Numărul curent: 52

Reflexe negre şi albe

Editată de Consiliul judeţean Caraş-Severin şi Centrul judeţean pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale, sub egida Uniunii Scriitorilor, revista REFLEX cu sediul la Reşiţa a împlinit 100 de numere. Fiindcă şi-a înscris pe frontispiciu îndemnul cronicarului Nicolae Stoica de Haţeg "... şi ţine-te de Banat", publicaţia condusă de Octavian Doclin privilegiază personalităţile culturale originare din zonă. în nr. 100-102 al trimestrialului e publicat, între altele, şi un interviu cu profesorul universitar clujean Mircea Popa, critic şi istoric literar născut la Beiuş. Intrat la începutul anului în rîndul septuagenarilor, Mircea Popa e foarte deprimat de degradarea spirituală şi morală din utimele două decenii, de la maltratarea limbii române la toate posturile de televiziune, prostituarea moravurilor şi corupţia la "minciuna devenită tribună publică, grosolănia mârlănească a parlamentarilor care îşi fac de cap în văzul ţării, slăbiciunea deplorabilă a societăţii civile ş...ţ. Societatea actuală mi se pare mai bolnavă ca niciodată, nimic nu s-a clădit durabil, totul mi se înfăţişează ca o imensă farsă de un mahalagism strident şi periculos." Pesimismul lui maladiv merge până la a fi speriat de gândul "că aş putea cumva împlini 80 de ani tot într-o astfel de lume neîntremată." Mai senini şi tonici se dovedesc plasticienii. Ion (Hans) Stendl, care a împlinit şi el de curînd 70 de ani, originar din Reşiţa (şi cetăţean de onoare al oraşului, ca şi Mircea Martin) a rămas legat de locurile natale şi după ce a cîştigat notorietate naţională şi inter­na­ţională. El a donat, împreună cu soţia lui, Teodora Moi­sescu-Stendl, un număr important de lucrări Bibliotecii Germane şi Muzeului din Reşiţa. Nici sculptorul timişorean Bata Marianov nu se lasă copleşit, la 65 de ani, de gânduri sumbre, ci mizează pe luciditate: "Optimismul nu ţi-l pierzi când ştii despre ce este vorba şi care este miza jocului. Se poartă mult la ora actuală sloganul ŤGândeşte pozitivť. Sunt sintagme de tip occidental, de tip comercial şi mai ales american. Eu spun că există doar două feluri de gândire: ascuţite şi boante, şchioape. îi sfătuiesc pe toţi, pe cei mai tineri şi pe copiii mei, să gândească ascuţit. Asta înseamnă să pătrundă în miezul lucrurilor şi să intuiască adevărul. Ce se întâmplă pe această planetă, de ce suntem noi aicea, care e rostul nostru, cât din ce vrem să facem se poate face şi cât nu. Dacă gândeşti ascuţit ai şansa să nu te dezamăgeşti total, sau să nu te strici la cap. Atunci tragi nişte concluzii care sunt mai aproape de realitate."


Proletcultism reciclat

În ACOLADA (nr. 6, 2009) Gheorghe Grigurcu publică partea a doua a cronicii la "opusculul Iluzia anticomunismului", cu un capitol redactat de Costi Rogozanu. Gheorghe Grigurcu este intrigat de poziţia furibund antiestetică a confratelui mai tânăr, pentru care acţiunea de refacere a punţilor cu valorile din interbelic, peste prăpastia creată de proletcultism, echivalează cu scoaterea la vedere a unui cadavru. Dar iată ce spune C. Rogozanu cu vorbele sale, citate de Gheorghe Grigurcu în articolul din Acolada: "Ieşirea din proletcultism în anii '60 (...) s-a făcut prin­tr-un ritual morbid necesar; a fost pus pe masă interbelicul mort, a fost bărbierit, spălat, parfumat, încălţat cu pantofi lăcuiţi şi îmbrăcat cu un costum nou trăsnind a naftalină. S-a purces la îmbălsămare şi s-a dat drumul la pelerinaj". Destul de plastic, nu-i aşa? Dar, se întreabă pe drept cuvânt Gh. Grigurcu, ideologii proletcultismului nu vorbeau la fel despre cultura burgheză decadentă? Un I. Vitner, un N. Moraru, un J. Popper nu vorbeau la fel? Stranii afinităţi spirituale redescoperite, curioasă reciclare, ciudată retrezire din somnul letargic a proletcultismului!


Cenzura în democraţie

Remarcabil articolul lui Horaţiu Pepine ("Votul obligatoriu şi istoria posibilă") din numărul pe iulie al Ideilor în dialog. Ar trebui să-l citească toţi cei care se declară adepţi ai introducerii legale a obligativităţii prezenţei la vot. "A cere imperativ cetăţenilor să mergă la urne, Ťindiferent de opţiunea politicăť, este echivalent cu a spune că oferta dată este cea mai bună posibilă. Totul se găseşte deja aici, prezent, nimic nu va mai fi sau ce va fi nu va reprezenta decît o repetiţie a ceea ce este deja; prin urmare, nici o creaţie (sau redescoperire şi recuperare) nu mai este posibilă. Votul obligatoriu are, aşadar, menirea să păstreze Ťcea mai bună situaţie politică posibilăť. Este un mod de a fixa societatea în fotografia ei de astăzi, de a perpetua o conjunctură şi, mai ales, de a face ca ea să pară necesară şi motivată. Aşa cum am sugerat deja, votul obligatoriu este o cenzură deoarece îşi propune să împiedice acele manifestări care ar minimaliza şi ar relativiza starea politică actuală cu oamenii şi cu partidele lor. A vota disciplinat şi masiv înseamnă a fixa politica în datele existente şi a interzice orice altă manifestare, încă insuficient cristalizată." Dar atracţiile revistei nu se opresc la textul lui Horaţiu Pepine. Sobră, doctă şi de o înălţime a tonului ce nu scade de cinci ani încoace, Idei în dialog rămîne o revistă de ţinută şi elevaţie culturală. Recomandăm cititorilor grupajul de studii dedicat Centenarului Noica precum şi reflecţiile lui H.-R. Patapievici prilejuite de cazul Michnik ("Confruntarea cu trecutul: soluţia Michnik").


LITERE, nouă

Revista LITERE apare într-un format mai generos, păstrînd, însă, şi ceva din silueta de-altădată. Din cuprinsul numerelor 5-6, pe mai-iunie 2009, reţinem editorialul ŕ la page al lui Tudor Cristea, la comemorarea lui Eminescu, înţepînd şi unde trebuie, şi unde nu. Lilica Voicu-Brey se opreşte, cu competenţa dată de un doctorat în opera lui, asupra lui Alexandru Ciorănescu, dîmboviţean, la plecare, om de cultură al lumii, la sosire. Georgeta Adam inventariază stările lirice feminine, de la aer, la zbor. Nicolae Scurtu, la rubrica Restituiri, aduce completări biografiei lui MHS (şi el distins colaborator al Litere-lor), analizînd un schimb epistolar al prozatorului cu poeta Victoria Ana Tăuşan. La rîndu-i, Iordan Datcu descoperă un Radu Petrescu inedit, publicînd două cărţi poştale trimise redactoarei de la Editura pentru Literatură, şi apoi de la Editura Eminescu, Ioana Andreescu. Despre cărţi, şi despre prieteni. Şcoala de la Târgovişte revine, din fărîme de istorie uitată. Fie şi pentru atît, merită să deschideţi Litere!


Seriale în loc de articole

Revista Cronica este plină de texte interminabile, publicate sub formă de serial. În nr. 5 din 2009, chiar articolul de pe prima pagină, intitulat Parler de la pluie et du beau temps de Valeriu Stancu poartă menţiunea I (unu roman, n.n.), de unde rezultă că va continua în numerele viitoare, nu se ştie cât. Mai găsim: Teatrul politic este teatru documentar? (I) de Ioana Petcu, Dialectica şi muzica (II) de Paula Bălan, VOCES, îndrumătorii (I) tot de Paula Bălan, Basarab Nicolescu - un român în şi dincolo de (trans!)lume (I) de Emanuela Ilie, Linia (I), Linia (II) Rugăciune (I) şi Rugăciune (II), poeme de Laurian Stănchescu, Despre începutul lucrurilor (IV) de Vasile Popa Homiceanu, Seneca - filosofie şi teatru (I) de Cristina-Maria Frumos, Ironia - perspectivă fenomenologică asupra discursului socratic (II) de Ramona Bujor, Paştele, o noapte de veghe! (I) de Vladimir Petercă, Istoricul titlurilor nobiliare şi al gradelor militare (I) de Mihail Batog-Bujeniţă.

Există şi cazuri când un text este numerotat ca episod dintr-un episod al unei lucrări. Paginile 30-31 sunt ocupate de partea a III-a din partea a VIII-a a scrierii Cuba - "insula misterioasă".

N-ar fi de mirare ca şi numele revistei să devină cândva serial. Astfel un număr ar putea să poarte titlul Cr, altul - on, altul - ica.