Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Post restant:
Actualitatea de Constanţa Buzea


Cum n-avem nici un temei să vă publicăm textul spulberă-se şi rugămintea răsfăţarnică prin care ne faceţi cunoscut că, în cazul în care am avea de gând, nu trebuie schimbat absolut nimic la el. Şi această restricţie mai mult jalnică decât copilărească, după ce ne lăsaseţi cu largheţe mână liberă să fim răi cu dvs. şi fără îngăduinţă? Cităm: "Nu vă sfiiţi a-mi reproşa neîndemânarea cu care am născocit şi încropit poemashul". Chiar aşa, poemashul! Aveţi vreme să vă reveniţi cu propriile dvs. forţe, şi să mai încercaţi, mai bine orientat liric şi cu un simţ al limbii îmbunătăţit. (Gabriel Mager, Timişoara) * între că-ţi este dor şi că ţi-este dor, formularea corectă este cea dea doua. Altfel, poezia Nu mi-ai mai scris iubită mamă rămâne plină de duioşie şi de nostalgia unor timpuri paradisiace: "Nu mi-ai mai scris iubită mamă/ De când n-a mai cântat cocoşul/ De când fantasme din trecut/ N-au mai venit pe la ferestre/ Ca să mă poarte în trecut/ La casa grea şi putrezită/ Unde mai latră câte-un câine.// Nu mi-ai mai scris iubită mamă/ De când te-ai dus mai sus de noi/ Şi tot aştept la poarta casei/ Să vină moşul cu scrisori/ Şi tot aştept şi-atunci când vine/ El nu mai are pentru mine/ Chiar nimic..." (Emy Voicu) * Singurul mod de a ne contacta este răspunsul dat în spaţiul acestei rubrici, astfel că, stimate domn Aflacailor Adrian Petrişor, inginer de meserie şi proaspăt debutant, în martie a.c., într-o publicaţie din Botoşani, pe numele ei Luceafărul, probabil cu versuri. Pentru că dvs. mai scrieţi şi romane, eseuri, pe care nu le puteţi publica în volum din lipsă de bani. Ce ne-a uimit foarte, la dvs. dar şi la alţi pretendenţi, este credinţa că am fi în măsură să vă... învăţăm "unele trucuri sau metode de a reuşi să vă vedeţi visul publicării împlinit". Sunteţi convins că prin prestigiul revistei noastre, care v-ar publica versurile, faptul "poate reprezenta un pas mare făcut înainte pentru cariera dvs. de scriitor" pe care grabnic doriţi s-o consolidaţi. Dar noi, aşa cum veţi vedea, avem a vă spune lucruri la care cu siguranţă că nu vă aşteptaţi. Versurile dvs. sunt cât se poate de comune, uneori de-a dreptul urâte, scrise într-o limbă cam la voia întâmplării. Să luăm un prim exemplu, poemul Tabloul mat: "Privesc la chipul tabloului/ Scrijelit de secole şi lacrimi,/ Privesc la chipul trist, uitat,/ Din colţul Altarului poleit cu aur mat,/ Jalnice implorări se ridică greu/ în bolta întunecatei turle vechi.// O mână de feţe supte/ îşi demască păcatele seculare,/ Miros de fum, de lumânări, tămâie,/ Mereu aceleaşi vise risipite,/ Pe fruntea bolţii întunecate.// Doar clopotul crăpat/ Din vârful putredei Corăbii,/ Se zbenguie înfiorător/ Prin ceaţa neagră ce s-a apus." La cititor nu ajunge nimic din mesajul pe care presupunem că l-aţi avut în vedere. Iar ultimul vers, cel cu ceaţa neagră ce s-a apus este cam aiurea. Trecând la alt poem, intitulat Lumi paralele, ne lovim ca de un tic agasant, de nepermis la un poet care se respectă, sintagmele de soare, de viaţă, de Sisif, de zâmbete, de frunze: de sens, nu vi se pare că sunt laolaltă de-o monotonie care ar fi fost uşor de evitat?" Copaci tăiaţi de soare,/ Alei ce se crapă sub dinţii de timp,/ Ninsoare, otravă mortală, de viaţă,/ îndrăgostiţi galbeni, slabi, trişti,/ îşi plimbă pe apă, în barca spartă/ Sentimentele inerte,// Copii pitici, urâţi, îmbătrâniţi sub povere de Sisif a lumii/ Copii cu inimi frânte de zâmbete false/ Se ţopăie înotând sub covorul/ De frunze putrezit,// Demagogi lipsiţi de sens / Ce vând iluzii mortale,// Tablou al decadenţei ce o creaţi grandios,/ Şi ticălos voi o ascundeţi,/ Tablou al decadenţei trecute şi viitoare". Cititorul încearcă să priceapă unde bateţi, unde vreţi să ajungeţi, şi cum vine de se ţopăie înotând sub covorul de frunze putrezit? Cine? Copiii pitici? îndrăgostiţii galbeni, slabi, trişti? Copacii tăiaţi de soare? Aleile ce se crapă? întrebarea care se ridică la lectura textelor dvs. este dacă nu simţiţi nevoia de a vi le lucra cu grija de a fi înţelese de public şi de a-i fi de vreun folos estetic. (Adrian Aflacailor, Botoşani) * Câteva momente curate de poezie, pe care le voi transcrie aici: "acasă totul e limpede şi puţină rouă pe margini mai rămâne/ ca o biată făptură deghizată într-o mică biserică/ sau fugită de ploi sub un pod/ care o ascunde şi tremură." "mi-l amintesc pe Florin în ziua aceea perfectă/ pe plaja cu copii blonzi şi rotunzi/ ca micile curcubeie intrau în mare/ şi îşi închipuiau că se spală cu tot cerul/ de deasupra lor." "ce pot face cu tot râsul fetelor din autobuz/ de sâmbătă seară pe adormite/ să îl împrăştii prin tot oraşul/ să îl întind în vitrinele magazinelor/ cu tot cerul din ele/ până îi văd toate casele şi mai departe." "Cernavodă/ ca o pânză cu mii de luminiţe noaptea/ care acoperă toate încercările de claritate/ în apa de peste zi/ Şi cu picioruşele reci adâncite într-o iarbă/ neobişnuită." "în fiecare seară, printre utilaje strălucitoare se adoarme/ cu puţină greutate şi femeile îşi culcă toţi copiii/ aproape necunoscuţi/ şi tu m-ai iubit pentru o grămadă de rufe murdare,/ în aşternuturi mai albe." "în grădina cu fluturi Jünger tata îngândurat de vise/ se scurgea printre arbori ca o ploaie de vară/ care doar gâdilă foarte puţin ierburile/ şi era un mare prefăcut în mort, putrezit/ şi găsit de noi după trei zile căţărându-se tot mai sus/ undeva deasupra întunecimii,/ din ce în ce mai sigur pe faptele sale uluitoare." "în oraşele târguri/ zilele erau simple şi sigure în urmările lor,/ nimeni nu se mai rănea de unul singur/ au micile unelte ale vieţii/ numai ucenici maltrataţi de logodnice/ se clătinau cu făcliile-n mâini/ şi în urmă rămâneau grămezi murdare/ de cioburi." "la începutul fiecărei mici curiozităţi/ şi ea privea ca o sperietoare de buzunar/ de mers strâmb pe străzi pe la prieteni/ picături de sânge deasupra pietrişului,/ care imobilizau insecte cu faţa în sus/ cu tot cerul pe ele." "după o mare selecţie de cărnuri/ când intră frigul în mine stă ceva/ ca în partea sensibilă a unui orăşel/ de la marginea unui mare oraş mut/ cu carusele şi cinematograf." "de ceva timp amestecaţi printre lucrurile întâmplătoare/ ne strecurăm într-o scorbură de întuneric/ ca într-o mică înţelepciune a noastră în miezul iernii/ dar nu te scuturi niciodată de toată lumina aceasta/ şi îţi mai fuge îngerul." "după ce am deznădăjduit în jocurile nebuneşti/ cu giumbuşlucruri de toată frumuseţea/ ne-am retras într-un mare oraş, la prima zăpadă/ şi am privit numărul de iarnă al scamatorului." "cu lucruri mici ne acoperim somnul ca o imagine/ înzestrată cu sânge şi frumoase pene de pasăre,/ dar stăm pe locurile noastre şi nu mai tresare nimeni/ din el în altul." "stăm în apă numai cu picioarele noastre obosite,/ aici oboseala este un lichid pentru visele cele mai mari/ scurgându-se printre micile greutăţi ale sufletului/ până când nişte animale blânde urlă din toată puterea în noi." "mă ţii de spaima târându-se şi înaintăm/ într-un întuneric de zahăr/ aceasta este cea mai dulce zăpadă/ pe care adânc îngropată o mânuim/ şi semnul unei mici comunităţi la sfârşitul puterii." "se surpă un zid în aripa nordică, murdară de frig/ o linişte săracă în toată ordine interioară -/ şi numai gesturi de admirat o mare oboseală învăluitoare, într-o dimineaţă ca o femeie neobişnuită".
Senzaţia că aceste splendori, le-am mai citit oarecând, cu aceeaşi admiraţie . în încheiere transcriu cuvintele cu care-şi însoţeşte poetul creaţia de până aici: "Cu umilinţă afirm că aceste rânduri stau sub semnul unei urgenţe "textuale", care începe să respire şi prin porii din Ceruri interioare (bunăoară titlul grupajului este rodul unei impuneri spontane care m-a cucerit). Ernst Jünger, Pe falezele de marmură: "Un indiciu al vremurilor bune stă în aceea că atunci puterea spiritului acţionează pe faţă şi în orice împrejurare". Acum totul este un mare privilegiu sublimat şi mai presus întâlnirea cu nevăzutele, cu ascunsul din lume poate fi ratată continuu. Nădăjduiesc şi ofer poemele mele unei sensibilităţi purificatoare" (Răzvan-Ionuţ Pricop).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara