Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea


Probabil că acolo, în provincie, aveţi în prezent cel puţin cinci plachete de versuri. Şi un nume "luat în seamă", sunteţi membră a Asociaţiei Scriitorilor şi membră a Cenaclurilor literare. "Sunt cunoscută şi chiar apreciată de mulţi". Adăugaţi însă că "este foarte greu să te faci cunoscută şi în afara zonei în care locuieşti, şi când sunt promovaţi în special, şi e normal, cei tineri sau cei deja afirmaţi". într-un moment de sincer entuziasm, dar când datele problemei dvs. nu-mi erau prea clare, când nu-mi spuseseţi chiar totul despre vârsta şi bucuria înfloririi târzii în scris, v-a venit ideea acelui frumos pseudonim şi mi-aţi trimis (la Post-restant?!), în câteva rânduri, versuri, pe care vi le-am apreciat. V-am cerut precizări, în vederea unui debut la noi, şi-atunci, cu datele pe masă, m-am luminat de intenţiile limitate, totuşi, importante pentru orgoliul dvs., pe care le avuseseţi de la bun început cu mine. M-am luminat că, totuşi, omisiunile dintru început m-au indus în eroare şi planurile mele legate de publicare v-ar fi pus într-o lumină ingrată faţă de cei care vă apreciaseră, vă publicaseră în revistele locale şi vă tipăriseră cărţile, cum o fac până-n ziua de astăzi. Stimată doamnă, degeaba faceţi, în ultima scrisoare, caz de sinceritate. Vi s-a părut că sunteţi sinceră, dar v-aţi urmărit, cum spuneam mai sus, un naiv interes. Cineva din afara zonei în care locuiţi trebuia să vă aprecieze creaţia, dar nu m-aţi abordat de la început cu numele dvs. real şi cu proporţiile şi succesele pe care le-aţi dobândit, debutând editorial acolo. Aici nu mai conta vârsta înaintată ci faptul că, alegându-vă un pseudonim pe care m-aţi lăsat la început să cred că e numele dvs. real, singurul dvs. nume, vă începeaţi scrisoarea însoţită de versuri, aşa: "Sunt B.F. din Baia Mare. Am ceva toamne adunate în hambar şi am început să scriu după ceasul de amiază. Am colaborat doar la publicaţiile locale şi la revista "Nord literar". Am publicat două volume de poezii". Dar în revistele din Nord şi pe coperţile cărţilor nu apărea pseudonimul ci numele din buletin şi despre acest lucru nu suflaţi încă nici o vorbă. De aici deruta mea şi inconfortul, al meu şi al dvs. de după. Degeaba vă miraţi acum că vă arăt un chip prudent, şi degeaba invocaţi sinceritatea. Chiar şi acum spu­neţi "Sunt un om sincer şi care spune cam ceea ce gân­deşte. Acest cam, deci nu tot adevărul, vă pune în­tr-o lumină nefavorabilă, nu vă disculpă, chiar dacă nu este obligatoriu să-mi faceţi mie mărturisiri complete. Ce-aţi urmărit cu mine, recunoaşteţi, a fost puţin meschin şi tulbure. Pentru că nu v-aţi gândit la efectele demersului dvs. şi nici la ultima consecinţă. Spuneţi: "M-aţi adus însă repede cu picioarele pe pământ precizând un lucru la care nu m-am gândit". Deci, eu m-am gândit la efecte şi la ultima consecinţă pe când dvs. nu. Venea, trezirea, puţin cam târziu şi precizarea din martie anul trecut: "B.F. n-a trăit decât o vară, nu puteam să păstrez acest nume, care îmi place şi mie în mod deosebit, deoarece aveam trei cărţi tipărite cu numele real, şi tăcerea mea în acest sens v-ar fi putut duce să comiteţi (fără să vreţi) un fals". Cine poartă vina, stimată doamnă? Toate acestea şi multe alte consideraţii fiind spuse, nu cred că ar mai fi necesare explicaţii, precizări, regrete. Ceea ce vă pot asigura în acest moment, în această situaţie, este că nu sunt jignită, că nu sunt supărată pe dvs., că nu trebuie să vă faceţi probleme. Am trecut doar pe lângă o iluzie, pe lângă un înger fără identitate, pe lângă o poetă care şi-a împrumutat cu propriile poezii un pseudonim de care n-a avut curajul să uzeze. Cazul Fernando Pessoa vă poate ajuta să înţelegeţi frumuseţea unui nicidecum abuz? Poeţii mari îşi pot permite asemenea răsfăţuri cu ei înşişi, fără să fie judecaţi şi condamnaţi. Dimpotrivă, admiraţia cititorilor lor stă mărturie. Vă doresc tot binele, vă port gânduri bune şi sper să schimbăm, din când în când, mesaje paşnice. (Bogdana Filip)