicarului asupra acestei laturi vine dintr-o dorinţă foarte adîncă: ar prefera să nu fie valabil textul decît să trebuiască a-i accepta conţinutul şi a-l pune în raport cu alte păreri ale lui Cioran despre evrei, cum face d-na Petreu. În orice caz, dl. Deaconescu are obligaţii mai grele decît aceea de a o chema pe d-na Petreu la tribunal: d-sa trebuie să probeze că vorbele cu pricina au ieşit din gura lui Cioran, pentru ca oprobriul să cadă asupra defunctului filosof, în caz contrar, dacă nu face dovada, urmînd să suporte el însuşi un oprobriu, dacă pot spune aşa, de două ori mai mare şi anume de a fi inventat antisemitele consideraţii de la p. 56 a cărţii d-sale şi de a le fi cadorisit lui Cioran. Oricum ar fi, scandalul nu va putea fi ocolit.

Lamentabila despărţire de Paler
Săptămîna trecută cinci aleşi ai patriei au dat o fugă la Saddam Hussein fără ca Parlamentul să le fi dat încuviinţarea. Trei dintre ei, de la PRM, aveau încuviinţarea şefului lor. Acesta a pretins că i-a trimis la Bagdad pe urmele datoriilor Irakului faţă de România. CVTudor putea la fel de bine să declare că i-a trimis şi după tezaurul României aflat la Moscova, fiindcă ar fi fost acelaşi lucru. Datoriile dintre ţări nu se rezolvă ca nota de plată la restaurantul Select, trimiţînd trei băieţi să stingă diferendul. Însă împreună cu recuperatorii peremişti s-au dus în această vizită la Bagdad şi doi parlamentari ai PDSR. Întrebat ce caută acolo membrii partidului său, Adrian Năstase mai întîi a spus că nu ştie şi că nu ştie nici cine sînt, după care a trecut la strategia României afirmînd "nu putem participa la cruciade internaţionale numai cu pierderi", ca şi cum cei doi parlamentari ai săi ar fi nişte pionieri ai intereselor României în Irak, nu nişte inşi iresponsabili politici. Această excursie despre care a scris majoritatea cotidianelor, săptămîna trecută, ar putea avea o explicaţie mai simplă în privinţa celor doi parlamentari ai PDSR. Aceştia s-au lăsat, probabil, ameţiţi de cei trei peremişti plecaţi cu misie de la CVTudor în numele vechii amiciţii, din opoziţie, dintre cele două partide. * Vîlva provocată de expediţia la Bagdad a celor cinci n-a fost nimic în comparaţie cu aşa-numitul caz Priboi, deputatul PDSR numit în fruntea comisiei de Control a SIE în Parlament. ZIUA şi apoi EVENIMENTUL ZILEI, COTIDIANUL, ROMÂNIA LIBERĂ au publicat dezvăluiri în care acest Priboi pare a fi fost unul dintre ofiţerii care s-au ocupat pe vremea lui Ceauşescu de operaţiunile îndreptate împotriva Europei libere. Mai precis, potrivit parlamentarului liberal Radu F. Alexandru, Priboi ar fi fost responsabil din partea Securităţii de bomba pusă de Carlos "Şacalul" la Europa liberă, de atacurile bestiale împotriva Monicăi Lovinescu şi a lui Paul Goma şi de trimiterea unor cărţi-capcană la trei dintre colaboratorii acestui post de radio. Asaltat de ziarişti, în timp ce se afla într-o maşină de serviciu, Priboi i-a dat ordin şoferului s-o ia din loc. Şoferul a respectat ordinul şi a călcat-o pe picior cu roata maşinii pe o ziaristă de la România liberă şi şi-a văzut de drum. Acest incident se cheamă accident rutier, la care a luat parte ca martor un deputat în Parlamentul României. Cronicarul îşi pune întrebarea ce autoritate morală poate avea un complice la o infracţiune rutieră pentru a supraveghea activitatea Serviciului de Informaţii Externe. Asta dincolo de orice alte acuzaţii care i se aduc fostului securist Priboi. Şi cu atît mai mult cu cît PDSR a anunţat că l-a suspendat din serviciu pe şoferul maşinii în care se afla Priboi. Dar cu martorul din maşină cum rămîne?!!! * Octavian Paler s-a despărţit de România liberă: "Ceea ce a umplut însă paharul a fost o descoperire pe care am făcut-o întîmplător. Un reputat intelectual, colaborator al ziarului, a socotit că-mi poate lua apărarea (faţă de atacurile apărute în acelaşi ziar împotriva lui Octavian Paler, n. Cronicar), dar articolul său a fost refuzat. Aceasta m-a silit să înţeleg că am devenit la România liberă un corp străin căruia i se cuvin numai insulte. Încît n-am mai putut evita decizia pe care v-o anunţ acum. Din acest moment, domnule Director, vă rog să consideraţi un fapt împlinit despărţirea mea de România liberă. Cu regretul de a fi ajuns aici, vă doresc succes." Cronicarul înregistrează cu tristeţe maniera în care România liberă a găsit de cuviinţă să-l provoace pe Octavian Paler să se despartă de acest ziar. Nu-ţi mai place Paler? i-o spui bărbăteşte, dar nu-l pui în situaţia de a se simţi ciumat în ziarul al cărui director onorific este. Curajos cu Ion Iliescu şi cu diverşi politicieni, directorul României libere şi-a pierdut lamentabil curajul faţă de Octavian Paler, preferînd "lucrătura" unei despărţiri oneste de Paler.