Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea


Sunt şase poeme de dragoste, deocamdată, din care ar trebui să nu fie greu să alegem unul, şi să vă satisfacem dorinţa de a publica în revista noastră. Numai că vă lucraţi poezia ca pe o colecţie de imagini, haotice, fiecare frumoasă în felul ei, luată singură, dar două, trei la rând nu fac o unitate, o demonstraţie, o aceeaşi stare servită succesiv şi împlinită într-un triumf liric convingător. Să luăm Nostalgia mea se-adăposteş­te-n orice pradă: "Iubirile/ ca două mâini ce cunosc scrisul// Timpul se rupe/ Oasele mele albe sub aripile/ Fluturilor evadaţi// Nu-mi amintesc decât gurile voastre/ De-o parte şi de alta a respiraţiei/ Atât de tăcute încât credem că o/ Pasăre rănită visează între noi// Spaţiul încă nu-ncepuse să crească// Şi ne cădeau din buzunare tot felul de lucruri/ Furate/ Din trecut." Din îmbrăţişare decupez începutul: "Port pe genunchi marea descărnată/ prin mine trec păsări de noapte/ niciun vis nu mă închide-n prezent/ ca şi când mâna ar roti deasupra-n gol/ bătăile inimii tale." Iată şi un distih din O cicatrice în formă de, tulburând forme cândva la mare preţ în imagistica secolului 20: "Locuiesc în tine/ ca o câmpie ascunsă-ntr-un cufăr", dar şi finalul din înstrăinarea are-n ea foşnetul unei rochii: "aşa cum prezentul ar putea fi sinonimul/ altei uitări/ îţi laşi trupurile pe hainele mele/ tu ştii că dacă ne vom întâlni/ te vei recunoaşte-n foşnetul rochiei/ o să zâmbim/ e la fel cum unele morţi au în ele/ o doză de umor". (Irina Copuzaru, 26 ani, Cluj-Napoca) * Şi dumneavoastră, domnule Mihai Măceş, vă găsiţi locul potrivit şi binrfăcător la umbra unui pastel întemeiat ce cheamă după sine altele, interesante, curate, exemplare: "Zilele au început să semene una/ cu alta de-ţi vine să crezi/ că nici pasărea celuilalt tărâm nu va veni/ iar noi suntem bolnavi de singurătate.// Latră căţeii pământului lângă/ izvorul din care apa nu mai curge/ Femeia tace şi ascultă soarele pe jumătate adormit/ şi-i vine s-o taie pe câmp/ spre cerul fără stăpân/ Că altfel cum să înţelegi golul de care spânzură/ lampa aceasta./ Păsările văzduhului binecuvântă curtea şi casa/ Femeia dă la o parte cu mâna gândurile rele/ şi în suflet s-aşază pă­sări ce trebuie să zboare./ Se reazemă de o floare a soa­relui şi-şi închipuie că-i mângâie umbra/ Păsările urcă sătule spre cer ca o cumpănă a lumii." Cum am deschis favorabil mesajul, la fel îl şi închid, rămânându-mi sufletul la restul poemelor pline de poezie, cu un text care mi-ar îndreptăţi orice promisiune bună pentru viitorul numelui dvs.: "Să deschidem iubito fereastra încet/ ca pe o carte la pagina despre amurg să urmărim ploaia de muguri gata să plesnească/ vom descoperi cu uimire toren­ţiala dezlănţuire a liniştii şi noi/ în ignorantă smerenie silabisim alfabetul sufletului.../ Să deschidem iubito fereastra încet/ cum să iei în derâdere soarele apunând într-un lan de speranţe/ gata să ne cuprindă pe toţi/ anotimpuri întregi." Data viitoare când ne veţi tri­mite şi alte versuri, vă rugăm să adăugaţi şi câteva date per­sonale, biobibliografice, planuri de viitor, elanuri estetice, lecturi şi bineînţeles, fără să omiteţi locul de baştină şi şcolile prin care aţi trecut. (Mihai Măceş) * Şi totuşi, dacă doriţi într-adevăr să rupeţi legăturile cu Post-restantul, rupeţi-le, noi nu vom regreta. Sunteţi un mesager abundent şi obositor, încărcându-ne, şi nu sunteţi singurul cu acest obicei neproductiv, cu tot felul de reacţii, comentarii şi precizări aiuritoare. Noi ne respectăm promisiunea, dar dvs., în revenire, vi se pare că vă răspundem sub alt nume. Şi astfel, nu tăiaţi vechile fire, ci le reînnodaţi. Aşadar, dacă nu sunteţi Gabriel Moga, nici nu aţi avea dreptul la răspunsul care i s-a cuvenit, şi lui i s-a dat. Semnul stimei pe care ne-o purtaţi, să fie tăcerea, deocamdată. * Aveţi 24 de ani, dar pe la 18 aţi vrut să-i rescrieţi pe Shakespeare, Andersen, Poe, Kafka, Borges, Cioran, Beckett, Tolkien. "Altfel spus să scriu un Ulise izbutit. Ceva răscolitor. Ceva despre Om - ceva care nu l-ar anihila ci l-ar completa. Aveam planuri măreţe. M-am înşelat, asta-i tot..." (Gabriel Mager, băiatul cu poemashul)