Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Revista revistelor:
Actualitatea de Cronicar


"O, cum omul a devenit concret..."

Să fie o întîmplare că, dintre numele mari ale literaturii române din secolul XX, cele cu opera cea mai restrînsă si neînseriabilă apar ca preferate ale universitarilor si criticilor azi? În "revista multilingvă de cultură si literatură PARADIGMA" nr. 3-4 (director Marin Mincu, redactor-sef George Popescu) o bună parte din texte e despre Bacovia. Scrie redactorul-sef: "Oricât s-a scris si s-a vorbit despre Bacovia si despre bacovianism, senzatia că esentialul a rămas nu doar neatins, ci chiar intangibil instigă încă pe lectorul model, ca si pe cel comun. După ce eforturile, adesea supradimensionate în raport cu propriile mize, ale exegezei au sfârsit prin a aproape toate aperturile inserate, de la simplificatoarea schemă a simbolismului (, ), trecând prin decadentism, avangardă si ajungând la tentatiile, încă putine si timide, ale unei recuperări postmoderne, poezia bacoviană nu încetează să ne provoace." Răspund provocării, cu lungi studii docte Marin Mincu (Starea agonală sau despre tranzitivitatea discursului bacovian), Stefania Mincu (Note la Bacovia), Gabriel Cosoveanu (Psihismul involutiv bacovian), George Popescu (Horror vacui sau Absoluta Mimesis), George Constantinescu (Fragmentarismul prozastic). * Într-o frumoasă tabletă confesivă, pusă bine în valoare de limbajul "specializat" al contextului (ce face din Bacovia un actant poetic si stăruie "asupra procesului de aglutinare/anihilare a elementelor realului ce conduce la invertirea semiozică(?) a acestuia"), Nora Iuga îsi povesteste simplu apropierea în timp de autorul Scînteilor galbene, de la respingerea juvenilă ca "prea trist", la descoperirea modernitătii lui: "Tot ce ne contrariază si seduce azi la poezia sfârsitului de mileniu, postmodernismul românesc cu toată cohorta lui de epitete, a început cu Bacovia: Omul începuse să vorbească singur... o, cum omul a devenit concret... Chiar." * Am citit cu interes si articolul lui Ion Buzera, Posteritatea bacoviană: momentul Mazilescu, ce demonstrează continuitatea "peste mode si timp" a bacovianismului la alt poet care a scris putin si e mult pretuit de tineri. Ion Buzera începe didactic, printr-o schematizare: "Dacă simplificăm rezonabil, urmărind anumite linii de fortă, dincolo de optiunile personale si stilurile inerent-divergente, lăsând de o parte tematicile si/sau insertia autorilor într-o paradigmă sau alta, putem accepta oarecum jakobsonian - că generarea formelor poetice în literatura noastră a urmat două mari axe: mitologizantă si realistă." Simplificînd la rîndul nostru explicatiile, prima axă ar urmări inventia figurală si pe cea a lumilor poetice, cea de a doua, bazată pe observatie si "descriere" ar viza descoperirea lumii: "Versantul I.H.Rădulescu-Bolintineanu-Blaga-Barbu-Gellu Naum-Doinas-Nichita Stănescu, pe de o parte si Anton Pann-Grigore Alexandrescu-V. Alecsandri-Arghezi-Geo Dumitrescu-Marin Sorescu-Mircea Cărtărescu, pe de alta, definesc două tipuri de cognitie poetică, două temperamente ale poetului român. Există, însă, si poeti noninseriabili unei categorii anume. În afară de Eminescu, a cărui operă strânge ca într-un cele două tendinte, pentru a le , foarte putini au reusit o sinteză, o omologare decisă în opera lor a ambelor tipuri de generativitate. Bacovia este unul dintre ei, iar un altul Virgil Mazilescu." Partea cea mai substantială a eseului lui Ion Buzera e demonstratia omologiei existential-poetice Bacovia-Mazilescu prin subtile observatii sprijinite pe citate. * În acelasi număr, se omagiază memoria poetului italian Attillio Bertolucci, dispărut la aproape 90 de ani în vara trecută. Pagina de poeme - în original si în tălmăcirea lui George Popescu, un interviu, în italiană, acordat de poet (nu ni se spune în ce an si de unde e reprodus), precum si evocarea-necrolog a lui Mario Luzi (mai bine cunoscut la noi) sînt de interes nu doar pe

Director la munca de jos

Directorul pentru România al Băncii Mondiale, Andrew Vorkink, s-a dovedit a fi un personaj mult mai misterios decît si-ar fi imaginat oficialitătile române si ziaristii care s-au tinut după el în timpul ultimei vizite pe care a făcut-o în România. Vorkink îsi cîstigă salariul la Banca Mondială nu numai pentru a se întîlni cu oficiali, ci si pentru a se convinge, din proprie experientă, pentru ce ar putea fi folositi banii Băncii Mondiale. Cu doi ani în urmă, aflăm din ziarul CURENTUL, Andrew Vorkink a trăit o săptămînă în satul Visterna, din judetul Tulcea, localitate fără canalizare si apă curentă, unde înaltul functionar al Băncii a cules porumb alături de localnici. Se pare că aflînd de acest detaliu din viata lui Andrew Vorkink, premierul Adrian Năstase ar fi recunoscut că stie si el "zona" în cauză, în urma cîtorva partide de vînătoare. Mica deosebire între cei doi e că în urma partidelor de vînătoare ale actualului premier n-a rămas decît amintirea vizitei, în vreme ce experienta de culegător de porumb a directorului pentru România al Băncii Mondiale s-a soldat cu un drum care leagă satul de restul judetului. * Mai multe cotidiane scriu despre arestarea judecătorului Viorel Burzo, sef al sectiei penale a Curtii de Apel din Cluj pentru că a luat mită. Magistratul arestat si-a pretuit reputatia la cîteva mii de mărci si la un set de oale Zepter. Sau cel putin atît s-a descoperit pînă acum, în ceea ce îl priveste. A se vedea EVENIMENTUL ZILEI de marti, 23 ianuarie. * Asa-numitul scandal al vacii nebune a ajuns în România sub forma unui scandal de presă în care o parte dintre ziarele care îl alimentează înfioară opinia publică cu stiri alarmante din care reiese, nici mai mult nici mai putin, că România ar fi tinta unor transporturi cu carne de vacă posibil contaminată. În spatele acestor mesaje adresate cititorilor se pare că există obisnuitele scandaluri politice autohtone, precum si un prilej de a fi debarcati din functii cei care nu convin noului regim. * Desi UDMR îsi spală de obicei rufele în familie, la ultimul Consiliu al Reprezentantilor Unionali, presedintele Uniunii, Marko Bela l-a atacat vehement pe presedintele de onoare al Uniunii, László Tökes. Cităm din Cotidianul: "Ca presedintele de onoare (al UDMR, n.Cr.) să le spună alegătorilor să nu voteze UDMR, este o situatie schizofrenică." Ziarul citat se întreabă în titlul de pe pagina întîi, apropo de faptul că majoritatea reprezentantilor UDMR s-au raliat cu Marko Bela, Sfîrsitul lui Tökes? Cronicarul n-ar spune "da" unei asemenea întrebări deoarece pastorul Tökes nu poate fi trecut pe linia moartă ca un politician oarecare, chiar dacă afirmatiile si luările sale de pozitie i-au stîrnit adversităti în actuala majoritate din UDMR. * Din CRONICA ROMâNĂ - emisiunile girate de Valeriu Lazarov la TVR vor dispărea din grila de programe a TVR. Surse din TVR mai afirmă că prin renuntarea la acest gir dat de Valeriu Lazarov Televiziunea publică va păstra cîteva mii de dolari pe care i le achită în prezent lunar girantului. * Să mai spunem că, la această oră, o mare parte dintre stirile si comentariile care apar în presa cotidiană sînt vădit marcate de schimbarea puterii, încît e foarte greu de descifrat unde începe si unde se termină relatia între pontul de presă, pe care îl cumpără simultan mai multe ziare, si încercarea ziarelor care pînă nu demult au scris împotriva actualului partid de guvernămînt de a intra în gratiile PDSR.